215,260 matches
-
personal, melancolic și nihilistic, inspirându-se din diferite stiluri muzicale și vizuale. În ciuda anilor de atenție a mediei în Europa, nu se cunosc multe despre Cantodea și viața ei personală. Tot ce se cunoaște despre ea reiese din interviuri și publicații scrise. Ceea ce este sigur este că Anna-Varney Cantodea este o transexuală, născută bărbat până după o operație și a decis să rămână femeie, menționând "conflict spiritual" dacă operația de realocare a sexului este executată. Numele ales este format din Anna
Sopor Aeternus () [Corola-website/Science/314740_a_316069]
-
fost declanșat de descoperirile arheologice, în particular explorarea și excavațiile orașelor romane îngropate de la Herculaneum și Pompeii (excavații ce au început în 1738, respectiv 1748), iar începând cu a doua decadă a secolului al XVIII-lea, un număr însemnat de publicații influente au inclus în paginile lor imagini ale monumentelor romane și a altor antichități, care au trezit rapid interesul fața de trecutul clasic. Noua înțelegere a lucrurilor desprinsă din descoperiri și publicații au permis pentru prima oară cărturarilor europeni să
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
secolului al XVIII-lea, un număr însemnat de publicații influente au inclus în paginile lor imagini ale monumentelor romane și a altor antichități, care au trezit rapid interesul fața de trecutul clasic. Noua înțelegere a lucrurilor desprinsă din descoperiri și publicații au permis pentru prima oară cărturarilor europeni să discerne perioade distincte și separate în arta Greco-romană iar acest nou simț al pluralității stilurilor antice le-a înlocuit pe cel vechi, cel al venerării artei romane și a încurajat un real
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
sub conducerea a șase preoți, aproape șapte sute de frați, unii specialiști de înaltă calificare, toți atrași de idealul Neprihănitei, trăiau și lucrau într-o atmosferă serafică de sărăcie și pace. Aveau cea mai mare tipografie din Europa și editau diferite publicații în cinstea Maicii Domnului, în milioane de exemplare. După ce consolidează fundația de lîngă Varșovia, îndemnat de un grup de japonezi entuziasmați de cele ce se petreceau la «Niepokalanow», se duce în Japonia în 1930, împreună cu câțiva frați. Ajung în luna
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
albumului este slabă, Jon Robinson declarând: „Nas delivers some remarkable lines over some of the most unremarkable beats heard în years.” („Nas aduce niște versuri remarcabile peste niște negative neremarcabile”—traducere neoficială). În ciuda acestor două puncte slabe, majoritatea criticilor și publicațiilor din domeniu au lăudat albumul. Cea mai înaltă poziție a albumului în Billboard 200 a fost locul 12, un loc pe care niciun album al lui Nas nu a mai fost, rămânând cel mai prost clasat album al său. Însă
God's Son () [Corola-website/Science/314779_a_316108]
-
de milioane de exemplare în toată lumea, fiind nominalizați la premiile Grammy de nouă ori, câștigând de două ori. No Doubt s-a clasat pe locul 89 în clasamentul celor mai bine vânduți artiști în Statele Unite în perioada 2000 - 2009, potrivit publicației "Billboard". În 2012, după 11 ani de pauză, formația lansează albumul Push and Shove și susține turneul Seven Night Stand. John Spence, Eric Stefani și sora lui Eric, Gwen Stefani, au format trupa sub numele Apple Core în 1986, după ce
No Doubt () [Corola-website/Science/313506_a_314835]
-
Philadelphia, Chicago, Dallas sau Los Angeles. Cântăreața a concertat și în Canada și Regatul Unit. În orașul englezesc Manchester, Naomi a participat la festivatul tradițional The City. Interpreta a primit aprecieri din partea presei britanice, ea beneficiind de sprijin din partea unor publicații precum Reuters, The Sunday Times. Piesa „Clean” a fost inclus pe coloana sonoră a filmului "Sherrybaby", iar melodiile „Say It's Possible”, „Flesh For Bones” și „Go Quietly” au apărut în emisiunea "Junior Year Abroad", transmisă de postul de televiziune
Terra Naomi () [Corola-website/Science/313523_a_314852]
-
propriei familii. Ea devine membră a Partidului Socialist American (Socialist Party of America, SPA) și a militat în favoarea clasei muncitoare în 1909-1920. Helen l-a susținut pe Eugene V. Debs, candidatul Partidului Socialist, în fiecare din campaniile sale pentru președinție. Publicația „Newspaper Columnists” care a apreciat curajul și inteligența sa înainte de a-și exprima punctele sale de vedere în materie de socialism, acum atrage atenția asupra handicapului ei. Editorul „Brooklyn Eagle-ului” a scris că greșelile ei sunt suspendate de limitele manifestate
Helen Keller () [Corola-website/Science/313544_a_314873]
-
colosal și [care va rămâne] veșnic”, afirmând în continuare că „nu doar că este de la prima ascultare foarte carismatic, este, de asemena, la modă, sensibil, cu o măsură oscilantă și un adevărat tur de forță din punct de vedere vocal”. Publicația "The Village Voice" a descris cântecul ca o „mașinărie emo-pop perfect concepută... vechea Mariah este geloasă în acest moment”. Yahoo Music îl consideră „cel mai sofisticat și mai plăcut cântec de pe album”, iar allmusic compară sunetul de orgă de la începutul
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
cel care o intervieva nu citise niciuna din operele sale. În 1962, Ghada Samman a publicat prima sa colegere de nuvele , Ochii tăi sunt soarta mea” (عيناك قدري), fiind considerată, pe atunci, una dintre scriitoarele feministe ale vremii. Totuși, prin publicațiile sale ulterioare, Ghada Samman a depășit sfera strictă a iubirii și a condiției femeii, abordând o complexă tematică socială, psihologică și umanistă. În Beirut, Ghada Samman a lucrat ca jurnalistă, iar în 1965 a publicat a doua sa colegere de
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]
-
Londra” (احمل عاري إلى لندن ), apoi, timp de șase ani, nu a mai publicat nicio carte, însă și-a câștigat popularitatea datorită articolelor sale, devenite o oglindă a realității sociale. Articolele scrise în această perioadă au reprezentat sursa unora dintre publicațiile sale ulterioare. În 1973, Ghada Samman a publicat a patra colecție de nuvele ,Plecarea porturilor vechi” (رحيل المرافئ القديمة ), considerată de unii critici una dintre cele mai importante opere ale sale. În această colecție de nuvele, Ghada Samman descrie impasul
Ghada al-Samman () [Corola-website/Science/313568_a_314897]
-
nevoit să se stabilească la Constantinopol în perioada 1920 - 1923 unde a lucrat în calitate de corespondent-fotoreporter pentru mai multe ziare române și străine. În perioada 1925-1938, Berman este fotoreporterul ziarelor Adevărul și Dimineața colaborând în același timp și la “Sportul”. Numărul publicațiilor în care se vedeau fotografiile sale este impresionant. În legătură cu angajarea sa la ziarele de mare tiraj, „Adevărul” și „Dimineața” fostul său ucenic, St. Ignat își amintea: “Tot în acea vreme, Constantin Mille a angajat un reporter fotograf adus special de la
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
duminicale (înființate și întreținute de parohiile românești), precum și de bani pentru renovarea lăcașelor de cult. Mitropolitul Onufrie a fost acuzat că a interzis categoric ca prelații și credincioșii români să primească literatură religioasă, cărți de cult, materiale pentru biserici, veșminte, publicații sau orice alt sprijin din România, amenințându-i cu sancțiuni canonice și administrative, inclusiv cu anatema și caterisirea pe cei care nu se vor conforma acestei hotărâri. De asemenea, el este acuzat și de faptul că a trimis preoții de
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
împreună cu Octav Doicescu, Paul Emil Miclescu (primul număr are pe frontispiciu - toamna 1939), mai târziu întrând în comitetul de redacție și Tudor Vianu, Marica Cotescu, Haralamb Georgescu, Titus Evolceanu, Ștefan Constantinescu, Mac Constantinescu Revista "Simetria" a fost cea mai bună publicație de teorie a artei din literatura noastră de specialitate ("cf".Mihai Dim. Sturdza, op.cit.). În iulie 1940, imediat după venirea la putere a guvernului Ion Gigurtu, Viorel Tilea este rechemat, dar refuză să se întoarcă în România și își dă
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
acesta, ca și pe Pius Servien, ca precursori ai lui Garrett Birkhoff în demersurile de constituire a unei estetici matematice. În România, reconsiderarea operei sale s-a datorat în cea mai mare masură profesorului Solomon Marcus care, în diferite ocazii, publicații și volume, a evidențiat fertilitatea teoriilor lui Matila Ghyka, citând aici studiul din volumul "Din gândirea matematică românească", apărut în 1975, dar nu numai. Revistele "Secolul XX", "Arta", "Ramuri" au fost principalii vectori în aducerea în actualitate a numelui prințului
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Filitti, Silviu Marian Miloiu, Sorin Arhire, M. N. Rusu, Florin Manolescu, Mihai Pelin, Horia Nestorescu-Bălcești s-au ocupat de activitățile sale diplomatice, de călătoriile sale sau de genealogia familiei. Istorici militari, precum comandorul Marian Mosneagu sau doamna Mariana Păvăloiu, în publicații de o circulație mai restrânsă, s-au referit la evenimente specifice activitații lor, care au vizat și ofițerul de marină Matila Ghyka. Editurile „Curtea Veche” și „Univers Enciclopedic” au tradus câte două titluri, respectiv un titlu, din opera prințului român
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
au preluat ad litteram informațiile din memoriile lui Mircea Eliade despre ultimii ani ai vieții prințului, fără a le supune judecății critice. Deși se cunoaște foarte puțin, prințul Matila C. Ghyka a colaborat intens în timpul războiului și după aceea la publicații de prestigiu din Statele Unite ale Americii, Franța, Belgia, Algeria (pe timpul ocupării Franței de către germani) și Anglia (se cunosc cam 30 de publicații apărute în țările mai sus citate), abordând teme politice de actualitate, probleme de filosofie, estetică ș.a.m.d.
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Deși se cunoaște foarte puțin, prințul Matila C. Ghyka a colaborat intens în timpul războiului și după aceea la publicații de prestigiu din Statele Unite ale Americii, Franța, Belgia, Algeria (pe timpul ocupării Franței de către germani) și Anglia (se cunosc cam 30 de publicații apărute în țările mai sus citate), abordând teme politice de actualitate, probleme de filosofie, estetică ș.a.m.d. În timpul vieții, Matila Ghyka a obținut diferite distincțiii. Era cavaler al Royal Victorian Order (K.C.V.O.) și fusese decorat cu Ordinul Coroana
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
după o versiune în limba engleză). Primind un acont pentru drepturile de traducător, în anul următor Quinet face o călătorie în Anglia. Tot în 1825 el devine corespondent la "Revue britannique" și la "Revue germanique" și începe să colaboreze la publicația "Le constitutionnel". În 1826 Quinet întreprinde o călătorie în Germania. La Heidelberg, centrul romantismului german din acea perioadă, l-a cunoscut pe profesorul Friedrich Creuzer, fondatorul mitologiei comparate. Tot la Heidelberg, face cunoștință cu Wilhelminna More, viitoarea sa soție, fiica
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
și eliberat, fără a avea dreptul la un proces. Într-un final, am fost nevoit să plec."" După terminarea studiilor secundare în satul Kufr Yasif, Mahmoud Darwish a aderat la Partidul Comunist Israelian, Rakah, și a lucrat ca redactor pentru publicațiile partidului - Al-Itihad și Al-Jadeed. În perioada 1961 - 1970 a fost arestat în repetate rânduri de către autoritățile israeliene, pentru ceea ce ei considerau a fi, activități subversive și ilegale. În 1970 a plecat la Moscova pentru studii universitare, însă această primă vizită
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
1930 își trece doctoratul la Paris cu teza "„Ritmurile ca introducere fizică la estetică”". În continuare trăiește la Paris fiind conferențiar la Collège de France, activând în cadrul Centrului Național al Cercetării Științifice (Centre National de la Recherche Scientifique) și conducând diferite publicații științifice. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 4 iunie 1937. A publicat numeroase lucrări, multe dintre ele sub pseudonimul Pius Servien, derivat din prenumele sale, dar
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
Moniteur du bâtiment”, apoi la „Diable à quatre” al lui Hippolyte de Villemessant. Lucrând în paralel la „L'inflexible”, unde a dezvăluit secrete ale lui de Villemessant a fost în cele din urmă concediat de acesta. S-a angajat la publicația „l'Univers” a ideologului catolic Louis Veuillot, si la „La Liberté” a lui Émile de Girardin, în calitate de reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după exemplul unchiului său din partea mamei, Jean Buchon. A publicat articole în domeniul istoriei într-o seama de publicații: „Revue de la Revolution”, în „Le Bien Public", „L'Univers", „Le Nain jaune", „La Presse theatrale", „La Chronique illustrée", „Le Contemporain", „La Revue de France", „Le Gaulois", critică de artă în „Le Petit Journal". A compus și orațiuni funebre că de
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
r-nul Dubăsari, unde s-a tratat de o afecțiune pulmonară. Între anii 1969-1972 a muncit ca strungar la Uzina „Electrotocipribor” (actualmente „Introscop”) din Chișinău. În această perioadă publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei” și frecventează cenaclul literar „Luceafărul” de pe lângă aceeași publicație periodică (conducătorul cenaclului- poetul Liviu Damian). A absolvit cu mențiune secția de jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1977). În anii de studii a activat ca secretar al Comitetului de conducere al Cenaclului literar universitar
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
dincolo de balastul ideologic inevitabil, tribuna tinerelor talente din toată Republica Moldova. Aici și-au publicat primele creații litrerare majoritatea absolută a scriitorilor din Moldova, iar o bună parte din pictori și-au tipărit aici primele desene și schițe grafice. La această publicație periodică au lucrat pe timpuri scriitorii Grigore Vieru, Liviu Damian, Arhip Cibotaru, Vitalie Filip, Gheorghe Blănaru, Axentie Blanovschi, Gheorghe Gheorghiu, Mihail Ion Cibotaru, Filip Mironov, Gheorghe Marin, Victor Teleucă ș.a. Titlul de " Florile Dalbe" marchează o nouă serie a acestei
Florile Dalbe (revistă) () [Corola-website/Science/314013_a_315342]