25,546 matches
-
anunțată în presa vremii că " Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreața celebra din Bucureștiul interbelic". Evident, cântăreața Zaraza nu a existat, dar unii autori de presă culturală confundă ficțiunea cărtăresciană cu realitatea. În plus, Zaraza nu este cântăreața nici măcar în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea "Bucureștiul anilor '40 și tulburătoarea poveste de dragoste dintre Cristian Vasile și Zaraza" difuzată de Radio România Cultural pe 21 iulie 2008 - autoare fiind Reluș Mureșan și având că invitată la emisiune pe asist. univ. drd. Andreea
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
autoare fiind Reluș Mureșan și având că invitată la emisiune pe asist. univ. drd. Andreea Răsuceanu - discuta problema legendei create de Mircea Cărtărescu și clarifica lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real și ce este ficțiune în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea conține și povestirea, în lectură autorului. Articolul lui Stelian Tănase din "Observator Cultural" comentează și el pe larg povestirea lui Mircea Cărtărescu („Zaraza”) și istoria cântecului. Deși unele detalii istorice par să fie inexacte (Benjamin Lara este
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
că invitată la emisiune pe asist. univ. drd. Andreea Răsuceanu - discuta problema legendei create de Mircea Cărtărescu și clarifica lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real și ce este ficțiune în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea conține și povestirea, în lectură autorului. Articolul lui Stelian Tănase din "Observator Cultural" comentează și el pe larg povestirea lui Mircea Cărtărescu („Zaraza”) și istoria cântecului. Deși unele detalii istorice par să fie inexacte (Benjamin Lara este dat drept argentinian), comentariul literar este
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
Cărtărescu și clarifica lucrurile din punct de vedere istoric, stabilind ce este real și ce este ficțiune în povestirea lui Cărtărescu. Emisiunea conține și povestirea, în lectură autorului. Articolul lui Stelian Tănase din "Observator Cultural" comentează și el pe larg povestirea lui Mircea Cărtărescu („Zaraza”) și istoria cântecului. Deși unele detalii istorice par să fie inexacte (Benjamin Lara este dat drept argentinian), comentariul literar este însă util. Numele românesc al tangoului, "Zaraza", provine din textul tangoului original și denumește în spaniolă
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
Războiul lumilor", " Când se va trezi Cel-care-doarme" și "Primii oameni în Lună". El a mai scris și romane realiste care au fost bine primite, printre acestea numărându-se "Kipps" și satira societății edwardiene "Tono-Bungay". Wells a mai scris zeci de povestiri și nuvele, printre cele mai cunoscute numărându-se "Țara orbilor" (1904). Povestirea sa "Noul accelerator" a inspirat episodul "Wink of an Eye" din serialul "". Povestirea "The Door in the Wall" relatează despre o grădină secretă similară celei din romanul omonim
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
El a mai scris și romane realiste care au fost bine primite, printre acestea numărându-se "Kipps" și satira societății edwardiene "Tono-Bungay". Wells a mai scris zeci de povestiri și nuvele, printre cele mai cunoscute numărându-se "Țara orbilor" (1904). Povestirea sa "Noul accelerator" a inspirat episodul "Wink of an Eye" din serialul "". Povestirea "The Door in the Wall" relatează despre o grădină secretă similară celei din romanul omonim al lui Frances Hodgson Burnett. Deși "Tono-Bungay" nu a fost un roman
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
acestea numărându-se "Kipps" și satira societății edwardiene "Tono-Bungay". Wells a mai scris zeci de povestiri și nuvele, printre cele mai cunoscute numărându-se "Țara orbilor" (1904). Povestirea sa "Noul accelerator" a inspirat episodul "Wink of an Eye" din serialul "". Povestirea "The Door in the Wall" relatează despre o grădină secretă similară celei din romanul omonim al lui Frances Hodgson Burnett. Deși "Tono-Bungay" nu a fost un roman SF, radioactivitatea joacă un rol important în cadrul cărții. Un rol mai larg îl
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
aruncată în mare. O placă comemorativă a fost instalată la casa sa din Regent Park. Protagonistul suprauman din romanul lui J. D. Beresford "The Hampdenshire Wonder", Victor Stott, îl are la bază pe Wells, pe care Beresford îl admira. În povestirea lui M. P. Shiel "The Primate of the Rose" (1928), apare un nume feminizat, E. P. Crooks, care a fost scris pentru a-l parodia pe Wells. Wells atacase opera "Prince Zaleski" a lui Shiel în 1895, iar acesta a constituit răspunsul
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
a conceptelor centrale din Budhismul Theravada și filosofia lui David Hume”. A mai scris apoi și alte lucrări în ebraică, engleză și japoneză. Yoel Hoffman este profesor la secția de filologie comparată a Universității din Haifa. A publicat prima sa povestire la 49 ani în anul 1986 în revista literară "Agra" și a trezit un larg interes. În 1989 a apărut prima sa carte „Cartea lui Yosef” în care se distinge deja stilul său caracteristic. Mai apoi a publicat 4 nuvele
Yoel Hoffmann () [Corola-website/Science/313886_a_315215]
-
apuce de cultivarea pământului, de pescuitul comercial etc. fiind tot mai mult asimilați în societatea japoneză modernă. Cu toate că limba ainu nu are un sistem de scriere propriu, există o tradiție culturală orală bogată, care include cântece, poeme epice ("yukar") și povestiri în proză sau poezie. Credința religioasă a populației ainu se centrează asupra existenței unei alte lumi compusă din spiritelor tuturor obiectelor și ale ființelor care au existat înainte, ele fiind controlate de aceleași forțe spirituale ("kamuy") care controlează și universul
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
dintre ele, „Im halayla haze”, a fost publicat în 1964. Vorbitoare a șapte limbi, Lea Goldberg a tradus în ebraică numeroase cărți străine , mai ales din capodoperele literaturii italiene (poezii de Petrarca) și ruse (romanul lui Tolstoi, „Război și pace”, povestiri de Cehov, romanul „Copilăria” de Gorki etc), dar și din creațiile lui Shakespeare sau Ibsen. De asemenea a scris critică literară și de teatru și în timpul liber s-a mai ocupat și cu pictura. În anul 1969 i s-a
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
ei reflectă uneori și fractura sufletească între cele doua medii - cel al copilăriei și cel al Țării ebraice renăscute ,"durerea celor două patrii". incluzând 9 culegeri de versuri publicate în timpul vieții 20 cărți devenite clasice: două romane, amintiri și 24 povestiri: ("Scrisori dintr-o călătorie imaginară")- roman amintiri despre poetul Avraham Ben Itzhak 3 piese de teatru a fost pus în scenă în 1957 în traducere engleză la Gate Theatre din Dublin, Irlanda, în regia israelianului Izi Avrahami, republicată în volumul
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
este un roman al autorului de literatură științifico-fantastică Isaac Asimov. Romanul este primul din trilogia cu același nume, trilogie ce avea să devină ulterior Seria . Inițial, Asimov a publicat în revista Astounding Science Fiction din SUA o serie de povestiri științifico-fantastice între mai 1942 și ianuarie 1950. Patru dintre acestea plus o secțiune introductivă scrisă în 1949 au devenit cele 5 capitole ale "Fundației". Seria Fundației este considerată ca fiind cea mai bună opera a lui Asimov, alături de seria Roboților
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
fiind cea mai bună opera a lui Asimov, alături de seria Roboților. Fundația a văzut mai multe republicări. A apărut de asemenea în 1955 ca parte a Ace Double D-110 sub numele de "Planul de 1000 de ani". Patru dintre povestirile originale au fost publicate în revista Astounding Magazine (cu titluri diferite) între 1942-1944, iar a cincea a fost adăugată în momentul apariției în format de carte. Fundația prezintă povestea unui grup de oameni de știință ce doresc să păstreze cunoștințele
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
este o continuare a piesei de teatru "Rockets in Ursa Major". Cele patru cărți "Ladybird" ("The Frozen Planet of Azuron", "The Energy Pirate", "The Planet of Death", "The Giants of Universal Park" - scrise împreună cu Geoffrey Hoyle) sunt destinate copiilor. Unele povestiri din antologia "Elementul 79" sunt fantasy, mai ales "Welcome to Slippage City" sau "The Judgement of Aphrodite". Both a folosit și personaje mitologice. The Telegraph (UK) l-au numit un scriitor "maestru" al științifico-fantasticului.
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
înțelege în profunzime textele, din care o mare parte au mare însemnătate culturală. Analiza elementelor de neo-arabă din ele permite reproducerea evoluției dialectelor arabe moderne. (Syntax des palästinensischen Bauerndialektes von Bir-Zeit) Apărut în anul 1960, studiul se bazează pe 132 povestiri populare culese în zona Bir Zeit din Palestina de către Hans Schmidt și Paul Kahle și publicate la Göttingen în 1918 și 1930. Povestirile erau scrise într-un grai local, dar mai elevat, într-un fel de formă standard a dialectului
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
arabe moderne. (Syntax des palästinensischen Bauerndialektes von Bir-Zeit) Apărut în anul 1960, studiul se bazează pe 132 povestiri populare culese în zona Bir Zeit din Palestina de către Hans Schmidt și Paul Kahle și publicate la Göttingen în 1918 și 1930. Povestirile erau scrise într-un grai local, dar mai elevat, într-un fel de formă standard a dialectului folosit de naratorul popular. Prima parte a cărții tratează sintaxa părților de vorbire, iar partea a doua sintaxa propoziției. Este o prelucrare a
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
Fundația. Inițial, Asimov a publicat în revista Astounding Science Fiction din SUA cele două părți ale acestui volum in 1945. Romanul a fost retipărit de multe ori, una dintre reeditări fiind făcută sub titlul "The Man Who Upset the Universe". Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din aprilie 1945 al revistei "Astounding Science Fiction" sub titlul "Dead Hand". Imperiul Galactic - aflat în plin colaps dar condus de talentatul General Bel Riose - lansează un atac asupra Fundației. Imperiul încă
Fundația și Imperiul () [Corola-website/Science/314885_a_316214]
-
două figuri istorice: împăratul roman Iustinian I și generalul său, Belisarie. Istoria lor îi era familiară lui Asimov din romanul lui Robert Graves, "Count Belisarius", și din "Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman" a lui Edward Gibbon. A doua povestire a apărut pentru prima dată în numerele din noiembrie și decembrie 1945 al revistei "Astounding Science Fiction". Acțiunea se petrece la aproximativ o sută de ani de la evenimentele povestite în prima parte. Imperiul a dispărut, Trantor a fost prădat de
Fundația și Imperiul () [Corola-website/Science/314885_a_316214]
-
și a servit în echipa generalului William Babcock Hazen ca inginer topograf, realizând hărți ale potențialelor câmpuri de luptă. Bierce a luptat în Bătălia de la Shiloh (aprilie 1862), o experiență teribilă care avea să devină sursă de inspirație pentru câteva povestiri ulterioare și pentru autobiografia "What I Saw of Shiloh". În iunie 1864, a fost rănit grav la cap în Bătălia de la Kennesaw Mountain și a petrecut restul verii în rezervă, fiind reactivat abia în septembrie. A fost lăsat la vatră
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
True Crime" a Bibliotecii Americane cuprinde o selecție a rapoartelor sale criminalistice din "The San Francisco News Letter". Între 1872 și 1875, Bierce a locuit și a scris în Anglia, unde a colaborat cu revista "Fun". Prima sa carte de povestiri, "The Fiend's Delight", a fost publicată în 1873 la Londra de John Camden Hotten sub pseudonimul "Dod Grile". Revenit în State, s-a stabilit tot la reședința sa din San Francisco. Între 1879 și 1880 a călătorit la Rockerville
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
considerat de către contemporani un maestru al limbii engleze pure și aproape tot ce a ieșit de sub penița sa a fost remarcabil prin prisma folosirii judicioase a cuvintelor și a economiei stilistice. Opera sa acoperă o mare varietate de genuri literare. Povestirile sale sunt consierate printre cele mai bune creații ale secolului al XIX-lea. Scriitorul a oferit descrieri extrem de realiste ale ororilor la care a asistat în timpul războiului în povestiri ca "An Occurrence at Owl Creek Bridge", "The Boarded Window", "Killed
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
economiei stilistice. Opera sa acoperă o mare varietate de genuri literare. Povestirile sale sunt consierate printre cele mai bune creații ale secolului al XIX-lea. Scriitorul a oferit descrieri extrem de realiste ale ororilor la care a asistat în timpul războiului în povestiri ca "An Occurrence at Owl Creek Bridge", "The Boarded Window", "Killed at Resaca" și "Chickamauga". Pe lângă istoriile de război și cu fantome, el a mai publicat și câteva volume de poezie. Dintre acestea, "Fantastic Fables" anticipează stilul ironic al grotescului
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
dovezi în sprijinul afirmației că Bierce ar fi mers în Mexic, nu există niciuna care le infirme. Prin urmare, în ciuda unui mare număr de speculații (printre care se numără și cele privitoare la suicid), sfârșitul său rămâne înconjurat de mister. Povestirea lui Bierce "An Occurrence at Owl Creek Bridge" a fost ecranizată de cel puțin trei ori: filmul mut "The Bridge" (1929), o versiune franțuzească alb-negru fidelă povestirii originale intitulată " La Rivière du Hibou" și regizată de Robert Enrico (1962), precum și
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
se numără și cele privitoare la suicid), sfârșitul său rămâne înconjurat de mister. Povestirea lui Bierce "An Occurrence at Owl Creek Bridge" a fost ecranizată de cel puțin trei ori: filmul mut "The Bridge" (1929), o versiune franțuzească alb-negru fidelă povestirii originale intitulată " La Rivière du Hibou" și regizată de Robert Enrico (1962), precum și una regizată de Brian James Egen (2005). Versiunea franțuzească a fost difuzată în 1964 ca ultimul episod al serialului de televiziune "Zona crepusculară": "An Occurrence at Owl
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]