23,608 matches
-
luptă a blogherilor în fața opresorilor culturii de la TVR, despre cum le-au arătat ei lor că lumea citește, despre cum o să mai citească și pe viitor, dacă li se cere, să știe lumea și politicienii că sunt o forță. Mai zâmbesc și când îmi închipui râsul în barbă al lui Ioan T. Morar (care nu a fost prezent la „demonstrație“). Pun pariu că nici el nu se aștepta să iasă atât de bine. P.S.: La protestul împotriva scoaterii emisiunilor „Lumea citește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și maiou negru, pe umăr are o sacoșă cu „Sibiu 2007“, iar în urma sa trage un geamantan pe rotile. Însoțit de un bodyguard, se strecoară pe lângă scenă și intră în cabină, fără să fie recunoscut decât de doi-trei spectatori care zâmbesc încântați. Dans cu excavatorul Câteva minute mai târziu, atenția tuturor se îndreaptă într-un colț al pieței. Un excavator începe un dans bizar. Își întinde gheara spre cer, arcuind-o ca și cum ar fi brațul unei balerine. I se alătură un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Și s-au despărțit. Și ne-au împărțit în două, ca mai înainte numele mamei. — De fapt, ar fi trebuit să ne întrebe dacă au dreptul să ne împartă. — Dar pe atunci noi nici nu puteam vorbi! Cele două surori zâmbesc descumpănite. Apoi se iau de braț și se duc în grădină.“ Erich Kästner, Secretul celor două Lotte, Editura Ion Creangă, București, 1978. În românește de I. Cassian-Mătăsaru. Copertă și ilustrații de Octavia Țarălungă. „Vin dintr-o țară unde nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Ilașcu eliberați calitatea de eroi. Ar fi rău ca eliberarea lor să rămână doar un subiect de presă al sfârșitului unei săptămâni din anul 2007. Ar fi rău să îi privim ca pe niște oameni ai altor timpuri, uneori chiar zâmbind pe sub mustăți când le auzim discursul. Ar fi rău să nu ne amintim că, fără inflamările lor și ale tuturor celor pe care îi numim astăzi eroi, nu ne-am fi câștigat dreptul de a fi o națiune modernă. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
complimente câteva întâmplări de la Cannes, când jurnaliștii au fost foarte surprinși să mă vadă. Eram altfel în realitate, imaginea din film și imaginea mea de acum erau două lucruri atât de diferite. Probabil și pentru că, e adevărat, în film nu zâmbesc foarte mult - nici nu am de ce -, îi zâmbesc o singură dată iubitului meu, și atunci amar. Cred că mă transform radical. Uite, încă o chestie interesantă, tot un mare compliment, referitor la rolul din Sex Traffic: după film, oamenii erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
fost foarte surprinși să mă vadă. Eram altfel în realitate, imaginea din film și imaginea mea de acum erau două lucruri atât de diferite. Probabil și pentru că, e adevărat, în film nu zâmbesc foarte mult - nici nu am de ce -, îi zâmbesc o singură dată iubitului meu, și atunci amar. Cred că mă transform radical. Uite, încă o chestie interesantă, tot un mare compliment, referitor la rolul din Sex Traffic: după film, oamenii erau intrigați, m-au întrebat dacă sunt prostituată, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
amenințînd în același timp să schimbe și cursul narațiunii. Din nou, unele trăsături ce țin de înfățișarea exterioară, cum ar fi forma trupului, tunsoarea, expresia feței (tendința de a se încrunta cu capul lăsat în jos, opusă predispoziției de a zîmbi cu capul ușor înclinat) sînt considerate ca fiind în parte sub controlul personajului, ceva de care acesta este responsabil. Sursa apercepției personajelor, pe care am neglijat-o pînă acum, o reprezintă caracterizarea implicită, bazată pe felul în care acționează personajul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru analiza personajului și mediului înconjurător. În gramatica sistemică construită de Halliday, tranzitivitatea are de-a face cu mult mai mult decît cu întrebările pur sintactice despre cum un verb anume cere sau nu cere un complement direct (cf. a zîmbi vs. a îmbrățișa). Teoria presupune că procedeele semantice și participanții exprimați prin locuțiuni substantivale și expresii verbale specifice într-o propoziție sînt o reprezentare a ceea ce noi considerăm ca fiind normă în societatea actuală. Prin intermediul mijloacelor de alegere dintr-un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
importante procese (verbale sau mentale), deci pot fi considerate exemple ale acestora, reprezentate mai degrabă într-o lumină materialistă: a se uita, a privi, a se holba, a asculta, a respira, a tuși, a se strîmba, a se încrunta, a zîmbi, a visa, a țipa, a se îneca, a clipi și a plînge. Din punct de vedere gramatical și sintactic, ele se află la mijlocul drumului dintre procesele mentale și materiale, cu, de regulă, un singur participant uman, un agent comportamental
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
paratactică. O consecință a acestui fapt este aceea că anumite construcții în Discursul Direct, „viguros paratactice” precum imperativele și exclamativele, rezistă încorporării în format Discurs Indirect. Așadar, atunci cînd d-l Brown încearcă whiskey-ul: - Să mă ajute Dumnezeu, spuse el zîmbind, sînt ordinele doctorului. Este greu să desprindem o alternativă DI plauzibilă la: ? Se lamentă zîmbind că s-ar cădea ca Dumnezeu să îl ajute, dar acestea erau ordinele doctorului. Relația dintre regentă și subordonată în DI poate fi explicitată, cel
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
paratactice” precum imperativele și exclamativele, rezistă încorporării în format Discurs Indirect. Așadar, atunci cînd d-l Brown încearcă whiskey-ul: - Să mă ajute Dumnezeu, spuse el zîmbind, sînt ordinele doctorului. Este greu să desprindem o alternativă DI plauzibilă la: ? Se lamentă zîmbind că s-ar cădea ca Dumnezeu să îl ajute, dar acestea erau ordinele doctorului. Relația dintre regentă și subordonată în DI poate fi explicitată, cel mai frecvent, prin prezența conjuncției subordonatore că (folosirea lui that pentru a introduce DI este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a venirii stăpânului, sursă de mângâiere și hrană, dă din coadă. Mierla albastră, la vederea chiar în depărtare a partenerului, cântă. Omul este însă singurul capabil să trăiască emoția prin vorbire sau gândire. El este singura ființă în stare să zâmbească doar la gândul că-și va vedea fiul peste două zile sau să plângă la amintirea morții mamei. Corneille 45, Racine 41, Lessing 46 și Thomas Twining 47 văd în tragedie calea spre catharsis-ul spectatorului, în drumul spre ceea ce
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
fenomenul fricii șobolanului (la contactul cu părul de pisică), fără s-o fi întâlnit vreodată și absența fricii la contactul cu părul de câine. El trage concluzii asupra erorilor făcute de cercetătorii posesori de pisici. În cartea sa De ce câinii zâmbesc și cimpanzeii plâng descrie existența unor sunete la șobolani (echivalente râsului). 55 Nico Henri Frijda (1927), psiholog olandez care și-a prezentat (la Universitatea din Amsterdam) teza despre înțelegerea expresiei faciale și a emoțiilor umane. Publică, în 1986, cartea The
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Algazy este "frumos așezată pe un grătar înșurupat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată...", iar dacă acesta e salutat prin formula ""Bună ziua, Algazy!", insistând mai mult pe sunetul z"- acest sunet fiind, de fapt, esența sonoră a personajului, "Algazy zâmbește, iar spre a-și manifesta gratitudinea, bagă mâna în buzunar și trage de capătul unei sfori, făcând să tresalte de bucurie barba un sfert de oră...". Ciocul "de lemn aromatic" al lui Grummer, are rolul precis de a atrage clienții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ofta, ofta Apolodor/ Iar tatăl, Apolodorel/ Și unchiul, Apolodorini/ Și neamurile și vecinii/ edeau grămadă lângă el/ Și-l îmbiau cu zeci de pești/ -Ia-i, dragă, dacă ne iubești.../ Nu mai fi trist, Apolodor/ Ți-i dăm pe toți,dacă zâmbești.../ Dar el ofta, ofta de zor:/ -Aș vrea să plec la București...". Invocată strict pentru o clipă, interpretarea lui Vladimir Jankélévitch asupra nostalgiei arată că suferința întoarcerii dispare atunci când eroul revine în "gradul zero al nostalgiei", în locul ce-i potolește
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
coordonată, aceasta fiind interpretată ca o apoziție, nu ca un subiect postverbal: Este un cuplu frumos, Ion și Maria. 95 Predicatele reciproce pot fi verbe (intrinsec reciproce - a se asemăna, a coexista - sau contextual reciproce - a se saluta, a-și zâmbi), adjective (intrinsec reciproce - adiacent, asemănător, coexistent, concomitent, paralel sau contextual reciproce - drag, înțelegător, prietenos), adverbe (aidoma, aproape, asemenea) sau substantive (frate, cumnat, coleg). În lingvistica engleză, acest tip de predicate sunt numite simetrice (având același sens indiferent de ordinea argumentelor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Paștele, iar pe lângă mine trece, parcă, tot Vasluiul. Oameni pe care nu i-am mai văzut de mult timp, zeci și zeci de figuri cunoscute, mă fac să tresar. Fac fotografii pentru că mi s-a îngăduit, dar nu. Sunt agresată. Zâmbesc și nu spun nimic, dar sufletul mi s-a întristat deodată. Nu pentru mult timp. Noi, oamenii, ne hărțuim precum câinii și e trist, e foarte trist. Și-aici în casa lui Dumnezeu ne urmărim și ne judecăm unii pe
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
transformată. S-a dotat biserica cu cele necesare, s-au zidit chilii, s-au amenajat grajduri și adăposturi pentru animale și nutrețuri. În fața mănăstirii se află un părculeț cu bazin și un foișor, din care poți vedea întregul complex. Îți zâmbesc flori cochete de pretutindeni. Dacă în curtea bisericii, ai impresia că te afli în poala lui Dumnezeu, după cum spuneam, și ai șansa să fii vindecat și eliberat de tristețile tale, dincolo de zid, în vale, după poarta și gărduțul care îți
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
exclamat: - Evident - Iisus! Mi-a dat dreptate, nu știu dacă din fireasca și eleganta sa amabilitate sau pentru că Îi plăcuse „speculația” mea. Nici azi, deși o cred valabilă, nu mă contrariază dacă unul sau altul dintre colegii mai tineri vor zâmbi la definiția mea a ratării, cea care trece numai prin realizare. Ceilalți, toți ceilalți fiind falși ratați, pozeuri, „scamatori ai valorii”, „maimuțe superioare extraordinar de abile”, care-și joacă perfect rolul, imitând marile modele, nu numai În „creația” lor, dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă la toate intersecțiile destinelor umane și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
că nu mi-este frică de tine. „Bine, ai să spui râzând În hohote - voi, « Cei-care-stați pe-munte», obișnuiți «să râdeți În hohote» atunci când, neînțelegându-ne, vă manifestați stupoarea sau când, pur și simplu, nu sunteți În stare de a zâmbi, o prerogativă doar a noastră, a humanoizilor! - bine, ai să spui, la ce-mi folosește, cum spui, nemurirea dacă mi-ai retras frica, spaima adâncă și religioasă față de profunzimile insondabile ale puterii mele? Ce-mi dai cu o mână Îmi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tiranice, opresive, tot atâtea săbii invizibile și tăioase care Îi atârnă zi și noapte deasupra creștetului și conștiinței sale, În timp ce „el” trebuie să facă eforturi disproporționate pentru a presta servicii și o muncă la nivelul standardelor Înalte „de acolo”; mereu „zâmbind”, afectând o bună stare fizică și morală pozitivă, răspunzând astfel bunăvoinței „gazdelor sale”, extrem de atente la orice fenomen de ingratitudine, de dispreț sau nemulțumire cât de vagă la orice ține de ordinea lucrurilor din „noua patrie”. Dar, spre surpriza mea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uimit că Îi știe apelativul cu care o strigam doar eu - dar câte nu știau ei?! -, ei bine, ea a obținut o bursă și mai Întârzie câteva luni, am mințit eu. - Aha, a dat fals Înțelegător din cap colonelul, a zâmbit larg, a salutat Încă o dată și ne-am reluat apoi jocurile, definitiv. Acest scurt dialog al meu cu unul dintre ștabii securității Bucureștiului - trebuie spus că, la acest Tenis Club, unde eu nu eram membru ci doar invitat de unul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care și-a mâncat literalmente adolescența și tinerețile sale de băiat frumos, sensibil, inteligent, rasat cum puțini adolescenți În secolul trecut au pășit pe iarba pieritoare și veșnic verde a prezentului, Nichita a luptat, zi și noapte, ca o fiară - zâmbind și roșind de fiecare dată și la gânduri neexprimate, dar și la gesturi numai pe jumătate făcute, da... ca o fiară tânără și de-o energie genială pentru a-și tipări versurile, atacate iute de confrați și de funcționarii puterii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am „apărat” și la București, În anii lungi ai recluziunii mele, și aminteam mai sus de luxul nesperat, pentru acele vremuri gri, al discurilor sovietice cu uriași interpreți, de la Oistrah și Richter, la Rostropovici și Lazar Bergman.Ă Unii vor zâmbi probabil citind aceste rânduri În care vorbesc de „frica” mea din primii ani ai șederii mele la Paris; eu care - poate și unele accente din textele mele! - dau multora, probabil, impresia de o prea mare Încredere În sine, nu puțini
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]