21,599 matches
-
la Paris și la UNESCO (1986-1989). A debutat la revista „Contemporanul” în 1955 și editorial, cu volumul Pentru dreptate se aprinse focul, apărut în 1977. A mai folosit pseudonimul Petre Gigea-Gorun. A colaborat la „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Rațiunea”, „Historica” (Dolj), „Mozaicul” ș.a. G. actualizează sonetul în volumele Pentru dreptate se aprinse focul, Căldura vieții (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) și rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se definește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
aflăm, "să știm fiecare ce dorim pe lumea aceasta", cum spui tu. Însă, cel puțin la fel de importantă mi se pare a fi inițiativa numită Generația expirată, lansată de ziarul "Cotidianul". După "marii români", vom afla care sunt "românii expirați". "Din rațiuni de igienă socială, trebuie să pronunțăm și să antologăm niște nume care au produs în România handicap social, cultural, politic. O parte din istoria noastră recentă trebuie să fie îndiguită și clasată în mod rezonabil în mentalul colectiv" ("Cotidianul", 7
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de 100, dar toate prețurile sunt mai mici acolo. Asta spune totul și despre rest, despre starea de spirit, fețele oamenilor. Iar cărțile, care nu sunt subvenționate de stat, sunt mult mai ieftine decât aici. Ca să fiu mai limpede, Critica rațiunii pure de Kant, în ediție cartonată, costă cam 23-25 de zloți un zlot fiind egal cu un leu nou. Așa ceva, la noi, nu are cum să fie sub 100 de lei și nu reușesc să aflu de ce, pentru că nu-s
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
presupune participare afectivă, profunzime și conotații ample filosofic-religioase; termenul de mister adâncește secretul și are conotația inexplicabilului, a miracolului, chiar și pentru cei care participă în aparentă cunoștință de cauză. Misterul accentuează pe secretele din detaliile, care cer: înțelegerea, judecata, rațiunea și metoda (percepții, propoziții, metode și demonstrații, prin analiză și sinteză). Comunicarea cu mâinile se face în întregime între om și lume, în timpul producerii mijloacelor de asigurare a nevoilor fiziologice, de ocrotire, de respect și de saturație (între ființa umană
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Pitagora i se atribuie inventarea termenului philo-sophia, cunoaștere ezoterică destinată doar inițiaților, întrucât se poate distinge între gândire magică, mitică și pragmatică: prima calitate a limbii mâinii este sincretismul; se poate observa o religiozitate difuză în ceea ce privește mâna, o revelație dincolo de rațiune și o cunoaștere inițiatică, enigmatică, incomprehensibilă secretă și profundă. Datorită elementului revelatoriu și negrăit, limbajul mâinii este socotit sacru și este interpretat întrucât, tradus în cuvinte, își pierde valoarea semnelor sincretice și își pierde valoarea simbolică, ezoterică, care cere o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu palma de o mărime potrivită, cu degetul mare, policarul mai mic — privește frumosul în formă; mâna largă, groasă și scurtă, cu pusul mare, denotă spirit de grandoare, prețuirea bogăției cu succese datorate șansei. Mâna artistică este subordonată instinctului, fără ca rațiunea să fie pentru ea altceva decât frumusețea ideilor și lucrurilor. Forma va domina fondul. Individul cu mâna artistică va prefera ceea ce place. El nu concepe adevărul decât cu frumusețe de destindere, noutate, libertate; arată uneori OAMENI CU LIPSĂ DE ÎNCREDER
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în sensul justificării perioadei alese pentru cercetare prin trimitere la fenomenul presei catolice românești și la politica Vaticanului cu privire la mijloacele de comunicare în spațiul românesc. De asemenea, autorul reușește să justifice restrângerea temei doar la România Vechiului Regat, omițând din rațiuni de întindere a cercetării, dar și pentru că în sine teritoriul intracarpatic reprezintă un caz particular, sub aspect etnic (cu o minoritate maghiară puternică și activă) sau chiar intraconfesional (cu existența greco-catolicilor, care aveau o puternică individualitate și propria lor presă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
viziunii Bisericii asupra acestui domeniu până în momentul respectiv și unifică măsurile dispersate care au fost luate până la acea dată, creând un plan unitar de dezvoltare a mass-mediei catolice. Această depășire a cadrului istoric stabilit inițial ne-a fost dictată de rațiuni de completitudine a problemei cercetate. Suportul teoretic și metodologic al studiului l-am elaborat asimilând lucrările de specialitate cu referință la premizele, condițiile și factorii care au condiționat traiectoria procesului de diversificare și de consolidare a presei catolice în perioada
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mare tiraj (1871-1914). La finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, presa a devenit un produs de consum curent, cu rol în formarea opiniei publice 30. Ritmul dezvoltării sale a fost variabil în funcție de națiuni și chiar dacă rațiunile fundamentale ale dezvoltării sale au rămas aceleași, presa din fiecare țară a căpătat, în funcție de caracteristicile naționale și de circumstanțele istorice, o fizionomie originală, ale cărei trăsături s-au păstrat chiar și astăzi 31. Îmbogățirea conținutului și răspândirea ziarelor a făcut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
apărau orașul, pentru a le folosi în războiul contra Prusiei. Roma a fost cucerită de armata italiană. În acele luni, au fost aprobate constituțiile Dei Filius y Pastor aeternus. Prima sintetiza doctrina catolică despre revelație, explicând relațiile dintre credință și rațiune. A doua definea infailibilitatea Papei când vorbea ex catedra despre credință și obiceiuri, temă ce a stârnit unele reacții în societate 132. Conciliul a statutat că primatul jurisdicției Pontifului Roman nu se exercită doar în zona credinței și a tradițiilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bază un concept de adevăr care accepta principiul de imanență; cu alte cuvinte, adevărul nu era un principiu constant al omului, ci se dezvolta prin intermediul acestuia, cu el și pentru el141. În esență, era o încercare de a supune revelația rațiunii umane, făcând din credință o știință. Liberalismul nu mai era aplicat Bisericii și rolului ei în societate (cum încercau să facă guvernele liberale), ci doctrinei acesteia 142. În cadrul acestui curent, un laic austriac stabilit în Marea Britanie filozoful Friedrich von Hügel
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe care le-a adus României partidele istorice; nu ne îndoim că și partidele cele noi sunt folositoare țării; dar presa de partid, oricât de minunat de redactată ar fi ea, nu poate spune tot adevărul, foarte adeseori pasiunea întunecă rațiunea celor ce scriu în ziarele de partid. Ziarele de partid folosesc însă prin aceea că fac cunoscute sentimentele și cugetele partidelor din țară. Presa de partid este trebuincioasă și nimeni nu se gândește să o defaime. Cu toate inconvenientele și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
păstra integre Tradiția și Scriptura, de a evalua cu strictețe rezultatele teologiei, de a propune noi teme teologiei (FIDES ET RATIO Scrisoarea enciclică a Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea către episcopii Bisericii Catolice cu privire la raporturile dintre credință și rațiune, traducere realizată de Wilhelm Dancă, Presa Bună, Iași, 1995 în http://www.scribd.com/doc/49240203/4 / capitolul v-interventiile-magisteriului-in-materie-filozofică, consultat la data de 11.06. 2012, ora 00.06). 24 Pierre Albert, Istoria presei, traducere Irina Maria Sile, Editura Institutul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
-lea, influențând mulți gânditori catolici. În încercarea de a apăra credința in fața valului pozitivist și rationalist, unii autori au apelat la doctrina Sfântului Augustin și la aspectele interioare și subiective ale credinței, aprofundând acele motivații ale inimii pe care rațiunea nu le înțelege și la care se referea Pascal. Pe de altă parte, în școlile protestante a fost dezbătută obiectivitatea adevărului religios; unii autori considerau că este rodul pioșeniei intime, intrinsecă subiectului și bazată pe sentimentul personal, pe experimentarea credinței
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pe baza indicatorilor deja existenți, care să exprime concis dezvoltarea regională durabilă și să faciliteze interpretarea rezultatelor analizei statistice a fenomenului, reprezintă cea mai eficientă abordare. 2.4 Metode statistice folosite în analiza dezvoltării regionale în România 2.4.1 Rațiunea aplicării metodelor statistice multivariate în studiul fenomenului de dezvoltare regională Dinamica vremurilor, manifestată de cele mai multe ori sub semnul hazardului și al incertitudinii, suscită la cercetare și cunoaștere pentru a găsi o explicație rațională. Fenomenele „de tip stochastic din orice domeniu
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
John Mole: Lirismul atașant / 189 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe / 193 Capitolul 4. Interviuri / 197 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" / 197 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a fi" / 200 4.3. Julian Barnes: "Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv" / 212 4.4. Alan Brownjohn: "Mi-e de ajuns să se înțeleagă ce spun indiferent dacă poezia mea place ori nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cândva real și poate fi doar reînviat, rememorat ca atare, autorul oscilează între mai multe procedee narative. Nu renunță total la Fluxul conștiinței, fiindcă întâlnim uneori conexiuni ce ne par absurde, bazate pe o lege a memoriei mai profundă decât rațiunea narativă. Nu mulți se lasă copleșiți de acest lirism invadator, care e o metodă roasă de vreme, dar Peter Ackroyd, de pildă, merge ostentativ pe asocieri imprevizible, uneori de cuvinte chiar. În Hawksmoor, un capitol se încheie cu o formulă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul "Și mai departe? Și? Și?." Dar mai rămâne ca în absența acestui "Și? Și?" lectorul să descopere și el altă rațiune de a citi... 1.6. Linia Est-Vest în literatura Desperado Desperado, între est și vest: Ce înseamnă a fi Desperado? Starea Desperado e o stare de refuz. Orice i-ai prezenta unui autor Desperado drept trăsătură ce-l caracterizează, acesta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult de ingeniozitate în comunism decât de libertate, de fapt. Sclavia politică era evitată cu măiestrie prin artificii literare. Din acest punct de vedere, estul si vestul se aseamănă: ambele ajung la artificii literare, deși aceasta se întâmplă din rațiuni foarte diferite. După anii 1990, fascinația dispare și se instalează un sentiment acut de derută. Imaginația nu mai e supusă tăcerii și nici comunismului. Fostele literaturi comuniste fac o baie de libertate, sunt libere să scrie ce doresc, dar se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că literatura e din nou accesibilă și încă poate să placă. Ceea ce atât scriitorii estici cât cei vestici se codeau să dea pe față era complicația incredibilă a acestei noi accesibilități, răsucirea inimaginabilă a acestui nou cod al simplității. Din rațiuni total diferite (literare, în vest, politice dar nu numai în est), literatura lua înfățișarea unei simplități de catifea, care ascundea coduri de fier. Codul (convenția) care semnifică în fond imaginația însăși era mai puternic ca niciodată. Diferența era că în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
neîncheind nimic de fapt, lectura e nedumerită și se prelungește în relectură, duce la o nouă concentrare a atenției. Pentru aceste romane de după Modernism, a doua încordare a atenției este esențială. Abia la relectură ajunge cititorul să descopere complicația ascunsă, rațiunea nemulțumirii lui în fața acestui text aparent atât de convențional clar. Adevărul ultim cu care ne părăsește textul este intensitatea însingurării Desperado. Eroii nu au parteneri. Pentru ei nu contează cu cine, ci cu ce intensitate există. Aceasta este lecția Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost priceput începutul, trebuie să citim mai departe. Trebuie să vedem ce urmează. Ceea ce și facem. Dyer nu a fost și nu va fi niciodată înțeles, pentru că autorul l-a creat voit insuficient, și în imperfecțiune stă mirajul lui. Rațiunea e o dimensiune prea mică pentru el. Hawksmoor își dă seama, într-un final, că iese din rutina de detectiv și se îneacă în Dyer, geamănul lui. Cum spune el însuși la un moment dat, [...] Dar s-ar putea să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu negrul, a zilei cu noaptea, a binelui cu răul, rațiunii cu neînțelegerea, a detectivului cu criminalul. Suntem în mare criză de valori, de judecăți, ne pierdem puterea de a gândi. Suntem incluși într-un uriaș semn de întrebare, în nerostit și mai ales în inexprimabil. Textul clar, pe care-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în narațiune, autorul și-a filmat mai întâi scenariul și apoi l-a urmărit derulându-se invers, transcriind exact ce vede, fiecare incident, de la ultimul până la primul. Această derulare e apoi îmbinată cu imaginea gânditoare din interior, care atribuie trecutului rațiunea viitorului. Suntem învățați să judecăm începutul prin prisma urmărilor lui, să facem din aceste urmări o cauză și nu un efect. Răsturnând vechea convenție, conform căreia trecutul e cauza prezentului, iar prezentul generează viitor, ne confruntăm cu concluzii hilare, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezervație, pe care vizitatorii "civilizați", care o duc înapoi la lumea ei și implicit la moarte), familia (cele câteva rânduri care descriu căminul sunt reci și inspirate). Nașterea e un păcat capital în epoca științei, când viața se conduce după rațiune. A te îndrăgosti, a aparține unui singur partener, a întemeia un cămin, a deveni mamă ("M "), a crește copii, pe scurt esența societății omenești și perpetuării ei, sunt desființate. Inteligența creatorului desființează civilizația pe care o cunoaștem. După părerea lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]