215,260 matches
-
1924). Babeș a combătut agnosticismul lui Kant, teoria ideilor înnăscute (ineismul) lui Descartes, apriorismul idealist al lui Schelling, precum și fideism. A susținut în mod consecvent caracterul obiectiv al lumii, al legilor naturii și al cauzalității. Victor Babeș a pus bazele publicațiilor „Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie“ (1889), „România medicală“ (1893) și „Archives des sciences médicales“ (1895).
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
brevet la mai puțin de 2 luni . Cu toate ca opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabila, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare, iar pe de altă parte puținelor publicații referitoare la aceasta. Astfel, primul volum publicat în 1918 la Londra, într-un număr limitat de exemplare, a fost declarat secret de către guvernul Mării Britanii, din cauza explicațiilor pe care le avea nouă teorie în domeniul armelor și mijloacelor de război
George Constantinescu () [Corola-website/Science/297364_a_298693]
-
să unifice vocile mult prea disparate ale exilului românesc, reușind să creeze Comitetul Național Român, al cărui președinte a fost timp de un an de zile. Cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Nicolae Malaxa, generalul Rădescu a sprijinit apariția unor publicații ale exilului românesc și a acordat ajutoare bănești sub forma unor burse tinerilor români aflați în exil (în Statele Unite ale Americii și în țări europene). A renunțat la funcția de președinte al Comitetului din cauza neînțelegerilor în legătură cu gestionarea Fondului Național Român
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot „Octavian” și apoi „Nic. Otavă”. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, în "Luceafărul", prima poezie (""), cu numele „Octavian Goga”. La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista "Luceafărul", publicație pentru cultura națională și unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga și-a publicat majoritatea poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români care activau la Budapesta în cadrul Societăți „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite "ribozomi" sau "corpusculii lui Palade". Împreună cu Keith Porter a editat revista "The Journal of Cell Biology" („Revista de Biologie Celulară”), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare. În 1961 G. E. Palade a fost ales membru al Academiei de Stiinte a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale, iar din 1990 a lucrat la Universitatea din Sân
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
tribunalului din Cahul. După șapte luni a demisionat. În 1858 s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În acest timp Hasdeu a pus bazele mai multor publicații, între altele, revista „Din Moldova”(1862-1863) în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc.<br> Între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din București, în această calitate contribuind la publicarea documentelor
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
Chișinău. În componența orașului este inclusă comuna Proteagailovca și satul Gîsca. Începînd cu 1992, în urma războiului din Transnistria, orașul și localitățile înconjurătoare se află sub controlul autoproclamatei „Republici Moldovenești Nistreene”. Atât în trecut, cât și în prezent localitatea apare în publicații cu două denumiri: și Bender. este un nume utilizat, de regulă, în publicațiile în limba română, pe când Bender e folosită în tipăriturile oficiale. Denumirea „Bender” a fost preluată oficial de statul moldovenesc, în ciuda protestelor profesorilor, istoricilor și lingviștilor, care subliniază
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
1992, în urma războiului din Transnistria, orașul și localitățile înconjurătoare se află sub controlul autoproclamatei „Republici Moldovenești Nistreene”. Atât în trecut, cât și în prezent localitatea apare în publicații cu două denumiri: și Bender. este un nume utilizat, de regulă, în publicațiile în limba română, pe când Bender e folosită în tipăriturile oficiale. Denumirea „Bender” a fost preluată oficial de statul moldovenesc, în ciuda protestelor profesorilor, istoricilor și lingviștilor, care subliniază că atît autoritățile țariste, cît și sovietice au promovat sistematic denumirile străine în
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
țării era legatu la Tighina pre acele vremi...». Destul de frecvent utilizează toponimul Tighina Ion Neculce, cronica căruia se încheie în anul 1743. În letopisețul lui numărăm 68 de mențiuni . Numele vechi al localității îl întâlnim și în unele documente și publicații din străinătate apărute după 1538. De exemplu, în tratul rus de geografie „Cartea planului mare” (rus.: „Книга Большому Чертежу”), editată în 1627, se scrie Teghin, Teaghin și Teaghinea. În actele poloneze și latinești Tighina figurează ca Tehinia, Tehyna, Teghinea, Tighinea
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
1997 de patru jurnaliști. În anul 2001, „Unghiul” a fost singurul ziar din Republica Moldova care, din veniturile proprii, și-a procurat un sediu și o mașină a redacției. Salariile angajaților erau, dar și sunt mult mai mari decât la alte publicații locale, iar tirajul comun al edițiilor în limbile română și rusă în 2001-2003 depășea 9.000 exemplare (la începutul anului 2011, tirajul ziarului era de circa 11.000 de exemplare) . În 1999, cotidianul „Flux” din Chișinău a fondat trei ediții
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
din Chișinău a fondat trei ediții județene, inclusiv „Flux de Ungheni”, însă până la sfârșitul aceluiași ani își încetează existența . Din 2007 apare apare un ziar nou „Expresul de Ungheni”, fondat de SRL „Miraza” . La 11 noiembrie 2010 este lansată prima publicație online independentă de tip portal de știri din orașul Ungheni - Ungheni.tv - o platformă new media de informare în timp real, cu cele mai actuale știri. În prezent în oraș sunt 5 licee, 2 școli primare,6 grădinițe pentru micuți
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Gazeta Străzii este prima publicație din București care însumează articolele și poveștile de viață spuse direct de persoanele adulte fără adăpost (PAFA), beneficiari ai serviciilor Samusocial din România. Samusocial (Serviciul de Ajutor Mobil de Urgență) din România este o organizație neguvernamentală, creată în ianuarie 2004
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
din colectivul MACAZ - Teatru Bar Coop. Mihaela Michailov este dramaturg și critic de artele spectacolului. Este interesată de cercetarea și performarea istoriei recente, de analiză sistemului de educație din România, de pedagogia participativa și de artă implicată politic. Este cofondatoarea publicației Gazeta de Artă Politică și co-inițiatoare a Centrului de Teatru Educațional Replika. Lăură Sandu este traducătoare și doctoranda în studii culturale cu o teza despre reprezentările genizate în arta realist socialistă. Se implică în proiecte care contribuie la construirea unei
ÎMPREUNĂ SCRIEM POLITIC! - sesiunea a doua () [Corola-website/Science/296109_a_297438]
-
Replika. Lăură Sandu este traducătoare și doctoranda în studii culturale cu o teza despre reprezentările genizate în arta realist socialistă. Se implică în proiecte care contribuie la construirea unei perspective feministe locale intersecționale, în domeniile artelor și educației. Colaboratoare a publicației IDEE- Dezbateri pentru Educația Viitorului și membră a colectivului Gazetei de Artă Politică. Atelierul de scriere critică se desfășoară în cadrul proiectului Gazeta de Artă Politică 2.0 - Platformă critică de artă contemporană, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul
ÎMPREUNĂ SCRIEM POLITIC! - sesiunea a doua () [Corola-website/Science/296109_a_297438]
-
Streinu a debutat ca poet în "Adevărul literar si artistic" (1921), iar în calitate de critic, în revista "Muguri" (Câmpulung Muscel) în 1922, cu un articol despre volumul de poezii "Pârga" de Vasile Voiculescu, și apoi a colaborat la foarte multe alte publicații, ca acelea amintite, la care să adăugăm, doar cu titlu exemplificativ, Săptamâna muncii intelectuale", "Cetatea literară", "Viața Românească", "Gândirea", "Mișcarea literară", "Universul literar". Față de colegii săi de generație (Tudor Vianu, George Călinescu), în volum a debutat oarecum târziu, în 1938
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918. Inițiază și conduce ziarul "Glasul Bucovinei" apărut la 22 octombrie 1918, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara lui 1919 i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
sa. Cele mai influente ziare sunt Tages-Anzeiger și Neue Zürcher Zeitung NZZ (în limba germană), și Le Temps (în franceză), dar aproape fiecare oraș are cel puțin un mare ziar local. Diversitatea culturală se manifestă prin gama foarte variată de publicații. Guvernul exercită control mai strict asupra presei audio-vizuale decât asupra celei scrise, în special din cauza finanțării și licențierii. Corporația Elvețiană de Radioteleviziune, al cărei nume a fost recent schimbat în SRG SSR idée suisse, este însărcinată cu producerea și difuzarea
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în "Revista Fundațiilor Regale" ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, încă de la sfârșitul lui 1944, la noua ideologie. G.Călinescu a fost directorul a trei dintre cele mai incisive publicații procomuniste din primii ani postbelici`- "Tribuna Poporului", "Națiunea" și "Lumea". A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, (la Kiev, Moscova, Leningrad 1949) și în China comunistă ("Am fost în China nouă", 1953) , publicându-și impresiile de călătorie
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
redactată în penitenciarul Botoșani, Al.Paleologu scrie: "În toamna anului 1940, după instaurarea dictaturii legionare am inițiat cu mai mulți prieteni și colegi organizarea clandestină a unui grup de tineret universitar cu vederi democratice, care urma să se manifeste prin publicații, conferințe etc.în spirit umanist, antilegionar și democratic, raționalist, critic și antimistic." (Tudorel Urian, Viețile...p. 146, "Op. cit".). Urmărit de Securitate, se ascunde sub un nume fals (Ion Crăifăleanu) în orașul Câmpulung-Muscel până în ianuarie 1956, când fapta pentru care
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică. În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
virulente: "Criza culturii" și "Criza omului" în ziarul "Jurnalul de dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958, este condamnat la moarte pentru „trădare”, apoi, prin comutare, la muncă silnică pe viață. Este eliberat în 1964, împreună cu alți deținuți politici. Își reîncepe activitatea literară în 1966 cu volumul de versuri
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
El găsește totuși mijlocul de comunicare nemijlocit cu țara, grație redacției române a postului de radio BBC, care-i difuzează multe eseuri și profile literare. Paralel are loc o campanie contra persoanei lui , vizibil organizată de organele de dezinformare din publicațiile comuniste din țară, orchestrate în primul rând de Eugen Barbu, ca și de cele de extremă dreaptă sau pretins naționaliste din exil. Ion Caraion s-a stins din viață la Lausanne, la 21 iulie 1986. În 2006 se publică volumul
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxistă în poeme sistematic dificile, apoi, tendința de a moderniza miturile într-o lirică programatic clară și muzicală, vizibilă în creațiile poeților grupați în Cercul Literar de la Sibiu și inaugurată în jurul revistei "Albatros" și alte publicații de tinerii poeți contestatari din București. Nota comună a acestor tineri, sensibilizați de război și dezamăgiți de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestație manifestat în toate domeniile, printr-o negație energică, juvenilă, a valorilor admise de școală. Poemul devine
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
lucrat în satul Mârșa, din județul Giurgiu, în perioada 1978-1983, iar apoi, remarcat într-un mediu revuistic favorabil, a lucrat la revistele "Flacăra", "Viața studențească" și "Amfiteatru". După 1989, a devenit directorul revistei "Cuvântul", conducând în aceeași perioadă și alte publicații din București și Baia Mare. Reprezentant de marcă al grupării clujene de la "Echinox", figură proeminentă a generației literare a anilor '80-'90, membru fondator al ASPRO, membru - de asemenea - al Uniunii Scriitorilor din România, Radu G. Țeposu a fost unul dintre
Radu G. Țeposu () [Corola-website/Science/297603_a_298932]