21,683 matches
-
sa voință” „vrajei hipnotice” a poemului și „ritmului de o precizie mecanică” al lui. „Citind „Ulalume” este ca și cum ai face o mâncare de marțipan”, a spus el. „Ar putea fi hrană în ea, dar simțurile sunt ucise de gust, iar gustul îți dă durere de stomac”. Poemul a primit, cu toate acestea, unele laude. O ediție de la începutul secolului al XX-lea al "Encyclopædia Britannica" a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
nu a fost de acord cu plângerile cititorilor. La o lună după ce „Berenice” a fost publicată, i-a scris lui White spunând că multe reviste și-au dobândit faima grație publicării unor povestiri asemănătoare. Indiferent dacă era vorba de prost gust sau nu, el a spus că scopul lui a fost să fie apreciat și „ca să fii apreciat trebuie să fii "citit"”. El a admis: „Sunt de acord că se apropie mult de pragul prost gustului - dar nu voi mai păcătui
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
dacă era vorba de prost gust sau nu, el a spus că scopul lui a fost să fie apreciat și „ca să fii apreciat trebuie să fii "citit"”. El a admis: „Sunt de acord că se apropie mult de pragul prost gustului - dar nu voi mai păcătui atât de flagrant din nou”. Chiar și așa, Poe a subliniat că povestirea nu ar trebui să fie judecată în funcție de gustul publicului cititor. Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea și
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
citit"”. El a admis: „Sunt de acord că se apropie mult de pragul prost gustului - dar nu voi mai păcătui atât de flagrant din nou”. Chiar și așa, Poe a subliniat că povestirea nu ar trebui să fie judecată în funcție de gustul publicului cititor. Prima traducere în limba română a fost realizată de Pompiliu Păltănea și publicată sub titlul „Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
doi beau împreună mai multe sticle de vin până ce Bon-Bon nu mai poate vorbi fără sughițuri. Diavolul îi explică cum mănâncă sufletele și îi face o listă lungă de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
Pentru ciorbă: 2-3 litri de apă sau bulion de carne, ½ ardei, 1 ceapă, 1 morcov, opțional o bucată de praz, 2 linguri untdelemn, sare, piper, verdețuri tocate (frunze de țelină, leuștean, mărar, pătrunjel), borș sau zeamă de varză murată după gust, 2 gălbenușuri de ouă, smântână sau iaurt; în plus posibil: ardei iute, mujdei, o roșie tăiată în bucățele.. Perișoarele: Mai întâi se pun la fiert 500 de ml. de apă ușor sărată într-o crăticioară. Când apa clocotește, se adaugă
Ciorbă de perișoare () [Corola-website/Science/334458_a_335787]
-
orezul și se opărește două minute. Se scurge orezul și se clătește sub jet de apă rece. La carne se adaugă ceapa tăiată foarte mărunt, orezul prefiert, oul, verdeața, sare și piper, poate și o linguriță de paprica dulce, după gust. Se frământă bine compoziția. Apoi se ia cu lingurița din carne, cam cât o măslină mare (în alte rețete cât o prună) și se răsucește în palma udă să capete forma rotundă. După acea perișoarele se tăvălesc prin făină. Ciorba
Ciorbă de perișoare () [Corola-website/Science/334458_a_335787]
-
ciorba să tragă acoperită vreo trei minute. Smântâna (sau iaurtul) se bate cu gălbenușurile și două linguri de apă rece, apoi se diluează cu un polonic de ciorbă fierbinte și după aceea se răstoarnă in oală. În sfârșit se potrivește gustul de sare, piper și acru. Se servește împreună cu ceva smântână/iaurt și pătrunjel sau mărar verde tocat.
Ciorbă de perișoare () [Corola-website/Science/334458_a_335787]
-
devine tot mai ambițios și se transformă, sub supravegherea atentă a Adei, adoptând o nouă ținută vestimentară și un nou stil de trai. Personajul devine un membru al lumii mondene: "„trecuse pragul despărțitor al celor doua medii sociale și prinsese gust să rămână dincoace, unde îl condusese destinul lui de parvenitism”", fiind tot mai încrezător în „regia norocului”. La finalul romanului, Lică este propus candidat pentru postul de deputat de Bihor. Vestea îi schimbă intențiile și, dornic să se rupă de
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
e încă primitiv și grosier subt reflexe de aur și de purpur. Din civilizație ei n'au decât confortul”, observa criticul Mihai Ralea. Mediul uman descris de Hortensia Papadat-Bengescu aparține „unei burghezii de formație recentă, fără tradiții, fără morală, fără gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Concertul din muzică de Bach organizat în saloanele Elenei Drăgănescu este un eveniment monden de prim rang nu atât prin prezența muzicianului de talie europeană Marcian, cât mai ales prin
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
existent în romanele-foileton, neprezentare a modului în care se dezvoltă sentimentele sau pasiunile ce creează astfel impresia că acestea au apărut spontan (spre exemplu relațiile de dragoste dintre doctorul Rim și Sia sau dintre Ada și Lică), descrieri de prost gust (precum plăcerea prințului Maxențiu de a-și mirosi propria transpirație) și o exprimare neglijentă plină de greșeli gramaticale. Succesul redus la public al romanului " Concert din muzică de Bach" s-a datorat, în opinia lui Nicolae Manolescu, faptului că majoritatea
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
e încă primitiv și grosier subt reflexe de aur și de purpur. Din civilizație ei n'au decât confortul”, observa criticul Mihai Ralea. Mediul uman descris de Hortensia Papadat-Bengescu aparține „unei burghezii de formație recentă, fără tradiții, fără morală, fără gust”, dar care cultivă luxul și dorește să constituie o elită. Neavând tradiție, societatea burgheză descrisă de Hortensia Papadat-Bengescu duce un efort disperat de conservare, trăind în umbra trecutului infam. Lupta înaintașilor pentru a-și depăși condiția umilă a determinat dezumanizarea
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Boletus suillus", "Suillus variegatus", "Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus" sau "Xerocomellus chrysenteron" sin. "Xerocomus chrysenteron". Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alții sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. Ei dezvoltă un gust foarte dominant, dar plăcut de ciuperci, corectând aroma unei mâncări cu ciuperci mixte de categorie inferioară. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Foarte gustoși sunt preparați ca
Hrib murg () [Corola-website/Science/335136_a_336465]
-
expresii idiomatice ("În al nouălea cer" - slogan pentru un produs cosmetic) sau unele unități frazeologice pragmatice: "S-auzim de bine!" (pentru o companie de telefonie). Unele sloganuri se bazează pe referințe istorice, civilizaționale, culturale ale comunității lingvistice. Exemple: "Dezlegare la gust", "Cea mai mare promoție de la Decebal încoace". Pentru a fi expresiv, sloganul recurge la diverse procedee retorice prin care se exprimă raționamente, de exemplu: În crearea sloganelor se aplică diverse figuri de stil: Unele slogane se realizează cu procedee ale
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
Amanita regalis" sau cu letala "Amanita phalloides" cu pălărie mai galben-verzuie. Acest burete este, ca toate ciupercile din genul "Amanita", în stare crudă toxic (provoacă tulburări digestive), dar toxinele se distrug complet prin tratament termic. Cu toate că crăița nu este de gust sau de miros signifiant, ea este totuși căutată și culeasă mult. Buretele domnesc poate fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci sau adăugat la un sos de carne albă. Gustos este de asemenea cu jumări de ou, prăjit
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi. Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din loc în loc pătat cu roșcat sau brun. Cu toate că "Sparassis crispa" este de mare
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
de la Pitchfork a găsit albumului „caleidoscopul downtempo de durere și progresul care nu poate să-și păstreze tot ceea ce depășește, dar oferă momente îndrăznețe și de strălucire”. Carmine Pascuzzi de la Mediasearch a descris asigurarea lui Furler că oferă „scânteie pentru gustul acustic/răcit de astăzi”, cu un album „mai experimental” decât "Healing Is Difficult".
Colour the Small One () [Corola-website/Science/335210_a_336539]
-
proprietăți farmacologice: berberină, berbamina și oxiacantina cu acțiune hipotensivă, tonică, diuretică, bacteriostatică, antiinflamatoare. Ei sunt folosiți în homeopatie pentru tratamentul afecțiunilor dermatologice - eczeme, psoriazis, dermatită atopică sau ca tonice, diuretice. Fructele mahoniei sunt comestibile, ele sunt bace negre-albăstrui cu un gust ușor acru, fiind consumate în gemuri și jeleuri, dar și cu vin sau lichior. Crude, ele sunt foarte acide și amare. Sămânța este însă toxică, deoarece conține alcaloizi.
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
un farmec aparte melodiei. Cântecele de dragoste se execută cu predilecție în cursul banchetului nupțial. Versurile sunt de un erotism intens, sublime și carnale. În timpul interpretării, lăutarii aleg câteva dintre ele, le acomodează și le înseriază dependent de priceperea și gustul lor, dar și de cerințele auditorilor. Câteodată ei cântă versurile în grup, dar de cele mai multe ori le execută într-un fel de dialog-competiție, în care fiecare lăutar se străduiește să intervină pentru a produce vorbe mai neștiute, picante și atrăgătoare
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Villon a scris - în total și după căt se știe - 3329 de versuri. Ocultată de istoria literaturii franceze de după 1542, opera sa a fost reabilitată cu fervoare pe la jumătatea secolului al XIX-lea. În 1923 Louis Thuasne a blamat „despoticul gust al Pléiadei de prelungita eclipsare a interesului în (opera lui) Villon, după ediția din 1542 a lui Marot numele lui Villon a căzut într-o uitare aproape completă” (). Jean Favier a dezavuat și el, mentalitatea neoclasică franceză, pentru această uitare
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
accente Art Nouveau face parte din cele de tip „hôtel”, îndrăgite de burghezia și aristocrația din România sfârșitului de secol XIX și a primei jumătăți a secolului XX. Totul, în această clădire, a fost făcut cu dragoste și migala, cu gust și "savoir-faire": peronul cu aspect monumental, treptele de marmură protejate de o copertina despre care se crede că ar fi opera aceluiași atelier de feronerie care a executat marea copertina în formă de scoică de la peronul Palatului Cantacuzino - „Nababul” de pe
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
a venit și domnița Ralú în Țara Românească. Ruxandra, sora cea mai mare a domniței Ralú, a devenit soția domnitorului Moldovei, Mihail Suțu al II-lea (1819-1821). În ale sale "Scrisori către V. Alecsandri", Ion Ghica relata că Ralú poseda gustul frumosului, fiind o admiratoare a muzicii lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și Goethe. Ea a apelat la câțiva tineri greci, rude și amici din Școala grecească de la Schitul Măgureanu, studenți admiratori ai tragediilor lui
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
juridică pentru a se dedica literaturii. Provenit dintr-o familie de origine provensala și irlandeză, numele său reprezintă transformarea în franceză a irlandetului „O'Brion”. Dublă moștenire culturală a jucat un rol important în atracția resimțită pentru culturi străine și gustul pentru călătorii, lăsându-și șprițul independent să colinde liber lumea. Universul sau românesc, precum și activitatea de critic literar și artistic, s-au hrănit din curiozitatea față de necunoscut. Colaborator regulat la " La Revue des Deux Mondes" și "Leș Nouvelles littéraires", Marcel
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
largă. Strugurele este mijlociu spre mare, de formă cilindro-conică, cu o compactitate a boabelor mijlocie spre laxă. Bobul este mare, oval, de culoare verde-gălbuie cu o pieliță destul de groasă, acoperită cu un strat de pruină persistentă. Miezul este cărnos-crocant, cu gust plăcut. Augusta este un soi cu vigoare mijlocie, dezmugurește târziu, în a doua parte a lunii aprilie, pârga strugurilor are loc devreme pe la mijlocul lunii iunie, iar maturarea se realizează în a doua decadă a lunii august, cu 5-6 zile după
Augusta (strugure) () [Corola-website/Science/331882_a_333211]
-
bună rezistență la boli. Are o fertilitate bună, manifestată prin formarea a 75% lăstari fertili, cu 1,1 coeficientul de fertilitate relativ și 1,6 coeficientul de fertilitate absolut. Boabele sunt mai mari comparativ cu soiul Chasselas doré, dar au gustul mai puțin armonios, neajungând practic la performanțele genitorului. Se recomandă a fi condus pe semitulpină, tipul de tăiere Guyot pe semitulpină, cu o încărcătură de 12-16 ochi/m2 , repartizată pe coarde de 12-14 ochi. Producția marfă obținută este de 87
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]