21,374 matches
-
decorativistă în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă pentru edificarea unei arte decorative românești moderne. "De la un vas simplu, cu buzele tivite de motive ca: toiegi, ochii broaștei, șerpișori etc., până la un vas zmălțuit cu motive din poveștile bătrâne ca: Făt-Frumos", "Pîcală", " Fata din dafin", ceramica noastră ar fi fost tot atât de bine plătită ca și vasele austriece sau germane care desfac
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe un pat, la celălalt capăt al patului se află strigoii: Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă / Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ / Căzuți în cap sunt ochii, un zâmbet trist și sfânt / Pe buzele-i lipite ce vinete îi sunt. / Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stând picior peste picior. Aici atitudinea voit degajată, care îi reușește mai bine unui caricaturist ca N.S Petrescu, Luchian pictând în atelier (acuarelă, 1910-1912), eșuează. Expresia chinuită a pictorului se relevă atât în poziția corpului, parcă chircit, în linia buzelor și în spectralitatea privirii. Pentru o scurtă perioadă de timp, Luchian cochetează cu lumea boemei, perioadă în care temele ei trec în senzualitatea liniilor Secession-ului, și mai ales în preocuparea pentru afișe, panouri decorative, un exercițiu de virtuozitate a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Munch. Spre deosebire de acesta, intensitatea se concentrează nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă ea este însoțită de internalizarea ei prin reflecție. De asemenea, mâna joacă un rol important în economia simbolică a compoziției, ea constituie suportul acestui chip care preia gesticulația dubitativă într-o crispare reliefată prin cuta dintre sprâncene și comisura buzelor, menită să sugereze o judecată pesimistă, rebarbativă. Și aici, literaritatea titlului constituie protativul temei simboliste ghidând lectura. Filip Marin făcea obiectul unor contestări vehemente în epocă din partea unor critici de artă precum Tudor Arghezi, care-l punea pe același loc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a se forma. Himera se ivește din acest bloc, dar oricând poate fi resorbită în masa lui, din care provine, printr-o mișcare de recul. În Himera (1919-1920), aceste mărci ale increatului sunt figurate printr-un relief abia sesizabil al buzelor, ochilor, nasului. Trăsăturile abia se disting, avem un chip impenetrabil al materiei. Importante pentru estetica sa cu privire la sculpturile cu himere sunt două lucrări cu același titlu: Tors (1913). Una dintre ele nu are cap și se pierde în piedestal, ca și cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
batracienilor, când coada se resoarbe încetul cu încetul pentru a face loc membrelor inferioare. Impresia pe care o dă himera este de ființă neterminată, dar în care se regăsește întreg potențialul creator. Chipul îl ține îndreptat în sus, ochii închiși, buzele și nasul aproape aplatizate pentru a conferi o deplină sfericitate capului. Și totuși, linia fină a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o dă himera este de ființă neterminată, dar în care se regăsește întreg potențialul creator. Chipul îl ține îndreptat în sus, ochii închiși, buzele și nasul aproape aplatizate pentru a conferi o deplină sfericitate capului. Și totuși, linia fină a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
perioadă. Ambiguitatea decurge din faptul că Judith ține capul tăiat al lui Holofern cu un gest aproape tandru, care poate glisa oricând în mângâiere, situație care amortizează conflictul de ordin patriotic sau politic, 2) expresia chipului ei relevă extazul erotic, buzele senzual întredeschise, ochii pe jumătate închiși, veșmântul semitransparent subliniind frumusețea corpului care a servit drept cursă delicioasă pentru imprundentul general. Satisfacția decurge nu din împlinirea unei misiuni salvatoare pentru poporul ei, ci din exercițiul de putere exercitat asupra celui mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt din nou prezente cu caracter ornamental în veșmântul celei care stă aplecată peste gâtul tânărului abandonat festinului canibal. Unul dintre acești vampiri femeli privește dezabuzat, o melancolie generată poate de o sterilă sațietate, roșul de sânge și vin al buzelor și floarea prinsă în păr nu mai reprezintă acordul unui ludic plasirist, campestru. Tumultul carnasier, febricitat al corpurilor care aglomerează scena camuflând corpul victimei intră în contrast cu aerul de expectativă dezolată a vampirului izolat. În cronica pe care i-o face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca niște doamne auguste, care s-ar îndrepta, tinere și albe, cu părul bronzat și buza puțin trandafirie, către biserică sau cimitir. Sunt lacrimi reținute în ochii plecați spre nuditate, și un dor mai mult monastic și mai mult feciorie în piepturile afectate de un crin sau iris"373. În cadrul esteticii decadente, lui Venus îi ia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru figurile de țărănci. Spre exemplu, tabloul cu titlul Țărancă este înregistrat și cu titlul de Țigancă, (nr. 933, 0,305 x 0,150 cm, ulei pe carton, 1913). Cu brâul roșu, în contrast cu cămașa albă, șoldul scos în evidență, cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relației dintre literatură și artele plastice, avem o excelentă analiză a Salomeei în cartea Ewei Kuryluk, Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu satisfacția visului ce e gata să se împlinească... căci pe buzele ei vezi palpitând setea de sărutare, de sărutarea pe care i-o refuzase cu atâta dispreț... Da... îl va săruta... Și iat-o în alt tablou, întinsă în tot lungul corpului ei adolescent și nespus de armonios pe marmura ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
i-o refuzase cu atâta dispreț... Da... îl va săruta... Și iat-o în alt tablou, întinsă în tot lungul corpului ei adolescent și nespus de armonios pe marmura ce se rumenește de reflexul pieliței ei luminoase, iat-o sdrobindu-și buzele arse de gura împietrită a mortului... În Salomeea, d. Emilian Lăzărescu are o lumină atât de clară lumina zilelor de vară în țările binecuvântate decorul și mișcarea tabloului e atât de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formalism care-și află ecoul în cerceii dansatoarei, în cupele de mătase care-i cuprind sânii, în mânerul tipsiei pe care se află capul sfântului Ioan și nu în cele din urmă, în litera "O" caligrafiată atent. Femeia îi atinge buzele cu degetele, în timp ce cealaltă mână este lansată într-o grațioasă mișcare ce evocă talentul de dansatoare al nimfetei. Similitudinile ies în evidență numaidecât, dacă luăm ca reper tabloul intitulat Salomè (1906) al lui Franz von Stück, inspirat de opera lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic din toate acestea nu se află în tablourile pe această temă ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate că îmbrățișează capul sfântului, Salomeea nu intenționează să facă gestul blasfemic-provocator, să-l sărute pe buzele inerte. Franz von Stück, Aubrey Beardsley, Lucien Levy-Dhurmer încercau să prindă tocmai acest episod revelator și definitoriu decadent al sărutului pe gură, obstinația sacrilegă a Salomeei din piesa lui Oscar Wilde. Salomeea obținea sărutul sângeros, interzis, de la un cap tăiat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dandy-ul, jucătorul de cărți, marele magnat, actori, poeți, scriitori, artiști intrați în circuitul monden etc. În prim plan se află figurile grotești ale unor bancheri purtând melon unul dintre ei are o figură de buldog, cu trabucul înfipt între buzele cărnoase -, și a unei dame foarte corpolente. În fundal stau câteva "păsări de noapte", dame de consumație, printre care un nud întors cu spatele; femeia și-a păstrat însă ciorapii negri și pălăria. Poza aduce cu desenele lui Félicien Rops
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mamei care o ascultă, dar pare a fi depășită de situație: Vezi mamă, ce mă doare! Și pieptul mi se bate, Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obraji-mi se pălesc...” Tabloul „suferințelor” se Îmbogățește cu alte date pe care tânăra copilă nu și le poate explica: „ Și cald, și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de minuni a lumii”, cu care se deschide volumul de debut, „Poemele luminii” din 1919. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, În ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns În adâncimi de Întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii tainăși-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taina nopții, așa Îmbogățesc
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mărește și mai tare taina nopții, așa Îmbogățesc și eu Întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister și tot ce-i nențeles se schimbă-n nențelesuri și mai mari sub ochii meicăci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte...” Teoria filosofică a lui Blaga este ulterioară momentului scrierii acesei poezii. Unele elemente ale acestei teorii se Întâlnesc și În volumul de aforisme „Pietre pentru templul meu”, apărut În același an, asta Însemnând că ideile care au Însuflețit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Anonim”. Două negații absolute dau sens fundamental primei fraze poetice, dezvăluind spiritul metaforic: „nu strivesc”, „nu ucid”. În ele rațiunea se abandonează total subconștientului abisal. Mintea poate (ipotetic) strivi, ori ucide tainele ce se Întâlnesc „În flori, În ochi, pe buze ori morminte”, dar o asemenea cunoaștere (cea paradisiacă) nu oferă omului decât un orizont limitat. Numai trăirea interioară (inefabilă) poate stăvili setea de cunoaștere: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]