21,807 matches
-
elan spre absurd, pledând pentru o libertate absolută promovând invenții plastice și verbale adesea seducătoare care au lărgit investigația artistică și a creat o atmosferă propice pentru îndrăzneală și experiențe uluitoare. În România, dadaismul este vizibil, parțial, în unele producții poetice sau a unora din domeniul artelor plastice, publicate în reviste de avangardă precum: „unu”, „Contimporanul”, „Integral”, „Punct”, „75 HP”, unde alături de elemente suprarealiste se recunosc și cele futuriste. Caracteristica mișcării românești de avangardă literară este chiar eclectismul. De aceea un
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
un grup de cercetători ai Consililui National de Studiere al Arhivelor Securitatii (CNSAS) indică faptul că în perioada detenției a devenit informator al Securității statului. A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câștigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul "Cartea mareelor", cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală. A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. Alte volume publicate: "Omul cu compasul" (1966), "Seminția lui Laocoon" (1967), "Papyrus" (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul "Alfabet poetic". Mai publică "Hesperia" (1979) și "Foamea de UNU" (1987), înainte de anul de răscruce 1989. "Interiorul unui poem" și "Psalmii" sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă. Ștefan Augustin Doinaș este și autorul
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
1966), "Seminția lui Laocoon" (1967), "Papyrus" (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul "Alfabet poetic". Mai publică "Hesperia" (1979) și "Foamea de UNU" (1987), înainte de anul de răscruce 1989. "Interiorul unui poem" și "Psalmii" sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă. Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: "Lampa lui Aladin" (1970), "Poezie și moda poetică" (1972
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă. Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: "Lampa lui Aladin" (1970), "Poezie și moda poetică" (1972), "Orfeu și tentația realului" (1974), "Lectura poeziei" (1980). Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română, este "Mistrețul cu colți de argint". Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
1946. La scurt timp după întoarcerea în Franța, el devine un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealiști. Între 1940 și 1950 el a scris eseuri și colecții de poeme printre care "Arcane 17" (1945). Ultima sa lucrare poetică se numește "CONSTELLATIONS" (1959). Moare la Paris la 28 septembrie 1966.
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („"coup vert sur jaune"”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși. Fără a avea complexitatea inextricabilă a operei "Craii de Curtea-Veche", povestirea "Remember", adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea este învăluită într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, "", în "Curierul Românesc", urmată de elegia "". O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri ( și ) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul care execută un uriaș salt canonic de la statutul
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească. Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiții mai vechi ale lirismului românesc, situându-se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a versificației. Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
fost poet, diplomat și comandant al armatei. Această scriere a reprezentat mai întâi un ghid, un manual pentru viitorii poeți. Conține explicații în proză a tradiționalelor metafore de tip "kennings", precum și diferite legende sistemaice și coerente despre zeii nordici. "Edda poetică", "Saemundr Edda" sau "Edda Veche" a fost începută după vreo 50 de ani de la terminarea "Eddei în proză" și a fost atribuită lui Saemundr Sigfusson 1056-1133, un erudit islanez, deși în realitate autorii ei sunt necunoscuți. Conține 29 de poeme
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
că această a doua Edda a fost concepută cu mult timp înainte și apoi a fost transcrisă deoarece impresionează prin limbajul ei arhaic. În plus, câteva fragmente din conținutul ei sunt citate de Snorri Sturlson în Edda acestuia. În cadrul Eddei poetice, "Voluspa" ("Prezicerea Profetei") este cel mai cunoscut poem mitologic, ajutând la reconstituirea concepțiilor vechilor scandinavici despre cosmogonie și eshatologie. Tot în Islanda începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat povestirile cu caracter mitico-religios numite "saga", care vorbesc despre eroi legendari
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
(pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele "Cimitirul Buna Vestire" și "Ochii Maicii Domnului"), pamflete, precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei." A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la "Junimea"' asupra atitudinii critice a celui din urmă privind Literatura modernistă. La 19
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
fi eliberat un an mai târziu. În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Petri, în care, „student” în clasa a VII-a liceală, G. Coșbuc trimite spre publicare în primăvara anului 1883 o traducere. Primele încercări de versificație, cu solide studii umaniste de limba latină și greacă, filosofie și istorie filosofică, istoria literaturilor, poetică și prozodie, datează din perioada cursurilor "Gimnaziului Fundațional din Năsăud". Evenimentul principal se produce în toamna anului 1880, când gimnazistul este primit ca membru al Societății de lectură a elevilor Virtus Romana Rediviva: Începând din octombrie 1882, membrii societății elevilor
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
expresivitate în mobilitatea percepției. Coșbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunții ("Nunta Zamfirei") sau prin viziunea asupra morții ("Moartea lui Fulger"). Experiența tragică a războiului, momentele din istoria națională și revolta țăranului apar în sinteze poetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică și a filosofiei implicate în atitudinea românească în fața vieții și a morții. Coșbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză de autentică și originală substanță poetică și artistică. Un rol de seamă în dezvoltarea
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
istoria națională și revolta țăranului apar în sinteze poetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică și a filosofiei implicate în atitudinea românească în fața vieții și a morții. Coșbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză de autentică și originală substanță poetică și artistică. Un rol de seamă în dezvoltarea culturii românești l-a avut G. Coșbuc și prin participarea sa la conducerea unor importante reviste, dovedind, în acest sens, o evidentă vocație publicistică. Experienței dobândite la "Tribuna" se va adăuga munca
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
sau prin intermediar german, fragmente ample după "Sacontala" lui Kălidăsa. Un rol important în activitatea de traducător al lui Coșbuc îl are tălmăcirea "Divinei Comedii", pe care Tudor Vianu o caracteriza drept "„opera cea mai de seamă a măiestriei sale poetice”". După un început de traducere după o versiune germană, Coșbuc a învățat singur limba italiană, a călătorit în Italia (1912), și-a alcătuit o vastă bibliotecă dantescă, reluând, după original, traducerea integrală, la care a lucrat mai mult de cincisprezece
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
de ambiție culturală”." Postum, în 1925, 1927 și 1931 apare traducerea celor trei părți ale "Divinei Comedii", bardul năsăudean impunându-se, în acest domeniu al activității sale de traducător, ca un întemeietor. Traducerile sale sunt o deschidere spre universalitatea limbajului poetic românesc. La 15 august 1943, serviciile poștale ale României au emis o marcă poștală cu valoarea nominală de 91+109 lei, purtând portretul lui George Coșbuc, spre stânga; marca poștală face parte din seria „Caritate pentru refugiații din Transilvania”. La
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar printre colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Doina Sălăjan și Gheorghe Tomozei. Aici s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie. Deși a îmbrățișat, la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului, în februarie 1953, departamentul său a purtat discuții cu privire la presupusele
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]