21,623 matches
-
Viticolă Valea Călugărească", funcționând în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR). După restructurarea ICAR, în 1957, stațiunea experimentală a trecut în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa până în 1967. Activitatea ICHV devenind tot mai importantă, acesta a fost restructurat, stațiunea experimentală devenind "Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În momentul constituirii sale institutul a avut în subordine 8 stațiuni experimentale viticole (Drăgășani, Odobești, Crăciunelu, Miniș, Iași, Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa până în 1967. Activitatea ICHV devenind tot mai importantă, acesta a fost restructurat, stațiunea experimentală devenind "Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În momentul constituirii sale institutul a avut în subordine 8 stațiuni experimentale viticole (Drăgășani, Odobești, Crăciunelu, Miniș, Iași, Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și Bujoru). Din anul 2002 această unitate de cercetare a căpătat denumirea actuală de "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
fost restructurat, stațiunea experimentală devenind "Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În momentul constituirii sale institutul a avut în subordine 8 stațiuni experimentale viticole (Drăgășani, Odobești, Crăciunelu, Miniș, Iași, Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și Bujoru). Din anul 2002 această unitate de cercetare a căpătat denumirea actuală de "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În prezent Institutlul are în subordine 7 stațiuni experimentale viticole: Blaj, Bujoru, Drăgășani, Iași, Murfatlar, Miniș
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și Bujoru). Din anul 2002 această unitate de cercetare a căpătat denumirea actuală de "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În prezent Institutlul are în subordine 7 stațiuni experimentale viticole: Blaj, Bujoru, Drăgășani, Iași, Murfatlar, Miniș și Odobești. Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor secții și laboratoare: "Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași" este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul viticulturii
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
denumirea actuală de "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În prezent Institutlul are în subordine 7 stațiuni experimentale viticole: Blaj, Bujoru, Drăgășani, Iași, Murfatlar, Miniș și Odobești. Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor secții și laboratoare: "Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași" este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul viticulturii și vinificației subordonată Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească, singurul institut de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
este o unitate de cercetare fundamentală și aplicată în domeniul viticulturii și vinificației subordonată Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească, singurul institut de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
viticulturii și vinificației subordonată Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească, singurul institut de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul viticulturii al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să fie cunoscută
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să fie cunoscută sub denumirea actuală de „Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași”. După anul 1989 Stațiunea
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să fie cunoscută sub denumirea actuală de „Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași”. După anul 1989 Stațiunea a fost nevoită să retrocedeze cea mai mare
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să fie cunoscută sub denumirea actuală de „Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași”. După anul 1989 Stațiunea a fost nevoită să retrocedeze cea mai mare parte a terenurilor de care dispunea, rămânând doar cu 80 de hectare de cultură de viță-de-vie din totalul de 411
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să fie cunoscută sub denumirea actuală de „Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași”. După anul 1989 Stațiunea a fost nevoită să retrocedeze cea mai mare parte a terenurilor de care dispunea, rămânând doar cu 80 de hectare de cultură de viță-de-vie din totalul de 411 de hectare avute inițial. Activitatea Stațiunii este axată pe patru direcții de
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
și Vinificație Iași”. După anul 1989 Stațiunea a fost nevoită să retrocedeze cea mai mare parte a terenurilor de care dispunea, rămânând doar cu 80 de hectare de cultură de viță-de-vie din totalul de 411 de hectare avute inițial. Activitatea Stațiunii este axată pe patru direcții de cercetare:
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
prietenii din Iași ai lui Mihai Eminescu, mai ales profesorii Vasile Burlă și Petre Novleanu, dr. De Max, Ion Creangă, dar și mulți alti admiratori, au adunat banii necesari urmării unui tratament în Crimeea, la clinica dr. F. Jahimowicz, din stațiunea de băi de la Andrejewski - Liman. Vasile Burlă a fost un valoros autor de manuale didactice, între care:
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
din satul Muscel - Orașul Pătârlagele, Ansamblul bisericii Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești, Municipiul Buzău și împrejurimile: Dealul cu Lilieci - Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărată Monteoru, Dealul Istrița Munții Buzăului: Masivele Penteleu, Podu Calului și Siriu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
a localității Solca, cu potențialul ei terapeutic și existența izvoarelor cloruro-sodice, înființează în anul 1876 Sanatoriul și Institutul de Hidroterapie „Dr. Poras”, cu două secții: una cu băi medicinale și una cu electroterapie. În imediata vecinătate a sanatoriului, deschide Parcul Stațiunii Solca, cu brazi și molizi aduși de la poalele Munților Alpi, din Elveția. Parcul este recunoscut prin faptul că are cel mai ozonat aer din România, și al doilea din Europa. Doctorul Poras continuă să locuiască în Rădăuți, însă în timpul verilor
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
suferă de boli ale sistemului nervos, boli cardiace, boli ginecologice, boli reumatoide, și mai ales, boli pulmonare. În scurt timp, reușește să atragă un număr ridicat de vizitatori și transformă Solca într-o țintă turistică. În perioada 1892-1899, urmărește dezvoltarea stațiunii, care ajunge să fie supranumită în epocă „Perla Bucovinei”. Moare la vârsta de 64 de ani, la 14 mai 1899, în urma unui infarct cardiac. Continuator al activității sale la sanatoriul din Solca devine fiul lui, doctorul Josef Poras, de asemenea
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
absolvent al școlii medicale de la Viena (1898). În 1904, Josef Poras își aduce familia de la Viena la Cernăuți și conduce sanatoriul până în perioada Primului Război Mondial, când pleacă definitiv la Viena. Medicul Hermann Poras este cel care a transformat Solca într-o stațiune balneoclimaterică cunoscută și vizitată de turiști din întregul imperiu austro-ungar și din Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, el a adus o contribuție majoră în dezvoltarea economică și turistică a localității bucovinene
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
economiei locale, pe lângă agricultură. În se află singurii exportatori turci de melci comestibili. Orașul Söke este plasat în centrul regiunii, fiind un important oraș comercial. Regiunea în care este plasat orașul are un climat plăcut și niște priveliști încântătoare. Deși stațiunile de pe malul mării precum Kușadası, Didim și Bodrum eclipsează Söke, totuși, orașul se bucură de beneficiile aduse de influxul de turiști, inclusiv de cei care vizitează anticul oraș Priene. Orașul Söke este un centru regional important comercial și de educație
Söke () [Corola-website/Science/322583_a_323912]
-
a Austriei. Helene a fost fiica cea mare a Ducelui Maximilian Joseph de Bavaria și a Prințesei Ludovika de Bavaria. Reședința familiei era Castelul Possenhofen. În 1853 ea a călătorit cu mama sa Ludovika și sora mai mică Elisabeta în stațiunea Bad Ischl din Austria superioară cu speranța că va deveni mireasa vărului ei Franz Josef, atunci împărat al Austriei. El a preferat-o pe Elisabeta. Helene era neobișnuit de pioasă și s-ar fi potrivit mai bine la curtea habsburgică
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
și Răzvan Sebe-Vodislav. În 2007, 2010 și 2011 a cucerit titlul de campion național, în competiția seniorilor. În 2008 și 2009, a terminat campionatul național pe locul 3. A participat la ediția 2011 a Campionatului European de Șah, desfășurat în stațiunea franceză Aix-les-Bains. A ocupat locul 23, obținând calificarea pentru Cupa Mondială, organizată la Hantî-Mansiisk (Rusia). se antrenează timp de 5-6 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Înaintea unui turneu, timpul de antrenament zilnic se poate prelungi. Nu are un
Constantin Lupulescu () [Corola-website/Science/322617_a_323946]
-
-a a Campionatului Republican pe Echipe. Prima ediție a Campionatului Republican de juniori și junioare pe Echipe are loc la Frasin-Bucșoaia, în anul 1969, campioni naționali fiind la feminin - Mariaș Ana-Maria - Mariaș Elena, iar la masculin, Enyedi Andrei-Horvaty Peter. În stațiunea Slănic Moldova, în data de 25 iunie 1971 are loc prima ediție a Balcaniadei, participă România și Bulgaria, concomitent cu ediția a-VI-a a Cupei României; tot în România se desfășoară în 21 - 24 iulie 1980 ediția a III
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]