23,159 matches
-
locuri din lume. Medalie de aur pentru birocrație! Locuiesc în centrul Bucureștiului (aproape de statuia lui Păunescu!) și este... «căldură mare, domnule»! Mă îngrozesc mirosurile grele (știu, am mai spus) și praful omniprezent, locurile virane depozite de gunoaie. Primarul, chirurg cu doctorat!, a fost reales - probabil ca mulțumire din partea cetățenilor pentru o bună performanță în noua specialitate - administrator de oraș... ciudat! Evacuarea familiei care locuiește pe gratis de peste doi ani în apartamentul meu (și de 26 ani cu chirie modică plătită la
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
Universității București, pe care a absolvit-o în anul 1997. Ulterior, în anul 2001, a obținut diplomă de MBA după absolvirea cursurilor organizate de către Institutul Bancar Român & City University of Seatle. În același an, s-a înscris la cursurile de doctorat în filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, dar a fost exmatriculat la 1 noiembrie 2004 din cauza absentelor prelungite de la cursuri. Înscris în PNL din 1991, Bogdan Olteanu a ajuns în prima linie a politicii cultivând strategic relația cu fostul președinte
Bogdan Olteanu () [Corola-website/Science/302137_a_303466]
-
au avut și istoricii Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga, care au atins subiectul în sinteze generale, tratând în special originea și atribuțiile dregătorilor. Însă un pas important l-a făcut Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa de doctorat ("Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", 1927) și în adaosul la aceasta, " Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV", tipărit cu un an înainte.
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
din New York. De-a lungul deceniilor anilor 1960 și 1970, Rând a elaborat și promovat o filosofie obiectivista prin lucrări de non-ficțiune și prin prelegeri ținute studenților de la instituții precum Yale, Princeton, Columbia, Harvard și MIT. Ea a primit un doctorat onorific de la în 1963. De asemenea, a început să țină anual prelegeri la , răspunzând apoi la întrebările publicului. În timpul acestor discursuri și sesiuni de Q&A, a luat de multe ori poziții controversate pe teme politice și sociale la zi
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
înscris la secția engleză-română a Institutului de Limbi și Literaturi Străine al Universității din București, absolvind în 1969. Între 1970 și 1985, lucrează ca redactor principal pentru literaturile engleză și americană la revista „Secolul 20”. În 1981, și-a susținut doctoratul în filologie cu teza "Swift and His Romanian Speaking Audiences Before 1944", tratând receptarea timpurie a marelui scriitor englez în cultura română. În 1985, a fost numit "fellow commoner" la Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
atras în special de operele „deschise", ce lasă locul unor interpretări multiple. Din chiar acest prim volum se conturează preocupările constante ale carierei viitoare: interesul pentru opera lui Swift, din care vor rezulta o ediție critică și o teză de doctorat, și afinitatea pentru opera lui James Joyce, în legătură cu care aduce și un element inedit, dacă nu chiar spectaculos. Astfel, mergând cu scrupul detectivistic pe urma unui sumar indiciu literar, eseistul dovedește că Joyce pornea în toate componentele scrisului său de la
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
Athos și în Asia Mică. El, însă, cel s-a dedicat în special istoriei antice a Bisericii (mai ales la Roma și în Galia/Franța), temă pe care a argumentat-o și a susținut-o și în teza lui de doctorat, pe care l-a luat în 1877, la Paris cu cel mai mare succes. În ciuda refuzului său, în ianuarie 1877 a fost numit la catedra de istorie bisericească la Institutul Catolic, care tocmai fusese creat. Cursurile lui, foarte critice - mai
Louis Duchesne () [Corola-website/Science/302568_a_303897]
-
fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București și profesor la Politehnica din București, unde a predat cursul de Istoria României în context universal și profesor la Universitatea „Hyperion” din București. În anul 1969 și-a luat doctoratul în istorie cu teza intitulată „Orașul București, reședință și capitală a Țării Românești (1459-1862)”. A publicat peste 500 lucrări științifice, din care peste 50 de cărți, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria
Dan Berindei () [Corola-website/Science/302585_a_303914]
-
profesională și-a început-o în calitate de învățător la școala din comuna Peciște (1958-1960). După absolvirea Facultății, lucrează în postul de conferențiar universitar la Catedra de politologie a Institutului Pedagogic "Alecu Russo" din Bălți (1965-1974). În paralel, urmează apoi cursuri de doctorat în specialitatea politologie, la Universitatea "M. V. Lomonosov" din Moscova (1970-1973). Lucrează apoi ca prof. dr. docent la Universitatea de Stat a Moldovei (USM) (1974-1990). Prof. dr. docent Nicolae Costin este autorul a 35 de publicații științifice în domeniul sociologiei satului
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
filologia dar, la îndemnul unchiului său, și-a schimbat hotărîrea și s-a îndreptat spre studiul științelor juridice. Începând din 1907 el a urmat cursurile universităților din Berlin, München și Straßburg (franceză: Strasbourg). În 1910 și-a trecut examenul de doctorat sub îndrumarea profesorului Fritz van Calker susținând teza „Despre vinovății și forme de vinovăție" (). În 1915 și-a trecut examenul de asesor, iar un an mai târziu își obține docența cu lucrarea „Valoarea statului și importanța individului" (), examen care îl
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
românești. a fost un reprezentant al primei generații a Școlii Sociologice de la București.</br> S-a născut în satul Iași, Comitatul Făgăraș, în anul 1907. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat în Litere și Filosofie în anul 1934. Se stinge din viață în anul 1980, lăsând în urmă o impresionantă carieră de cercetător. Traian Herseni a fost un membru marcant al Mișcării Legionare din România. Elemente de sociologie
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
licența în fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent și doctorand al profesorului Angelo Battelli. A obținut titlul de doctor în fizică în 1912, cu o teză intitulată "Constanta dielectrică a gazelor și amestecurilor gazoase". În lucrarea de doctorat a verificat experimental formula Clausius-Mossotti pentru aer și diverse amestecuri de gaze până la presiuni de 300 atmosfere. A fost apoi asistent la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa (1912-1914). În anul 1914 a părăsit definitiv Italia și a plecat în
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
și al lui Agnes Almquist. a studiat la universitatea din Uppsala de unde a obținut o licență în drept și un masterat în economie politică. După această perioadă a studiilor, Hammarskjöld s-a mutat la Stockholmunde, în 1933, și-a susținut doctoratul la universitatea din capitala suedeză. Între 1930 și 1934 a fost numit într-o poziție de secretar într-o comisie guvernamentală, în anii următori Hammarskjöld ocupând o serie de funcții importante: de la secretar în Banca Suediei la sub-secretar de finanțe
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
de studenți. Acest fapt l-a determinat pe rectorul iezuit al colegiului să-l recomande pentru Collegium Germanicum et Hungaricum, ceea ce a dus la înscrierea lui Ioan Giurgiu la Roma, studiile sale în Cetatea Eternă, (1705-1710), fiind încununate cu un doctorat în teologie, cinci ani mai târziu. A fost hirotonit preot la Roma, în Biserica Romano-Catolică. În data de 28 decembrie 1713, de la Făgăraș i-a scris arhiepiscopului de Strigoniu că „sunt dispus să-mi dau zi și noapte sângele și
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
pentru a se stabili în Franța, fiind bursier al guvernului francez, la Universitatea Paris VI. Între 1969 și 1970 a fost bursier al Comisariatului pentru Energie Atomică. În 1970 a intrat că fizician la CNRS, peste trei ani susținându-și doctoratul de stat în științe fizice ("Contribution à l’étude théorique de la diffusion pion-nucléon"). În 1973 introduce, în colaborare cu Lesezk Lukaszuk, un nou concept Odderon, care a deschis un nou domeniu în fizica interacțiilor țări. Conceptul nu a fost confirmat
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
război, în 1920, și-a luat licența în matematici cu mențiunea "foarte bine" la Universitatea din București și a plecat imediat la Paris. Aici își trece din nou licența în matematici, la Sorbona, în 1922, apoi își prepară teza de doctorat în matematici, pe care o susține la 12 ianuarie 1922. Teza avea ca subiect " Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables". În această teză Pantazi tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
ca profesor de matematici pe Nicolae Abramescu, care își începea pe atunci carieră să didactica. Abramescu s-a mândrit totdeauna că în prima lui serie de liceeni a avut ca elev pe , care, ulterior, întrecându-și maestrul, și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu. După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licență în matematici, iar la 7 aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teza
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
întrecându-și maestrul, și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu. După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licență în matematici, iar la 7 aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teza având că subiect: „Sur leș polynômes généralisant leș polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approché des intégrals multiples”. După ce și-a trecut teza de doctorat în matematici, Angelescu se întoarce
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
aprilie 1916 și-a luat doctoratul în științele matematice cu o teza având că subiect: „Sur leș polynômes généralisant leș polynômes de Legendre et d’Hermite et sur le calcul approché des intégrals multiples”. După ce și-a trecut teza de doctorat în matematici, Angelescu se întoarce în țară. La propunerea lui Gheorghe Țiteica, ocupă la 1 noiembrie 1919 postul de profesor agregat de teoria funcțiilor la Facultatea de Stiinte a Universității din Cluj, catedră la care a fost titularizat în 1922
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
de școală primară: Instituțiile sunt împărțite în „studii superioare” (Više obrazovanje) și „studii înalte” (Visoko obrazovanje). Școlile înalte (Viša škola) durează între doi și patru ani. Studiile postuniversitare (post-diplomske studije) sunt oferit după nivelul terțiar și oferă programe de masterat, doctorat și specializare. Cultura Muntenegrului a fost modelată de o varietate de influențe de-a lungul istoriei. Influența culturilor ortodoxe, slave, central-europene și adriatice (în special din unele părți ale Italiei, cum ar fi Republica Venețiană) au fost cele mai importante
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
două companii de profil. În 1930, Mengele a terminat liceul și a luat bacalaureatul cu note remarcabile, cu care a fost admis la Universitatea din München. A studiat medicina și antropologia la München, Bonn și Viena, luându-și în 1935 doctoratul în antropologie cu o lucrare despre diferența rasială în structura maxilarului inferior, supravegheată de profesorul Theodor Mollison. După examen a plecat la Frankfurt, pe post de asistent al lui Otmar von Verschuer la „Institutul pentru Biologie Ereditară și Igiena Rasială
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
diferența rasială în structura maxilarului inferior, supravegheată de profesorul Theodor Mollison. După examen a plecat la Frankfurt, pe post de asistent al lui Otmar von Verschuer la „Institutul pentru Biologie Ereditară și Igiena Rasială”. Aici și-a luat în 1938 doctoratul în medicină cu o lucrare tot despre maxilare și buze. Aderarea la ideologia rasială a naziștilor era deja evidentă. În 1964, universitățile „Ludwig Maximilians” din München și „Johann Wolfgang Goethe” din Frankfurt i-au revocat diplomele. În 1931, la vârsta
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
descoperit că, "cu cât este mai mare lungimea fibrei în măduva spinării cu atât ea este mai aproape de periferie" ( legea Flatau ). Articolul pe această temă a fost publicat în 1897. Consecutiv muncii sale în acest domeniu, a primit în 1899 doctoratul în științe medicale în Moscova ( dizertația sa a fost: "Zakon ekscentriczeskago raspolozenia dlinnych putiej w spinnom mózgu" ). Inițiator a teoriei neuronului În 1895 Flatau arăta interes vis-a-vis de teoria neuronului lui Waldeyer. În diverse publicații el incearcă să stabilească o
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
a lucrat ca avocat stagiar. În 1886, Weber a trecut examenul de "Referendar", comparabilă cu cel de admitere în barou în sistemul britanic și american. De-a lungul anilor 1880, Weber și-a continuat studiul dreptului și istoriei. A obținut doctoratul în drept în anul 1889, scriind o disertație de istorie juridică intitulată " Dezvoltarea principiului răspunderii comune și fondul separat în compania cu tranzacționare publică în gospodăriile și comunitățile meșteșugărești din orașe italiene". Aceasta a fost folosită ca parte a mai
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
cronologie personală pe care soția sa a distrus-o, probabil pentru că Marianne Weber se temea că Max ar fi putut fi discreditat de către naziști dacă trecutul său de boli psihice ar fi devenit cunoscut. În perioada dintre finalizarea tezei de doctorat și habilitare, Weber a avut un interes în politica socială contemporană. În 1888 s-a înscris în "Verein für Socialpolitik", o nouă asociație profesională de economiști germani, afiliată școlii istorice, care vedea rolul economiei în primul rând în găsirea de
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]