221,754 matches
-
readuși la viață din somnul criogenic; ei decid să își împărtășească unii altora poveștile, atât pentru a face lunga călătorie către Cripte să treacă mai ușor, cât și pentru a se cunoaște mai bine. Prin tragere la sorți, primul care ajunge să își spună povestea este tânărul preot al muribundei religii catolice, părintele Lenar Hoyt. Povestea părintului Lenar Hoyt începe pe Pacem, lumea catolică în care a crescut. El este trimis să îl găsească pe părintele Paul Duré, un teolog iezuit
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
muri, cibridul își transferă conștiința în femeie, cu ajutorul unui implant (o buclă Schrön, un dispozitiv fictiv cu o imensă capacitate de stocare). Însărcinată cu Johnny și considerată de Biserica lui Shrike "mama salvării noastre", Lamia se îmbarcă pe "Yggdrasil". Când ajung la Donjonul Cronos, pelerinii nu sunt întâmpinați de nimeni, dar văd o persoană în robă, asemănătoare lui Het Masteen, fugind spre Criptele Timpului. Consulul își spune și el povestea, dar pentru a face asta relatează întâi o alta (o copie
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
Europa Continentală, iar datorită celebrității obținute într-un interval atât de scurt de timp presa vremii o numea „tânăra Malibran”; de asemenea, câștigurile artistei reflectau statutul său social, aceasta obținând 800.000 de franci în urma unui turneu de un an. Ajunsă la vârsta de douăzeci de ani, Adelina Patti era considerată a fi una dintre cele mai promițătoare tinere soprane ale lumii, iar călătoriile sale erau neîncetate, astfel încât aceasta ajunsese să vorbească fluent cinci limbi: germana, engleza, franceza, italiana și spaniola
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
obținând 800.000 de franci în urma unui turneu de un an. Ajunsă la vârsta de douăzeci de ani, Adelina Patti era considerată a fi una dintre cele mai promițătoare tinere soprane ale lumii, iar călătoriile sale erau neîncetate, astfel încât aceasta ajunsese să vorbească fluent cinci limbi: germana, engleza, franceza, italiana și spaniola. La data de 12 noiembrie 1863 cântăreața apare pentru prima oară în fața publicului spaniol în opera Somnambula; recitalul, care s-a bucurat de sprijinul permanent al presei, a avut
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
Academia de Muzică de la New York. Atrasă fiind de potențialele câștiguri materiale, Adelina semnează contractul, iar succesul seriei de concerte scot instituția din situația falimentară în care se afla. Soprana continuă să concerteze la New York, însă de fiecare dată crește onorariul, ajungând până în punctul în care cerea 5.000 de lire sterline pe apariție. Reîntoarsă în Europa, Adelina Patti își dedică timpul restaurării castelului Craig-y-Nos, pe care-l cumpărase la finele anilor '70 și despre valoarea căruia presa scria că „întrece orice
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
cauzată de migrarea acestor triburi spre hotarele estice ale Imperiului Roman. Folosindu-se de starea grea a Imperiului Roman din cauza Războiului Pahlavan([[162]]-[[166]]), a epidemiei de ciumă din Italia, marcomanii, Quazii, hermundurii, și alte triburi, trecând peste granița Rin-Dunăre, ajung în Italia. În 169 ei au asediat Cetatea Aquileia, au distrus orașul Opitergius. Succesul în acest război varia. Doar în 172—174 Imperatorul Marc Aureliu cu mare greu a reușit să adune noi Legiuni, formate din robi și barbarii, și
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
latitudine nordică, limita sudică a Americii Rusești stabilită prin tratate bilaterale semnate de Imperiul Rus cu SUA (1824) și Regatul Unit (1825). După ce, însă, izbucnirea războiului americano-mexican în aprilie 1846 a distras atenția și resursele militare ale Statelor Unite, s-a ajuns la un compromis în negocierile de la Washington, D.C., iar problema a fost rezolvată de administrația Polk (spre indignarea radicalilor din propriul său partid) pentru a evita să ducă două războaie simultan și pentru a evita să lupte pentru a treia
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan al politicii Comitetului de Salvare Publică”. La sfârșitul lui 1793, clubul colabora cu circa de societăți de același tip în toată Franța. Căderea lui Robespierre a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către club și a antrenat dizolvarea
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
cu general-locotenentul Șerbinin. Ea i-a poruncit în 1776 lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski să conducă o parte din armată în Crimeea, să-l înlăture pe Devlet Ghirai și să-l declare Han pe Șahin Ghirai. În noiembrie 1776 cneazul Prozorovskiy a ajuns în Crimeea. Rușii au ocupat cetățile din Crimeea revenite Rusiei conform cu Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, fără nicio opunere. Turcii au fost nevoiți să se retragă, Devlet Ghirai a fugit în Turcia, iar tronul Crimeii a fost obținut de fratele lui Sahib
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
1787, deoarece în acel an turcii nu au mai întreprins acțiuni militare. Spre sfârșitul anului 1787, generalul Tekeli a întreprins o incursiune de succes în Kuban. Alte acțiuni militare nu au mai fost întreprunse, deoarece, cu toate că armatele ruse erau de ajuns în Ucraina pentru apărarea țării, ele nu erau gata pentru operațiuni de atac. Armata turcă la fel nu erá pregătită. A doua încercare a turcilor de a cuceri Kinburnul, întreprinsă în iarna 1787—1788, la fel s-a soldat cu
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
cele mai valoroase sunt imnurile și povestirile. Imnurile, adresate mai ales divinităților, exprimau inițial numeroase aluzii la legendele despre viața zeilor, ca apoi să se facă tot mai mult loc sentimentului de venerație a naturii, iar în final să se ajungă la imagini din viața cotidiană. Încep să fie utilizate figuri de stil ca: metafora, aliterația, comparația. Atribuită lui Amenofis al IV-lea, cel care a introdus reforma religioasă a cultului solar în scopul limitării puterii clerului, "Imnul lui Akhenaton", adevărată
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Soarelui și al Lunii. Alhazen susține printre primii că viteza luminii este finită, lucru subliniat ulterior și de Avicenna (980-1037): "...deoarece percepția luminii este cauzată de emisia unui fel de particule, atunci viteza luminii trebuie să fie finită." Al Biruni ajunge la concluzia că aceasta este mai mare decât viteza sunetului. Concepțiile acestor savanți islamici sunt în dezacord cu cele ale lui Aristotel și ale descipolilor săi, care care afirmau că lumina se propagă instantaneu. Abu 'Abd Allah Muhammad ibn Ma
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Deduce valoarea unghiului sub care sunt vizibile razele solare ca fiind 18°, foarte asemăntor cu valoare acceptată în epoca modernă. Un alt mare învățat persan, Al-Farisi (1267 - 1320), dă o explicație clară pentru formarea curcubeului și studiază și camera obscură ajungând la concluzia că orificiul optim este cel cu diametrul minim. Robert Grosseteste (c. 1175-1253) realizează studii asupra luminii din mai multe perspective: epistemologică, metafizică, cosmogonică, etiologică și chiar teologică. Acesta subliniază rolul observației și al matematicii în studiul fenomenelor optice
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
primul care consideră că numărul culorilor fundamentale este trei (roșu, verde și violet). În tratatul său intitulat "Thaumantias" (apărut în 1648), Jan Marek Marci (1595 - 1667) descrie unele experiențe cu prisme, ce le anticipează pe cele ale lui Newton. Acesta ajunge la concluzia că lumina albă se transformă în culori prin refracție, însă cu toate rezultatele experimentale corecte, nu reușește să intuiască complexitatea luminii albe. Nicolas Malebranche (1638 - 1715) emite o teorie interesantă privind natura culorilor, teorie ce ar anticipa viitoarea
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că "... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă." Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. Tot în 1665
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii prin prismă și descompunerea acesteia în culori. Studiind interferența, obține experimental ceea ce ulterior va căpăta denumirea inelele lui Newton și ajunge la concluzia: "Orice rază de lumină, care trece printr-o suprafață refrectoare oarecare, capătă o anumită structură sau stare provizorie, care revine le intervale egale pe măsura trecerii razei..." Această periodicitate îl determină să înțeleagă că, în afară de carcterul corpuscular, lumina
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
revendica unele teritorii polone, cum ar fi Ermlandul. După ce Henric l-a informat de această propunere pe Frederick, acesta din urmă a propus împărțirea zonelor de graniță ale Poloniei între Austria, Prusia și Rusia, cea mai mare parte urmând să ajungă la statul cel mai slăbit de recentele modificări ale echilibrului puterilor, și anume la Austria. Astfel, Frederick a încercat să încurajeze Rusia să-și îndrepte expansiunea către Polonia cea slabă și disfuncțională, în locul Imperiului Otoman. Omul politic austriac Wenzel Anton
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Jad, mânat de durerea cruciformului, iar Brawne Lamia pornește în căutarea lui. Rămas de strajă, Fedmahn Kassad speră că cei doi vor servi drept momeală pentru a-i atrage pe Shrike sau pe Moneta, pe care vrea să îi ucidă. Ajuns în Cripta de Jad, Hoyt descoperă un puț care coboară mii de kilometri către un veritabil infern, care îl va ucide cu siguranță, distrugând cruciformul. Înainte de a se arunca este ucis de Shrike, rămânând posibilitatea să fie readus la viață
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
înfige în Copacul său al Durerii. Consulul, Sol Weintraub și Duré îl găsesc pe Căpitanul Het Masteen prăbușit pe nisip, febril și deshidratat, care nu mai apucă să își spună povestea înainte de a muri. Lamia nu găsește proviziile dorite, ci ajunge față în față cu Shrike, împotriva căruia gloanțele ei se dovedesc neputincioase. Creatura îi înfige unul din spinii metalici lângă implantul ei pentru accesul datelor, legând-o de piatra Sfinxului printr-un ciudat cablu tehno-organic. Găsind-o în această stare
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
unde i se alătură Johnny, care a fost eliberat din bucla Schrön de către Shrike. El o informează că visează realitatea lui Severn, la fel cum Severn visează realitatea lui. Cei doi pornesc spre inima TehNucleului pentru a găsi răspunsuri. Kassad ajunge la copacul durerii, pe care se află prinse victimele lui Shrike, străpunse de țepi, dar vii. Încercând să îl elibereze pe Silenus, Kassad se luptă cu Shrike în diferite locuri și timpuri, unul fiind acela prin care au trecut pelerinii
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
labirintice. Naveta Consulului se prăbușește în apropiere de Keats, Duré pleacă în explorare, iar Shrike apare și o ia pe Rachel în ultima clipă, lăsându-l pe Sol să contemple deschiderea Criptelor Timpului. Lamia și Johnny trec prin TehNucleu și ajung în Megasferă, o lume de dincolo de darasferă locuită de Ia-uri. Aici îl găsesc pe Ummon, un AI puternic și influent, care îi informează că Nucleul este vinovat de "distrugerea" Vechiului Pământ și de mutarea lui pe alt braț al
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
om, de animal, plantă, apă, fir de neant - se produce ca o emoție atât de intensă, încât am sentimentul că mă desprinde din trupul meu de carne, transfigurându-mă în trup de lumină. Prin văzul exterior și prin văzul interior ajung la sursele mele de inspirație. Lucrările din această expoziție le-am realizat privind lumea din jurul meu. Imaginile s-au adunat în mine ca un fior, un farmec, o ispită. Dar niciodată pe de-a-ntregul, ci atât cât să nu mă
Aurel Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/322316_a_323645]
-
în același an; grupul de armate consta în armatele 1, 2, 6 și 7. Rupprecht a fost considerat de unii a fi unul dintre cei mai buni comandanți regali ai armatei imperiale germane din Primul Război Mondial.<br> El a ajuns la concluzia, mult mai devreme decât majoritatea celorlalți generali germani (spre sfârșitul lui 1917), că războiul nu poate fi câștigat, văzând avantajul material tot mai mare al aliaților. A demisionat de la comandă la 11 noiembrie 1918. S-a logodit cu
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
al Franței a condus o cruciadă prin invadarea Egiptului, a capturat Damietta, iar mai apoi se deplasează încet spre sud. În timpul avansului, as-Salih Ayyub a murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins pe cruciații în bătălia de la Al Mansurah și l-au capturat pe Ludovic, încheind în mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii mameluci, numiți Mu`azzamis, în poziții de autoritate în detrimentul
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
vegetație ceva mai întinsă ce cuprinde nordul Chinei și unele zone din Siberia. Deoarece este foarte căutat, ginsengul este cultivat intens nu numai în China și Coreea, ci și în Japonia, Rusia, Vietnam, S.U.A., Canada. Frunzele ginsengului sunt lung-pețiolate. Ginsengul ajunge la înflorire după câțiva ani (cel puțin patru), iar rădăcina este recoltată tot după patru ani. Rădăcina de ginseng poate ajunge la un metru lungime și 5 ... 10 cm. grosime. Rădăcina are un contur asemănător cu cel al ființei omenești
Ginseng () [Corola-website/Science/329531_a_330860]