21,931 matches
-
ca-n vis, așa vii! Coborî încet... aproape, mai aproape, Te pleacă iar zîmbind peste-a mea față, A ta iubire c-un suspin arat-o, Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strîngerii în brațe — Pe veci pierduto, vecinic adorato! Printre sonetiștii români ai secolului XX sau XXI, Vasile Voiculescu cel care a folosit schemă sonetului shakesperean în volumul Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare sau recent Mircea Cărtărescu, Paul Miclău.
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!" Este dus de la București la Boteniul natal cu o mașină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenți la înmormântare susțin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci. Slujba de înmormântare a fost făcută după rit ortodox, Petre Țuțea fiind înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la Botta „bate novembre pădurile moarte”. El este altfel și eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuară a singurătății: „Și singur e codru acuma și-n veci”. Pare un poet al legendelor acest poet în tulburătorul său discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ și vânzării dat singurel sub lună?/ O, frățâie, de-am fi împreună/ pe muntele Daciei, în lumina de sus!” „Dor” și „Neliniște” nu
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste ale lui Alexandru Macedonski, făcând parte din boema bucureșteană a începutului de veac; Ilarie Chendi: "Ștefan Petică, "în „Freamătul”, Bârlad, II, nr. 1-3, 1912, p.50, apud Ștefan Petică, "Scrieri", Ed. Minerva, București, p. 197: „citise multă literatură mai nouă, franceză și italiană și m-a uimit cât de bine cunoștea pe tinerii
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul. Valoarea operei poetice", în „Rod nou”, I, nr. 4, aprilie 1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert de veac", în Viața literară, IV, nr. 115, 26 octombrie 1929. BĂLU, IANCU 2005: Ion Bălu, Marin Iancu, "Simbolismul românesc"., Erc Press, 2005 BEICĂ 2010: Lavinia Daniela Beică, "Monografia simboliștilor români (Bacovia George 1881-1957, Macedonski Alexandru 1854-1920, Petică Ștefan 1891-1904", "Minulescu Ion
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
influență italiană ca elev al lui Padre Martini. Stabilindu-se la Londra, a devenit compozitorul preferat al curții regale, scriind muzică în stil italian, simfoniile lui contribuind, în oarecare măsură, la crearea genului ce va domina a doua jumătate a veacului al XVIII-lea.. Creația bachiană nu este numai o sinteză artistică a stilurilor muzicale care se încrucișau la începutul secolului al XVIII-lea, ci și o încununare a evoluției muzicii polifonice și un moment de vârf al epocii Barocului. La
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea a două drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagră străbătând Europa centrală iar celălalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a hărăzit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soartă zbuciumată. Rând pe rând s-au perindat mai multe armate: ale perșilor, apoi cele romane iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea musulmană, Dobrogea devenind între timp drumul de invazie al armatelor din stepele
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
excludă din viața publică. Ceea ce își dorea era ca interesul național să fie dominant, nu exclusiv. „Dar ceea ce credem, întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este, în linia întâia, elemental național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.” Publicistica lui Eminescu acoperă perioada Războiului de Independență, a proclamării independenței, a satisfacerii condițiilor impuse de Congresul de la Berlin pentru recunoașterea independenței și proclamarea regatului. Pe lângă aceste mari evenimente politice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
de fierărie, tăbăcărie, cizmărie, tâmplărie, croitorie, comerț etc., în cadrul cărora munceau un important număr de salariați. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constituindu-se si breslele.Datorita dezvoltării economice autoritățile imperiale ale vremii încă de la mijloc de veac al XIV-lea acorda Beiusului dreptul de a organiza peste an 4 târguri de țară și târgul săptămânal de fiecare joi. După anul 1900 si în Beius apare mica industrie exprimata în câteva unități cuprinzând între 25-30 de salariați. Este
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
la standardele internaționale de funcționare. Lucrările de modernizare a aeroportului vor presupune extinderea și lărgirea pistei actuale pentru facilitarea aterizării avioanelor mari, precum și construirea unui terminal nou. Aeroportul orădean este considerat a fi unul de interes european. Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume Gara Velența, care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, și Gara Ioșia. Astăzi municipiul dispune de 4 gări: Legături zilnice cu Intercity
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, loan Suciu, Gheorghe Popovici, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, loan Ciordaș, Nicolae Comșa, loan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Petru Corneanu. În urma ședinței s-a semnat "Declarația de la Oradea". Această clădire se pare că a fost ridicată la sfârșitul veacului al XIX-lea pe strada care se numea atunci Ursula, actualmente strada dr. Aurel Lazăr. Casa de la numărul 13, nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel, ridicat pe un demisol înalt, spațioasă, cu
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
deosebite, susținerea comerțului, dezvoltarea primelor orașe (Sibiu, Cluj, Brașov, Bistrița și Sighișoara), construcția unor noi cetăți de piatră sunt doar câteva dintre măsurile inițiate de regalitate. Pe fondul procesului de reconstrucție se fac resimțite, începând cu a doua jumătate a veacului al XIII-lea, tendințe centrifuge în sânul marii nobilimi maghiare și, în special, a voievozilor Transilvaniei. În timpul voievodului Roland Borșa (1282-1294) și al urmașului său Ladislau Kán al II-lea (1294-1315), stările au instaurat un regim congregațional, menționat în izvoare
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
mii de documente individuale în 31 de volume. La sfârșitul verii anului 1916, odată cu stabilirea alianței cu Antanta de către guvernul Brătianu, Iorga și-a exprimat bucuria într-o piesă numită "Ceasul": „A sosit un ceas pe care-l așteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
om, așa cum a fost"). În 1903 a preluat conducerea revistei "Sămănătorul". Ca istoric literar, a publicat: "Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea" (vol. I-II, 1901); "Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688" (1904); "Istoria literaturii românești în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte. În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului" (vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); "Istoria literaturii românești" (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933)); "Istoria literaturii românești contemporane" (1934); "Istoria literaturii românești
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
cazare a județului se ridică la 939 locuri, din care 328 locuri în hoteluri, 172 locuri în moteluri, 13 locuri în pensiuni urbane și rurale, 426 locuri în spațiile de cazare pe nave. Giurgiu, frumoasa așezare vlășceană ce dăinuie de veacuri pe malul stâng al Dunării, atestată documentar la 23 septembrie 1403 printr-un act ce poartă semnătura Marelui Voievod Mircea cel Bătrân (1386-1418), își are rădăcinile mult mai adânc înfipte în istorie, după cum arată mărturiile scoase la iveală de oamenii
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de "Nan Paharnicul" și a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în comuna Măldărești. Astăzi fac parte din "Muzeul de artă medievală Măldărești". Pe Valea Topologului la 1828 "Iancu Bălcescu", fratele revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind ""Muzeul Nicolae Bălcescu"", cu o arhitectonică deosebită. Între anii 1717-1722, în timpul stăpânirii austriece, a fost construit sectorul de drum pe "Valea Oltului" dintre Cozia și Câineni, cunoscut ca ""Via Carolina"", sub conducerea inginerului austriac "Franz Schwartz", drum care
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
Jiu câteva opere de o inestimabilă valoare. În arhitectura religioasă din Gorj, bisericile din lemn mărturisesc despre o civilizație a lemnului cu rădăcini adânci în timp. Făurite dintr-un material perisabil, prin grija micilor comunități locale, ele au dăinuit peste veacuri și întâlnim astăzi construcții de acest tip vechi de peste 300 de ani - Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli”, Ceauru, comuna Bălești, realizată în 1672, Biserica de lemn „Intrarea în Biserică” de la Slăvuța, comuna Crușeț construită în 1684, la care se adaugă
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Crăciun, pe când în țările de rituri apusene, unde închinarea magilor e sărbătorită la Bobotează, se umblă cu steaua în ajunul Bobotezei. În Austria și Germania, stelarii fac parte dintr-o organizație ce strânge fonduri caritative pentru țările sărace. În primele veacuri creștine, cum încă astăzi în Biserica armeană, se sărbătorea pe 6 ianuarie "Arătarea Domnului" (teofania), având mai multe evenimente deodată: Aceasta se atestează și de către ritul latin, în troparul de la vecernia Bobotezei: "Astăzi steaua i-a dus pe magi le
Cântec de stea () [Corola-website/Science/296844_a_298173]
-
musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din urmă, la sfârșitul veacului al XIX-lea, un mare val de emigranți săraci au părăsit România mergând pe jos în drumul lor spre Apus sau spre Palestina otomană, pentru dânșii „Țara Israel”. Emigrația sionistă a continuat, dar nu în masă, deoarece autoritățile turcești nu
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
din perioada secolele XI-XIII aparținând feudalismului timpuriu;, iar în zona Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Mănăstirii Popăuți s-au găsit dovezi arheologice ce demonstrează continuitatea locuirii în zonă între secolele XIII-XVIII. Pe baza acestor observațiile arheologice efectuate până în prezent se apreciază că târgul-oraș datează din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
oraș. De asemenea, în Bacău există Biserica și ruinele Curții Domnești unde a locuit Alexandru-Vodă, fiul și coregentul lui Ștefan cel Mare. Biserica „Precista", a fost sfințită la 1 ianuarie 1491, arhitectura fiind tipică pentru seria ctitoriilor domnești din acel veac. Biserica a fost renovată de către Vasile Lupu în 1641, fiind apoi închinată ctitoriei sale, Sfinții Trei Ierarhi, de la Iași. Împortantă mai este și Biserica Sfântul Ilie, o biserică Ortodoxă construită în stil vechi, și Biserica Sfântul Ioan. Biserica Sfânta Treime
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
lua soție. Acest eveniment este consfințit prin nuntă, prin Sfânta Taină a Cununiei. În sfârșit, la bătrânețe, omul moare și va fi îngropat creștinește, oficiindu-se slujba religioasă și, de obicei, predica, câteva cuvinte despre cel trecut în viața de veci. Dar pentru că acest articol se adresează în special tinerilor vom arăta mai pe larg Sfânta Taină a nunții care este un subiect foarte important. Cuvântul nuntă vine de la termenul grecesc gamos și de la cel latinesc „matrimonium” și înseamnă unirea fizică
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
cult al personalității a dus deseori la critici aspre ale regimurilor lui Stalin sau, în special, al lui Mao Zedong. În perioada de glorie a regimurilor lor, ambii lideri apăreau ca niște conducători omniprezenți, destinați să conducă națiunile lor pe veci. Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lor în fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poeți și artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifice pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atât Mao
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]