21,931 matches
-
Bracară Augusta s-a cunoscut o mare dezvoltare în cursul primului secol al primului mileniu d.H., în vremea împăratului Vespasianus ajungând să fie capitala așa numitului "Conventus Bracarensis". Apogeul înfloririi ei l-a atins însă în cel de-al doilea veac. Aproximativ în anul 216, ca urmare a reformelor administrative ale împăratuluiCaracalla a luat ființă provincia Hispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia. La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
cel de-al doilea veac. Aproximativ în anul 216, ca urmare a reformelor administrative ale împăratuluiCaracalla a luat ființă provincia Hispania Ulterior Antoniana (Spania Îndepărtată Antoniană), în cadrul căreia Braga a deținut statutul important de capitală a districtului Gallaecia. La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi înființate Gallaetia. În vremea invaziilor triburilor migratoare germanice, puterea română în regiune , inclusiv la Bracară Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
menționat în secolul al IV-lea. Tradiția însă îl consideră pe Sfanțul Ovidiu (+135 d.H) drept unul din cei dintâi episcopi din localitate. Orașul Braga a jucat un rol cheie în procesul de creștinare al Peninsulei Iberice. La începutul veacului al V-lea a trăit aici Paulus Orosius din Braga, prieten al Sfanțului Augustin și autorul mai multor cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
familii regale, a condus cu succes în 1437 o confruntare cu nobilimea și cu regele în scopul de a conserva ori de a recupera diferitele privilegii ale clerului din Braga. Spre deosebire de Lisabona, Évora și Coimbra, Braga nu a beneficiat în veacul al XVI-lea de profiturile aduse de Perioada Marilor descoperiri. Ea a iesit totuși din situația economică mai precară datorită numeroaselor lucrări publice finanțate de arhiepiscopul Diogo de Sousa, care au inclus lărgirea străzilor, construcția de pieți publice, ridicarea de
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Atunci au fost clădite o nouă primărie, bibliotecă publică, sanctuarul catolic Bom Jesus do Monte și numeroase palate. Orașul a avut însă mult de suferit la începutul secolului al XIX-lea de pe urma invaziei napoleoniene. În a doua jumătate a acestui veac datorită și portughezilor repatriați din Brazilia, Braga a avut parte de noi înfrumusețări, de noi inovații arhitectonice și îmbunătățiri ale infrastructurii. Noile presiuni demografice și urbanistice din secolul al XX-lea au necesitat și ele noi ajustări ale infrastructurii. Braga
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
numeroase stiluri artistice și arhitectonice: romanic, manuelin, gotic târziu, baroc etc. A fost zidita aproximativ în anul 1070 prin inițiativa episcopului Pedro cel Sfânt de Braga pe locul unei biserici antice, Santa Maria, ce fusese distrusă de mauri cu patru veacuri în urmă. Lucrările de construcție au fost patronate de conții de Portugalia - Enrique de Burgundia (1093 -1112) și soția sa, Teresa, părinții celui dintâi rege al Portugaliei, Afonso I ( 1112 - 1185), precum și de arhiepiscopul Geraldo de Moissac care a pus
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
cea mai proeminentă. Dar autoritatea lui nu s-a impus, ca aceea a lui Maiorescu, de la început. Mai trăia încă, la 1905, spiritul director al junimiștilor și se impusese Nicolae Iorga, personajul central al mișcării literare din primul deceniu al veacului nostru. În momentul în care se înscrie la Universitatea din București (1899), secția clasică, învățământul bucureștean era dominat de figurile unor profesori ca T. Maiorescu și N. Iorga. Cel dintîi cunoștea faza regalității sale critice, cel de al doilea oferea
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
Paris, pentru a face studii de specialitate, călătorește în Grecia (1902 — într-o excursie organizată de Gr. Tocilescu) și în Germania, la München. Îl atrăgea aici cursul lui Furtwangler și are în vedere un studiu asupra lui Horațiu în decursul veacurilor, abandonat în circumstanțe pe care le va nara în "Bâizu" — roman în bună parte autobiografic. Se îmbolnăvește de piept și ideea morții pînă atunci doar temă de meditație, devine o realitate sîcîitoare. Sentimentul zădărniciei, cunoscut mai dinainte, se adîncește și
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
o conviețuire între romanici și germanici (goți, apoi lombarzi), atestată de descoperirile făcute de arheologii sârbi. Nici limba latină din Italia nu a fost influențată de limbile germanice, deși, odată ajunși acolo, goții și lombarzii au stăpânit Italia timp de veacuri. Cuvintele românești comune cu echivalente albaneze pot fi explicate fie prin moștenirea în comun a unor resturi de lexic daco-moesic (de altfel, unele lexeme românești din substrat nici nu au echivalent în albaneză), fie prin migrația din nord-est spre sud-vest
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
aveau 10-25 de case, ceea ce înseamna 50-100 de locuitori. În jurul anului 1530 populația Maramureșului ar fi ajuns la 33.570 de suflete (cu o medie teoretică de 336 locuitori pe așezare), marcând o creștere demografică importantă, de 13% in ultimul veac. Apoi stagnează până în secolul XVIII cand va începe din nou să crească, ajungând în secolul XX la 350.000 de locuitori, cam 3.000 - 4.000 pentru un sat. Începând din secolul XIII în cnezatele de câmpie cu sol fertil
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
s-au stabilit în Croația actuală. Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate. Tomislav a devenit primul rege în 925, ridicând Croația la rang de regat. Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri, atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir. Croația a intrat într-o uniune personală cu Ungaria în 1102. În 1527, în fața cuceririi otomane, parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
braniștile și bălțile domniei, amenzile și taxele de judecată percepute în țară etc. Toate acestea intrau în visteria instituției domniei, căci, în afară de orașe, domnul ca persoană de regulă nu mai dispunea de alte moșii. Acest lucru se va schimba peste veacuri, când la cârma țării vor ajunge și boieri ori vlăstare înstărite. Astfel, pentru a împroprietări mănăstiri, Mircea e nevoit să cumpere terenuri de la boieri. "Vămile" erau percepute în târguri ("de târg" sau "de trecere"), la vadurile Dunării, la munte (numite
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și destrămare a păturii războinicilor hazari. Atacurile susținute ale alanilor, oguzilor și ale „bulgarilor negri”, la care, uneori, au participat și trupe bizantine sau kievene, au dus treptat la slăbirea și, în cele din urmă, la destrămarea Imperiului Hazar. Din veacul al X-lea până spre mijlocul secolului al XIII-lea sunt amintite comunități hazare în Kiev, în Tmutorokan (sau "Tmutorakan, Tmutarakan"), în Peninsula Taman, în teritoriile de pe Volga, stepele din Kuban, litoralul de nord al Mării Caspice in preajma Astrahanului
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
un volum și un fascicul din al doilea volum. Volumul I cuprinde trei studii: "Întinderea teritorială, Nomenclatura, Acțiunea naturii asupra omului". Întinderea teritorială dovedește că Muntenia în secolul XIV și XV se întindea foarte mult: cuprindea (în afară de ce înțelegeam în veacul trecut prin Muntenia) și ținutul Făgărașului, sudul Moldovei până la Bârlad și Bacău, sudul Basarabiei, Dobrogea, ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
proto-românească . În 1538 cetatea Tighina este cucerită de turci, care o redenumesc Bender - cuvânt de origine persană ce semnifică: "„port”", "„oraș portuar”", "„oraș fluvial”", "„loc de acostare a navelor”". Totuși, în conștiința neamului românesc străvechea localitate a rămas memorabilă peste veacuri cu denumire Tighina. Acest nume și-a găsit confirmarea documentară și a circulat în graiul populației locale timp de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să o numească Tighina. Drept dovadă ne servesc letopisețile cronicarilor
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
1999, Parlamentul de la Ankara a acordat cetățenia turcă membrilor familiei foștilor sultani. Imperiul otoman ar fi dispărut cu mult timp înaintea acestui moment tardiv, care punea capăt existenței „omului bolnav al Europei”, (probabil el s-ar fi prăbușit pe la finele veacului al XVIII-lea), daca puterile occidentale nu l-ar fi menținut în viață în mod artificial, cu scopul de a exista o forță de contrapondere pentru Rusia, aflată pe atunci într-o puternică efervescenta expansionista înspre sudul granițelor sale, pe
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
o climă subtropicală. Pe măsură ce se ridicau munții Carpați și platforma Moldovenească marea regresa treptat spre sud. Spre sfîrșitul sarmațianului (cu 8 - 8,5 mln ani în urmă) marea a părăsit teritoriul rămînînd o cîmpie aluvial acumulativă. La sfîrșitul epocii miocene (veacul meotian) zona era o cîmpie ridicată pe care se dezvolta vegetația de savană. Iar la începutul epocii pliocene vegetația de savană este înlocuită cu landșafturile de silvostepă. În pliocenul mediu și superior, cu 3-4 mln ani în urmă partea centrală
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
superioare ale depozitelor marine sarmațiene medii ce alcatuiau suprafața cîmpiei de acumulare au fost distruse iar mai tîrziu aici s-a format o suprafață de denudatie care pe parcursul timpului a fost supusă unui proces lent de cufundare. Aici în decursul veacurilor mioțian și ponțian s-au acumulat depozite avandeltaice și destaice lacustre. La începutul epocii pliocene teritoriul raionului care devenise o cîmpie cu suprafața relativ plată, continua procesul de formare a depizitelor deltaice-lacustre și aluviale. Datorită mișcărilor lente de ridicare a
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Iosif Pușcariu sau, mai scurt, (n. 4 ianuarie 1877, Brașov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
care am scris "Drum fără pulbere"”. În 1953 apare un nucleu al viitoarei capodopere, nuvela "Bijuterii de familie" (ecranizată de două ori). În 1957 vede lumina tiparului "Cronică de familie", cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor sociale, formarea identității românești. "Cronică de familie", o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu totul originală prin înlănțuirea de
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
(n. cca. 1590 - d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
unei lumi ieșite din matcă, debusolate, care își consumă energiile haotic, într-o enormă dezlănțuire de forțe. imaginea „omului profilat pe cer”, reprezentând infernul existenței umane, este a unei ființe telurice uriașe, emanație a adâncurilor conștiinței, hrănită din toate atrocitățile veacului. Ca și în alte poeme, apocalipsul pe care îl anunță poetul nu este întâmplător, el constituie reacția lui intimă în fața unui univers compact, de o grea materialitate. Există și reacția contrară, mai ales în poeziile din tinerețe: sfidarea, provocarea universului
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
împotriva politicilor culturale promovate de primul ministru Nicolae Rădescu și a cabinetul său, pentru a-l discredita pe anticomunistul Rădescu și pentru a-l face să plece de la putere. După iunie 1946, Sadoveanu devine editor al revistei literare a asociației, "Veac Nou", alături de Ion Pas, Gala Galaction, Horia Deleanu, Octav Livezeanu și N. D. Cocea. Schimbările literare și politice ale lui Sadoveanu devin vizibile publicului în martie 1945, în timpul conferinței publice despre Stalin care a avut loc la București, fiind doar
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
poetică a liceanului“ poate fi identificată mai târziu, în 1878. După ce începe să publice versuri în ziarul "România liberă", în 1878 publică primul său volum, placheta de poezii "", semnată doar cu prenumele "Barbu", în tradiția poeziei din primele decenii ale veacului, cu o bună primire din partea criticii, în revistele "Viața literară", "România liberă", "Familia". În 1882, Barbu Delavrancea își trece examenul de licență la Facultatea de Drept din București, cu teza de licență în drept "Pedeapsa, natura și însușirile ei", pe
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
dorul și am încercat să mă apropii de un ideal ce s-a depărtat treptat cu pașii făcuți înspre dânsul (...). Sunt al țăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferințele moșilor și strămoșilor mei. În mine se adună suferințele veacurilor trecute și ies la iveală și le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“". Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]