215,260 matches
-
Alte recenzii pozitive au venit din partea site-urilor Angryape.com și Capital Radio.co.uk. Piesa a câștigat un premiu BRIT în anul 2009, la categoria „Cel mai bun single britanic”. Mai puțin impresionate de cântecul „The Promise”, au fost publicațiile MSN Music și The Guardian, cea din urmă susținând faptul că „reprezintă o dezamăgire întrucât producătorii grupului Girls Aloud au fost întotdeauna capabili să creeze muzică pop inovatoare și incitantă”. SholasBoy (UK Mix) oferă piesei două stele din cinci criticând
The Promise () [Corola-website/Science/314623_a_315952]
-
În 1875 geologul William H. Holmes reface traseul lui Jackson. Rapoartele celori doi, Jackson și Holmes, au fost incluse într-un sondaj în anul 1876, unul din cele patru eforturi federale finanțate pentru a explora Vestul Americii. Acestea și alte publicații au condus la propuneri de studiu sistematic pe site-uri arheologice. În același timp, au fost observate în Mesa Verde numeroase mari structuri de piatră. Colecționarii privați ai Societății Istorice din Colorado și-au început asamblarea unei mici biblioteci de
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
au condus la propuneri de studiu sistematic pe site-uri arheologice. În același timp, au fost observate în Mesa Verde numeroase mari structuri de piatră. Colecționarii privați ai Societății Istorice din Colorado și-au început asamblarea unei mici biblioteci de publicații relevante. De asemenea, ei au fost și cei care au descoperit potențialul turistic al acestor locuințe din piatră și au căutat în mod sistematic să dezvolte acest lucru devenind astfel primii experți în acest domeniu. Deși au continuat să sape
Parcul Național Mesa Verde () [Corola-website/Science/314654_a_315983]
-
roman, Мoscova, 1896), «Stafiile» (roman și diverse povestiri, 1897). În 1896 Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în , în ), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903. Din 1905 a devenit organul de presă al secției basarabene al „Uniunii poporului rus”, înființată de către Crușeveanu, sub auspiciile Ohranei. a publicat un almanah
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
a stârnit o o serie de proteste, în special în Londra, sediul central al lui du Pre. Un grup de colegi apropiați, printre care s-au numărat și violonceliștii Rostropovich și Julian Lloyd Webber, a trimis o scrisoare de protest publicației "The Times". Clare Finzi, fiica lui Hilary, a considerat filmul "O deformnar grosolană a realității ce nu poate fi lăsată fără urmări". Studeții de la Colegiul Regal de Muzică au pichetat premiera iar celebrul dirijor Barenboim a declarat cu tristețe: "Puteau
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
să se întoarcă împotriva ta. Însă sunt împăcată pentru că știu că Jackie ar fi respectat ceea ce am făcut. Dacă aș fi ascuns ceva s-ar fi supărat. Ar fi vrut ca nimic să nu fie ascuns în ceea ce o privește. " Publicația "The New Yorker" o citează și ea pe Hilary: Atunci când iubești pe cineva, îl iubești în întregime. Cei care critică filmul doresc să vadă numai părțile care le convin. Dar nu cred că regizorul a mistificat ceva. Până și lui
Jacqueline du Pré () [Corola-website/Science/314675_a_316004]
-
Luceafărul este o revistă bilunară a Uniunii Scriitorilor din România, care a apărut în 15 iulie 1958, la București, ca o continuatoare a publicației „Tânărul scriitor”. În etapa de concept, acesteia i s-a spus „Miorița“, mai apoi fiind definitiv botezată „Luceafărul“. Revista „Tânărul scriitor” fusese înființată în 1948 cu scopul declarat de formare instituționalizată a unei generații de tineri scriitori, necontaminați de ideologia
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
redactor-șef, Aurel P. Bănuț editor și redactor responsabil și Octavian Goga, Ion Lupaș, Ion Montani, Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca și George Zaria, membri. În 1904 Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul "Revistă ilustrată pentru literatură și artă". Pe 16 iunie 1914 a apărut ultimul număr al revistei, în această formulă. Revista a reapărut, publicată lunar la București (1 ianuarie 1919
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
număr al revistei, în această formulă. Revista a reapărut, publicată lunar la București (1 ianuarie 1919 - august-septembrie 1920), și apoi la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934 - septembrie 1939). În 1945 Mircea Eliade și Virgil Ierunca au editat revista "Luceafărul" în Franța, prima publicație strict literară a exilului românesc. Periodicul a fost realizat la Paris și a avut doar două numere, în mai 1948 și în noiembrie 1949.
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
redactor și apoi corespondent. Tot în 1928 absolvă facultatea realizând o teza de licență cu titlul: „"Natură juridică a Concordatului"”. 1928 - la data de 10 iulie Buzzati își începe activitatea la redacția cotidianului Corriere della Seră. Va rămâne fidel acestei publicații în cadrul căreia va avansa pe scara ierarhică până la moartea să 1930- realizează primele schițe ale românului Barnabo, omul munților care îi va fi publicat în 1933, ăn în care este trimis în Palestina că și corespondent pentru Corriere della Seră
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]
-
serial că Horst Fassel a fost colaborator neoficial al Securității, având numele conspirativ, „Filip“. Fassel fusese folosit ca agent de către Securitate atât în țară cât și mai târziu în străinătate, în Republica Federală Germania. În calitatea de redactor șef al publicației izgoniților șvabi (germani) din Banat, „Banater Post“, Fassel a facilitat publicarea unor articole denigratoare la adresa lui Herta Müller, viitoare Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. În ziarul regional "Tagblatt.de", din 10.7. 2010 și apoi, după ce au început să circule
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
unor articole denigratoare la adresa lui Herta Müller, viitoare Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. În ziarul regional "Tagblatt.de", din 10.7. 2010 și apoi, după ce au început să circule în Germania primele relatări despre activitatea sa ca agent, în aceeași publicație din 12. 7. 2010 Fassel neagă că el ar fi lucrat pentru Securitate, având numele de cod „Filip“.
Horst Fassel () [Corola-website/Science/314700_a_316029]
-
a fost o revista de cultura care a apărut la Arad, singura publicație literară transilvăneană din anii Primului Război Mondial. Noua publicație trebuia să se intituleze "Revista noastră", dar din motive politice a fost ales un titlu care să stârnească cât mai puține suspiciuni din partea stăpânirii austro-ungare. Presa transilvăneană prezenta apariția "Paginilor literare" ca un
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
a fost o revista de cultura care a apărut la Arad, singura publicație literară transilvăneană din anii Primului Război Mondial. Noua publicație trebuia să se intituleze "Revista noastră", dar din motive politice a fost ales un titlu care să stârnească cât mai puține suspiciuni din partea stăpânirii austro-ungare. Presa transilvăneană prezenta apariția "Paginilor literare" ca un eveniment de mare însemnătate în mișcarea culturală
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
să se intituleze "Revista noastră", dar din motive politice a fost ales un titlu care să stârnească cât mai puține suspiciuni din partea stăpânirii austro-ungare. Presa transilvăneană prezenta apariția "Paginilor literare" ca un eveniment de mare însemnătate în mișcarea culturală. "„Noua publicație de la Arad", scria "Telegraful român" la 21 martie 1916, "va fi de bună seamă bine primită în casele românești de pretutindeni."” "Cultura creștină" scria la 25 martie că revista venea să umple golul creat în mișcarea literară transilvăneană prin sistarea
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
sa pe tărâm cultural. Publică o serie de articole: Școala în ,Pagini literare” (nr. 1, p. 17-18), actualitatea și corpul didactic (nr. 4, p. 81-82), Pagini din trecut. Mateiu cere încă din primul articol ca "Paginile literare" să fie o publicație care nu se mărginește să defăimeze, ci să urmărească în egală măsură să instruiască. "Pagini literare" arată că în presa transilvană activau prea puțini ziariști profesioniști, și că slujitorii, cum erau cei mai mulți, puteau fi supuși la tot felul de vexațiuni
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Drăgan semnează aici studiul „Calvinismul în literatura română”, o suită de monografii ale unor numiri topice și comentarii filologice, privind unele cuvinte cu circulație mai restrânsă. Orientarea revistei arădene explică și deschiderea rubricii „Filozofie”, care se întâlnește mai rar în publicațiile literare ale vremii. Inițiativa nu este totuși una singulară. O rubrică asemănătoare fusese inaugurată mai înainte în "Românul", și era susținută de Lucian Blaga. Revista arădeană îi încredințează lui această rubrică, fiindu-i anunțată colaborarea încă din primul număr. Există
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
strigături din Ardeal", printre cele mai importante culegeri de poezii populare din literatura noastră. Prezența artelor în revista arădeană este, fără îndoială, un fapt neașteptat. Artele sunt prezentate de Al. S. Iorga, colaborator mai înainte la "Românul" și la alte publicații transilvănene și tot el se ocupă de prezentarea artistică a revistei și de materialul ilustrativ. Muzica este mai slab reprezentată în "Paginile literare" în comparație cu artele plastice. Se publică în primul număr un supliment muzical, dar inițiativa nu este continuată. G.
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
unor dificultăți de tipărire, dar producția muzicală stă în atenția ei și o prezintă în notele bibliografice (nr. 6, p. 128). Paginile literare întrețin și o serie de rubrici mărunte: „Însemnări”, „Bibliografie”, „Răspunsuri”, „Poșta redacției”, cum fac dealtfel și alte publicații. Cititorii sunt informați în primele două rubrici asupra activității unor colaboratori ai revistei și asupra apariției cărților mai importante, literare și științifice. Rubricile Răspunsuri și Poșta redacției sunt destinate începătorilor, care căutau să-și facă intrarea în literatură. Paginile literare
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Revista Cultura este numele unei publicații culturale apărute la Cluj în 1924 sub direcția lui Sextil Pușcariu. Din 2003 o publicație cu același nume a fost înființată în București, sub conducerea prozatorului de origine transilvăneană Augustin Buzura. 1924 ianuarie - apare la Cluj (până în iulie 1924, patru
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
Revista Cultura este numele unei publicații culturale apărute la Cluj în 1924 sub direcția lui Sextil Pușcariu. Din 2003 o publicație cu același nume a fost înființată în București, sub conducerea prozatorului de origine transilvăneană Augustin Buzura. 1924 ianuarie - apare la Cluj (până în iulie 1924, patru nr. în total) revista Cultura. Științe - Literatură - Arte, cu articole publicate în limbile română, maghiară
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
Printre colaboratorii revistei se numără: Octavian Goga, Nicolae Iorga, Sextil Pușcariu (Impresii de la Liga Națiunilor), Ioan Lupaș (Semicentenarul morții lui Andrei Șaguna), precum și poetul maghiar Ady Endre, George Vâlsan, George Oprescu și alții. Fără a reprezenta o continuare directă a publicației interbelice clujene, revista "Cultura" își reia apariția în 2003 în cadrul Institutului Cultural Român, înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian Majuru și Nicu Ilie (art design). Apariția publicației a fost suspendată în 2005, după ce la conducerea ICR a fost numit Horia-Roman Patapievici. La finalul lui 2005, revista "Cultura" și-a reluat apariția în cadrul Fundației Culturale Române, sub președinția academicianului Augustin Buzura. Din actuala echipă redacțională fac parte: Angela
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
colaboratorilor include nume cu mare notorietate: Eugen Simion, Claude Karnoouh, Principele Radu al României, Daniel Cristea-Enache, Mircea Iorgulescu, Vasile Dîncu, Dan Berindei, Alfred Bulai, Bogdan Duca, Cornel Dinu, Costin Popa, C. Stănescu, Mihaela Grancea, Mihai Fulger, Dan Burcea ș.m.a. Secțiunile publicației sunt: cultura literară, cultura politică, epoca noastră, cultura cinema, arte și media, cultura istoriei și sensuri&nonsensuri.
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
1834, prima Societate Sf. Ioan Botezătorul din America de Nord a adoptat frunza de arțar ca emblemă a sa. În 1836, Le Canadien, un ziar publicat în Canada de Jos, menționa frunza de arțar ca un simbol potrivit pentru Canada. În 1848, publicația anuală din Toronto The Maple Leaf (Frunza de arțar) menționa frunza de arțar ca emblema aleasă pentru Canada. În 1860, frunza de arțar fusese deja inclusă pe insigna Regimenului 100 (Royal Canadians) și era utilizată la scară largă pentru decorațiile
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]