25,611 matches
-
Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul nu se putea face în condiții bune, și nici semănatul, ceea ce făcea ca recolta să fie destul de slabă. De asemenea transportul recoltei era îngreunat fie de drumurile rele, cu gropi sau bălți, fie prin trecerea recoltei prin apa râului unde se uda și se degrada, iar de multe ori căruțele încărcate cu recolta care trebuia adusă acasă, se răsturnau chiar în apa râului. Pentru îndepărtarea acestei greutăți s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc”. Au trecut anii cu amintiri duioase, au venit ani grei, urâți, cu război, cu secetă, cu oameni răi, care au batjocorit-o și au scos-o din casa și din gospodăria ei. La vârsta de 65 de ani au făcut-o servitoare la școala din sat, au mutat-o în alt sat și a trebuit să-și facă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ambiția lui de a fi stăpân în gospodăria sa, de a arăta că știe să fie stăpân, că poate să se administreze singur, că este în stare să răzbească în viață; prin colectivizare, la bătrânețe, a ajuns sluga celor mai răi și mai leneși oameni din sat; o slugă bătrână și săracă. Întrat în colectivă, a fost pus paznic la vite și apoi om de servici la grajdurile vitelor colectivei. La noi, la Râmnicelu, cea mai degradantă muncă era aceia de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
destramă gândurile mele. . . Marți 1 august 1950. A iubi depinde de ce ți-a dat Dumnezeu. Sunt persoanse care n-au puterea de a iubi, după cum sunt persoane la care, chiar dacă Dumnezeu a pus această putere, a intervenit o COBE REA care a smuls iubirea din rădăcini, sau, dacă n-a putut să o smulgă, a semănat alături de ea o bălărie, în cazul nostru, grandomania. Iubirea, blajină, nevinovată, jertfelnică, a fost umbrită și acoperită de crengile pline de spini, și de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
poți închipui cât de fericită ai fi trecut prin viață. Marta, Marta, tu nu poți să înțelegi cât de dureros este pentru soțul tău că prin sâcâieli, prin fleacuri, prin nimicuri murdare, prin minciuni, am ajuns ca să mă socotești om rău și prost, când o lume întreagă îmi găsește calități și ca om și ca preot. De ce nu vrei să judeci cum judecă o lume întreagă? De ce nu vrei să te încrezi în Dumnezeu și în acela pe care Dumnezeu ți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am fost invitat la Lütfi Özkök, care, grație farmecului delirant al prietenilor lui absurzi, mi-a atenuat puțin durerea. M-am retras după câteva ore de beție și bavardaj, pentru a fi în formă mâine. Dar forma mea e la fel de rea azi cum a fost și acum o săptămână. Nu pot scăpa de această nevroză care este absența ta. Biroul meu e un trist martor, cu enorma corespondență care nu face decât să crească!!! Singurul lucru care mă consolează puțin, când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care voi trăi de aici înainte. „A-mi reface viața” îmi repugnă profund. „Pețitorii mei” fojgăie, făcând un foșnet subtil de hormoni. Văd foamea hormonală a masculilor frustrați. Acești „pețitori fără Penelope” vor să-și refacă sănătatea deteriorată de „obișnuințele rele”. Știu că nu e înțelept să-i păstrez ca prieteni în continuare, pentru că situația mea s-a schimbat acum, spre deosebire de timpul când i-am cunoscut ca prieteni și colaboratori ai lui René. Încerc să nu critic pe nimeni, prietenia lor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
confortabil al disperării mele. Deci am atins un fel de echilibru, pe care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ascetismul dirijorului? Când rescriu aceste rânduri am aflat despre caracterul dificil al lui „Celi”, de faptul că a fost tracasat în Suedia pentru că el era pentru muzica pură, opunându-se cu încăpățânare comercializării ei aproape făcându-și cu bună știință rău. La fel ca și atunci când trăia în România, dirijorul obișnuia să concerteze, să experimenteze în spații închise, cum ar fi vaste camere subterane din Evul Mediu, complet izolate de spațiul orașului poluat crunt de zgomotele insuportabile ale timpului modern. Misteriosul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sunt deloc o sursă de plăcere neglijabilă. Senzualitatea mai bine ordonată își va găsi partea ei, știind că vor domestici seri de-a rândul acea mână frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă unor curioase fapte rele. Confidențelor nebunilor le voi da viață pentru a le provoca. Sunt oameni de o onestitate scrupuloasă, a căror inocență nu are egal decât propria mea inocență. A fost nevoie să plece Columb cu nebuni ca să descopere America. Și vedeți cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
educat: femeile trebuie să-l servească. Mai mult: cerându-mi să vină cu mine la întâlnirile cu prietenii mei. Și eu, din politețe, trebuie să mă port bine, exersându-mi prin asta capacitatea infinită a răbdării. Vorbește, bineînțeles, tot timpul rău despre părinții lui, mai ales despre Lionel, și eu trebuie să ascult fără să scot vreun cuvânt, pentru că eu sunt definitiv de partea tatălui său. Noroc că ne-am dus ca să uităm de noi la sărbătoarea doctorului Kuritzen, care a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că primăvara e pe drum. În aceeași zi am aflat că Sonia, mama Agnetei (Pleijel), a murit singură, încercând să ajungă la telefon ca la un colac de salvare. Da, ne naștem așteptați de mulți în jurul nostru, în cel mai rău caz de personalul spitalului sau de singurătatea lumii, dar când murim, se întâmplă des, murim singuri. Dar îmi place să cred că „invizibilii” se ocupă de trecerea noastră în altă lume. Că suntem așteptați ca la o a doua foarte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am întors din parcul din centrul Stockholmului, toți oamenii mi-au zâmbit pe stradă, a fost ceva unic, pentru că oamenii aici nu se uită unii la alții decât foarte rar, le e frică, așa cum îi era lui Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac ordine în casă, mi-am pus mănușile galbene de cauciuc și am luat aspiratorul... S-a sunat la ușă și am deschis, crezând că e poștașul. Era Rune (Gomer
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cristalului atât de clar, o frază pe care tu o vei pune la gâtul tău.” Je t’aime, René. Stockholm, 13 noiembrie 1974 Iubirea asta Atât de violentă Și fragilă Și tandră Și disperată Dragostea asta Frumoasă ca ziua Și rea ca timpul Când timpul e rău... (Jacques Prévert) Mon amour, în câteva clipe îți voi telefona ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a spus acum la telefon că nu răspunde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
familie) nu poate decât să umple de mândrie pe ieșeni! Nu știu dacă astfel de consemnări își vor găsi spațiu publicitar în presă, din moment ce pagini întregi sunt ocupate cu comentarii sportive (la modă), cu întâmplări de pe stadioane și bune și rele, care astâmpără foamea de informație și care uneori sunt uitate după împăturirea ziarului! Inaugurarea unui nou lăcaș de cultură, la care am asistat sâmbătă, 17 septembrie 2005, când a fost tăiată panglica deschiderii Teatrului botezat BON TON. Cred că această
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
să dormim, unde să mâncăm, din ce bani? Iată doar o mică și nenorocită propoziție cu semn de întrebare la capăt. Nu ne-a dat prin gând să ne ducem la primărie, la directorul unei școli sau, în cel mai rău caz, la poliție. Mai aveam fiecare în buzunar mai puțin de o sută de lei. Încotro, Doamne? Iar Dumnezeu nea îndreptat pașii spre hanul unui grec numit Condorupis. Vad de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
18 ani! - Exact. Dar răutatea celor din jur te pot face să te simți de 100. și am plecat fără să spun bună ziua. De altfel ziua orice zi de întâlnire cu o astfel de femeie ar fi devenit o zi rea indiferent de buletinul meteorologic. Nu trec câteva zile și sunt chemată la telefon de domnul Ion Moldoveanu, revizor școlar, dublu licențiat în litere, filozofie și drept. - Domnișoară, am aflat că dorești să revii la școala de fete. - Cine v-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-mă la revizorul Ion Moldovanu din păcate proaspăt înlocuit cu un favorit al senatorului țărănist Zibștein, unul Draganov. Vorba lui Moldoveanu "meri unde te-o îndrepta Dumnezeu". Iar în loc de îndreptare m-am pomenit, după zile de foame și frig, bolnav rău. M-am dus la spitalul din Tighina, m-a consultat doctorul Ceapă, un om de lipit la rană care, alături de medicație, a hotărât că este cazul să stau acolo până s-o împrimăvera. Dar cum să stai ca stana într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti să facem o poză cu toți funcționarii prefecturii. Va fi ceva de vis. Prefectul, gândind că ideea nu-i tocmai rea, adună afară, de-a stânga și de-a dreapta dumnealui, toți funcționarii. Dar nu, nu așa se face. Să vedem cine stă în față, care e ordinea ierarhică și așa mai departe mai bine de două ore. După ce-a luat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
rang de morală și încep: Măi Vladimire, am impresia că ai căzut din leagăn cu capul în jos când erai mic. De ce, zice el. Păi bine, măi băiete, eu nu l-am auzit pe ștefan să zică nici o vorbuliță rea despre tine, din contra, îi pare rău că cel mai bun prieten al său, tu, îl vorbești de rău peste tot. Zău, mă? Costică, tu spui drept? Jur, Vladimire. La fel am făcut și cu ștefan Luca. Nu i-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fabrică în ultimele luni, umilită, fără activitate și salariu. Singurii bani primiți erau cei de pe concediul medical din ultimele săptămâni. În sfârșit, după tensiunea în care am trăit acele luni, în viața mea s-a produs o schimbare. Bună sau rea, doar el, timpul, avea să-și spună ultimul cuvânt. 40 Capitolul II DE LA ORAȘ LA SAT INSTALAREA ÎN FUNCȚIE Ne-am întâlnit la Consiliul Unic, la Șesu. Ajunsă aici în 15 minute cu trenul personal, mi-am dat seama cât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu este eliberată. Nu vedeți că nimeni nu iese din casă? Nu, eu plec pe jos, dacă nu vrei să mă duci! Bine, v-oi duce. Merg doar până unde pot. Sunt 25 km până la șoseaua națională și vremea e rea. Am pus mâncarea gătită în două genți și m-am acoperit cu o blană mare de oaie în spate și cu pături pe picioare. Eram îmbrăcată cu o salopetă pufoaică, din acelea care foloseau alpiniștii, o haină tot pufoaică, cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sat, în fața mea se oprește Aro-ul alb de la județ și din el coboară înfuriată secretara Tălmaș și se îndreaptă spre mine. Inima a început să-mi bată precipitat. Îmi era teamă de ea, mai ales când era în toane rele. Eu nu vedeam nici un motiv de supărare. Eram pe teren așa cum se cerea, nu eram la cafea pe la dispensar unde avea obiceiul să vină mereu (iar eu aveam obiceiul să întârzii la o cafea cu medicul). Ce ai la gât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spre comună. Primărița era puțin invidioasă pe succesul pe care îl aveam și pe popularitatea de care mă bucuram. Adeseori mă certa, amenințându-mă cu „raportarea” la județ, motivând că ajung târziu la serviciu, dar amâna mereu. Nu avea suflet rău. Pe deasupra era și o fire veselă, mereu pusă pe glume. Nu-mi spunea nimic despre activitatea ei, nu mă lua cu ea pe teren. Mi-ar fi plăcut să merg. Era mereu invitată la mese și, adeseori, când venea de pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
-mă la propunerea pe care mi o făcuseră cei doi. Răspunsul l-am aflat spre dimineață, după o noapte nedormită și lungă. Nu-mi doream să plec din România! Acesta va fi răspunsul pe care îl vor primi. Bună sau rea, acesta a fost hotărârea luată atunci și nu am regretat niciodată că nu m-am aventurat în necunoscut. OAMENI SIMPLI ȘI CURAȚI LA SUFLET În satele acelea așezate pe marginea șoselei sau pe dealuri, mulți săteni se ocupau de creșterea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]