22,649 matches
-
Smolensk, ceea ce a ușurat mult sarcina sovieticilor care luptau mai la sud, în arcul de la Kursk. STAVKA plănuise reluarea ofensivei pe 21 august, dar a decis să o amâne puțin pentru a permite unităților sovietice să termine aprovizionarea și completarea efectivelor. Până la mijlocul lunii august, situația de pe frontul de răsărit se schimbase datorită faptului că Armata Roșie începuse ofensiva generală, începută cu contraofensiva de la Kursk, Operațiunea Polkovodeț Rumianțev și continuând cu forțarea Niprului. În ciuda acestor atacuri puternice, comandamentul Wehrmachtului a hotărât
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
dat foc unei mori și conflictul a scăpat de sub controlul călugărului Pierre. Comandantul Nișului a trimis la luptă împotriva cruciaților toți militarii din subordine. Cruciații au fost zdrobiți complet și puși pe fugă după ce au pierdut cam un sfert din efective. Ei au reușit să se regrupeze la o oarecare depărtare de oraș, la Bela Palanka, și s-au deplasat către Sofia, unde s-au întâlnit cu trupele bizantine de escortă, care i-au călăuzit în siguranță până la Constantinopol, unde au
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
deseori în castele vaste și cumpărau pământ de la alți nobili, care nu-și permiteau să mai păstreze moșiile. Case ale templierilor și ospitalierilor au fost înființate în toată Europa de Vest, noi recruți fiind trimiși spre Țara Sfântă, ceea ce ducea la creșterea efectivelor acestor ordine militare. Totuși, ordinele militare erau plasate sub directa autoritate a Papei, nu sub cea a regelui. Ordinele militare se bucurau de o mare autonomie și din punct de vedere legal nu primeau ordine pe linie militară din partea regelui
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
le putuseră cuceri. După ce Baldwin I și-a extins stăpânirea asupra Transiordaniei, autoritățile din Ierusalim au primit bani și din taxarea caravanelor de cămile care călătoreau din Siria spre Egipt sau Peninsula Arabică. Monetarismul economiei Ierusalimului a adus rezolvarea problemei efectivelor scăzute ale armatei prin angajarea de mercenari, o practică neobișnuită pentru Europa medievală. Mecenarii puteau fi atât europeni, iar, de cele mai multe ori, soldați musulmani, precum vestiții turcopoli. Ierusalimul era centrul învățământul din regat. Exista o școală aparținând de Biserica Sfântului
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Imperiu Roman, care de altfel s-a și căsătorit cu fiica lui Jean, regina Iolanda-Isabella. Frederick a condus a șasea cruciadă în 1228, și a pretins coroana Ierusalimului prin dreptul regal al soției sale, așa cum făcuse și Jean de altfel. Efectivele armatelor lui Fredrick și prestigiul de care se bucura în lumea islamică au fost suficiente pentru reocuparea fără luptă a Ierusalimului și a altor orașe, (Betleem, Nazaret) și a unui număr de castele. Toate acestea au fost consfințite într-un
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
spera să ajungă la Ierusalim. Când au sosit principii și cavalerii lor, Pierre li s-a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul turcesc, dar rândurile cruciadei săracilor au fost completate cu cruciați dezarmați, răniți sau faliți. Până în final, în afară de rostirea unor predici mobilizatoare, Pierre l’Ermite nu a mai jucat un rol
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
fel aveau să facă și burghezi praghezi.) Burghezii din Mainz s-au alăturat milițiilor de sub jurisdicția episcopului și a guvernatorului militar al orașului în lupta împotriva bandelor cruciate. Luptele au începtat în momentul în care în zonă au sosit noi efective de cruciați. În ciuda exemplelor date de burghezi și de episcop, numeroși orășeni de rând din Mainz s-au alăturat cruciaților violenți. Mainz a fost localitatea în care s-au înregistrat cele mai mari violențe. Pe 29 mai, Emicho a ajund
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
de la întreprinderea de distribuție a petrolului, care preia echipa. După 23 de ani Juventus avea să-și schimbe numele. Juventus devine pe rând Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra. În 1952, se mută la Ploiești împreună cu o mare parte din efectivul de jucători. Și prin urmare se naște Petrolul Ploiești. În anul în care Juventus cucerea titlul de campioană a României, se organiza cea dintâi ediție a Campionatului Mondial de Fotbal. La intervenția Regelui Carol al II-lea, echipa națională pleacă
FC Juventus București (1924) () [Corola-website/Science/306541_a_307870]
-
trimisă să-i escorteze pe cruciați. Acest grup a mărșăluit până la sfârșitul luni mai spre Dorylaeum, folosind ruta utilizată de Raymond și Étienne în 1097 în timpul primei cruciade. Ei au plănuit să continue drumul către Konya, dar normanzii, ale căror efective depășeau toate celelalte contingente luate la un loc, erau hotărâți să se îndrepte spre nord spre Niksar, unde Boemund I al Antiohiei era ținut ostatic de turcomani. După ce au cucerit Ancyra pe 23 iunie și au predat bizantinilor, cruciații s-
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
și această armată a jefuit teritoriul bizantin și numai sosirea mercenarilor bizantini și intervenția în forță a conducătorilor cruciați a oprit dezordinile și cofruntarea militară între creștini. Din capitala bizantină, această armată s-a împărțit în două: o jumate din efective s-a îndreptat direct spre Palestina îmbarcată pe corăbii, iar cealaltă jumate a călătorit pe drumurile Asiei. Această a doua coloană a ajuns la Heraclea în septembrie și, la fel ca și armatele cruciate de dinainte, a fost prinsă în
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
atacul, Godfrey și Bohemund preferau să asedieze orașul. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă și, a doua zi, cruciații au încercuit parțial orașul. Fortificațiile bizantine erau sufcient de puternice ca să reziste unui atac direct, deși este posibil ca efectivele armatei lui Yaghi-Siyan să nu fi fost suficient de numeroase pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Guvernatorul musulman a fost ușurat și a prins noi speranțe când a văzut că armata cruciată se complică într-un asediu. Bohemund și-
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
lăsat convins să nu mai înainteze spre Antiohia, cu atât mai mult cu cât iscoadele bizantine reperaseră o nouă armată selgiucidă în Anatolia. Bizantinii au hotărât să se reintoarcă la Constantinopol, decât să riște o confruntare cu forțe ale căror efective nu le cunoștea cu certitudine și cu o eventuală înfrângere. Între timp, în Antiohia, pe 10 iunie, un călugăr simplu și necunoscut, Pierre Bartholomeo a anunțat că a avut o viziune a Sfântului Andrei, care i-ar fi dezvăluit că
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Heydrich), Himmler a primit gradul suprem al organizației, Reichsführer-SS. SS-ul avea atunci 280 de membri și era doar un batalion în sânul forței paramilitare SA. În 1933, naziștii odată ajunși la putere în Germania, SS-ul a avut un efectiv de 52.000 de membri. Aderarea se făcea pe criteriul rasist de apartenență la așa-zisa rasă „ariană”. Ajuns în SA la gradul de "Gruppenführer" (fusese Oberführer), asistat de locțiitorul său Reinhard Hedyrich, Himmler a început demersurile vizând scoaterea SS
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
îndrepta spre Bigorre. De Montfort a fost învins la Lourdes în decembrie 1216. În 1217, în timp ce de Montfort lupta în regiunea Foix, Raymond a recucerit orașul Toulouse în septembrie. De Montfort a încercat să revină, dar s-a oprit datorită efectivelor reduse. De Montfort atacat în primăvara anului 1218, dar a fost ucis în luptă în iunie. Tabăra cruciaților a fost cuprinsă de neorânduială. Comanda a fost preluată de mult mai precautul Filip al II-lea, care era mai preocupat de
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
cel Bătrân Laiotă. Oastea lui Ștefan cel Mare era compusă din Oastea mică, denumită așa pentru că era compusă din cetele de pe moșiile boierilor și cetele de târgoveți, o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care putea ajunge la un efectiv de 12-15.000 de oameni și Oastea Mare, care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 - 50.000 de oameni. În primăvara anului 1476
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
baza acestora care au fost aplicate atât în Muntenia cât și în Moldova, au fost create structuri instituționale de ordine publică. Organismele de ordine publică astfel create au purtat denumirea de „Miliție națională” și „Străji pământești”. „Regulamentele organice” au fixat efectivele maxime pentru principate la 4665 de oameni în Muntenia și 2270 în Moldova. Prima mențiune clară cu privire la înființarea unei structuri instituționalizate de asigurare a ordinii publice pe teritoriul nostru național datează din 17 iunie 1829, când logofătul Costachi Conachi, unul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
intrat în vigoare la 1 septembrie 1893. În primul an de la înființare, Jandarmeria Rurală era încadrată cu 48 de ofițeri și 882 de trupă. Răscoala Țărănească din 1907 a surprins Jandarmeria nepregătită, depășită de evenimente, posibil, datorită numărului redus de efective (49 de ofițeri și 2580 de trupă) sau, după cum preciza Nicolae Iorga în cadrul Ședinței Adunării Deputaților din 18 martie 1908, "„...jandarmii aceștia n-au știut nimic de pregătirea răscoalelor, ei n-au avut curajul să se lupte cu răsculații (...). Prin
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
încadrată în armata operativă și a asigurat acesteia serviciul pretoral și detașamentele de poliție la toate eșaloanele, „cu rezultate deosebite”. Pe toată durata războiului, unitățile și subunitățile de jandarmi, au totalizat 6243 de oameni dintre care 1414 au luptat alături de efectivele armatei și au executat o gamă largă de misiuni. Misiunile executate erau cele de punere în aplicare a planurilor de mobilizare a armatei, de pază și apărare a punctelor de comandă a unităților și marilor unități operative, de culegere și
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
încheiat oficial la 1 mai 1919, când, prin ÎDR nr. 1695, s-a înființat "Batalionul de Jandarmi Moldova", cu sediul la Cernăuți. Acest batalion a fost considerat „Corp aparte” și depindea direct de Comandamentul Corpului de Jandarmi. La momentul înființării, efectivele acestuia erau de 21 de ofițeri și 1528 de trupă. Primul comandant al acestui batalion a fost numit maiorul Constantin Zeno Vasiliu. "Contribuția Jandarmeriei la campania împotriva Ungariei - 1919" În timpul campaniei armate împotriva Ungariei, Corpului Jandarmeriei, prin unitățile sale aflate
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și 1528 de trupă. Primul comandant al acestui batalion a fost numit maiorul Constantin Zeno Vasiliu. "Contribuția Jandarmeriei la campania împotriva Ungariei - 1919" În timpul campaniei armate împotriva Ungariei, Corpului Jandarmeriei, prin unitățile sale aflate în zonele de operații cu un efectiv de aproximativ 800 de oameni(21 de plutonieri majori, 75 de plutonieri, 8 sergenți instructori, 164 de sergenți, 269 de caporali și 267 de soldați), le-au fost încredințate măsuri de asigurare a ordinii și liniștii interioare în teritoriul ungar
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
se va face uz de prescripțiile regulamentelor în caz de tulburări.” Centrul de Instrucție Nr. 3 Jandarmi a fost însărcinat special numai cu paza Președinției Consiliului de Miniștri. În perioada 21 - 24 ianuarie 1941, Jandarmeria s-a angajat cu toate efectivele și mijloacele sale specifice în reprimarea "Rebeliunii legionare". Deoarece efectivele de jandarmi nu făceau față situației din București, Inspectoratul General al Jandarmeriei și-a suplimentat efectivele cu 500 de elevi jandarmi de la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani. Inclusiv clădirea Jandarmeriei
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
tulburări.” Centrul de Instrucție Nr. 3 Jandarmi a fost însărcinat special numai cu paza Președinției Consiliului de Miniștri. În perioada 21 - 24 ianuarie 1941, Jandarmeria s-a angajat cu toate efectivele și mijloacele sale specifice în reprimarea "Rebeliunii legionare". Deoarece efectivele de jandarmi nu făceau față situației din București, Inspectoratul General al Jandarmeriei și-a suplimentat efectivele cu 500 de elevi jandarmi de la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani. Inclusiv clădirea Jandarmeriei a fost atacată de legionari, dar nu a putut fi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
de Miniștri. În perioada 21 - 24 ianuarie 1941, Jandarmeria s-a angajat cu toate efectivele și mijloacele sale specifice în reprimarea "Rebeliunii legionare". Deoarece efectivele de jandarmi nu făceau față situației din București, Inspectoratul General al Jandarmeriei și-a suplimentat efectivele cu 500 de elevi jandarmi de la Școala de Subofițeri Jandarmi Drăgășani. Inclusiv clădirea Jandarmeriei a fost atacată de legionari, dar nu a putut fi ocupată. Fiind considerată o clădire sigură în acele momente de violență extremă aici și-au găsit
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Jandarmeriei a fost atacată de legionari, dar nu a putut fi ocupată. Fiind considerată o clădire sigură în acele momente de violență extremă aici și-au găsit refugiu numeroși oameni politici printre care și fostul prim-ministru Gh. Tătărăscu. Întregul efectiv de jandarmi concentrat în capitală pentru înlăturarea pericolului legionar s-a ridicat la aproximativ 6000 de oameni. Într-un bilanț al Serviciului Jandarmeriei (structură care coordona activitatea informativă a Jandarmeriei) desfășurat la sfârșitul anului 1941, s-a raportat că pe timpul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și Corpul Jandarmeriei. Acest act este anulat la 12 septembrie 1940 de nou numitul prim-ministru, generalul Ion Antonescu care repune în vigoare legislația din anul 1929. Până în noaptea de 21/22 iunie 1941, Jandarmeria își mobilizase deja întregul său efectiv pentru război, începând cu contingentul 1934. În zona armatelor de operații se găseau 23 de legiuni de jandarmi, o legiune mobilă, 195 de secții de jandarmi și 1044 de posturi de jandarmi, cu un efectiv de aproximativ 10.000 de
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]