215,260 matches
-
la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”. Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”. Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române. Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău. În 2006 și-a încheiat mandatul de
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
la o scurtă anchetă. Mihail Sadoveanu devine un scriitor profesionist între anii 1908-1909, după ce se alătură Societății Scriitorilor din România, devenind și președintele acesteia la 2 septembrie 1909. În același an, el, Iosif, și Anghel, alături de Emil Gârleanu, pun bazele publicației cu apariție lunară "Cumpăna", care luptă împotriva eclectismului lui Ovid Densusianu și a școlii "junimiste" În 1910 însă, revista își încetează apariția. Devine și o prezență constantă la întâlnire intelectualilor avute la Cafeneaua Kübler. În 1910 este numit în funcția
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
noiembrie 1911, fiind înlocuit de Emil Gârleanu, dar continuă să rămână funcțiile de membru în comitetul de conducere și cenzor. A fost o prezență marcantă a ziarului "Minerva", alături de Anghel și criticul literar Dumitru Karnabatt, și a mai publicat în publicația tradiționalistă "Luceafărul". Sadoveanu este din nou chemat sub arme în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic din 1913, în care România s-a confruntat cu Bulgaria. Ajungând la gradul de locotenent, se oprește pentru o perioadă în Fălticeni cu al
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
susținea că el a ales să-și abandoneze prerogative sale naționaliste. Astfel, Sadoveanu devine ținta unei campanii de presă antisemite și fasciste, avându-l ca adversar pe Nichifor Crainic de la "Sfarmă-Piatră" și jurnaliștii care aveau legătură cu Garda de Fier. Publicația lui Crainic presupunea că Sadoveanu și-ar fi „trădat” cauza naționalistă. Într-unul din articole, Ovidiu Papadima l-a portretizat pe Sadoveanu ca victimă a manipulării evreiești, și a comparat apartenența sa la francmasonerie cu venerarea diavolului, luând în derâtere
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
nuvele, care nu prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă, scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic." A fost angajat la publicația " Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul Antimiu. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice. Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii. Anul 1911
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la "Adevărul" (la sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița "Taclalele" (retipărirea schiței "Vrăjmașii"), revista "Universul literar" deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7 decembrie schițează un nou proiect: "Răscoala", dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre titlurile de până acum, "Ion". Roman. L. Rebreanu" (notație datată pe verso-ul unei file oarecare; cf. "Arh. L.R.
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
a romanului "Pădurea spânzuraților". Pe data de [[5 aprilie]], în magazinul ilustrat lunar "Lectura pentru toți," apare nuvela "Catastrofa". Pe data de [[3 mai]], cu schița "Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
activitatea jurnalistică devenind colaborator al ziarului tineretului național țărănesc alături de Bazil Gruia. Inițial, pe când începuse să se afirme în calitate de jurnalist, Petre Țuțea a fost de stânga. O vreme a colaborat la revista "Stânga", împreună cu Petre Pandrea. A colaborat la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică. În aceeași perioada septembrie 1940-ianuarie 1941), publică în ziarul "Cuvântul" o serie de articole, precum Stil economic legionar, Negociatorul legionar, ce vor atârna greu
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
și de revista “Contimporanul”. Ion Vine pledează pentru realizarea unor corespondențe între artă și spiritul contemporan, dominat de arta modernă. Dintre scriitorii care au colaborat la revista “Contimporanul”, se pot aminti: Stephan Roll, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca etc. Publicațiile care au slujit în cercuri închise cultului poeziei dadaisto-suprarealiste au fost numeroase. Printre revistele de avangardă de după război ("Contimporanul", "75H.P.", "Punct", "Integral", "Urmuz"), revista unu, apărută la Dorohoi în aprilie 1928 și transferată apoi la București, este cea mai
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
mai tenace. Conducătorul ei este medicul Sașa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold, etc. Manifestul publicației este destul de vag, cuprinzând elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irène Joliot-Curie). Cu excepția fiicei sale Ève Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente savante ale secolului al XX-lea. Se naște la Varșovia, într-o perioadă în care țara se afla sub stăpânirea Rusiei țariste, într-o familie de profesori, care îi insuflă de
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
paralel, a desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a acestei țări. În 1937, Manoilescu a început să finanțeze publicația "Buna Vestire", oficios al organizației Garda de Fier. Manoilescu a fost și membru în Senatul legionar. În 1938, și-a aplicat ideile economice în cadrul unui experiment în Transilvania. Tentativa a eșuat, după Manoilescu, din cauza adversarilor săi politici, astfel că el
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură (franceză, germană, engleză, italiană, spaniolă, de unde a efectuat traduceri), filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive. A efectuat documentare specializată, achiziționând cărți și publicații de la diverse edituri de marcă din România, Italia, Franța, Anglia și Germania. Și-a asigurat singur existența, practicând cu succes jurnalistica politică și literară, îndeplinind - între anii 1898-1904 - funcțiile de ziarist acreditat la „Capitala” (1898), prim redactor la „L’Echo
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
fără dată):"'Ștefan Petică, "Poeme". ("Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, Cântecul toamnei, Serenade demonice"), ed. îngrijită și prefațată de Nicolae Davidescu, Biblioteca Dimineața, nr. 19, Editura Adeverul S. A., s.d., fără dată. LUCRĂRI NEIDENTIFICATE, DAR SEMNALATE ÎN DIVERSE PUBLICAȚII ALE VREMII: PETICĂ 1898: "Păcatul strămoșesc" (dramă în 3 acte), semnalată în revista „Lumea nouă”, 18 febr. 1895. PETICĂ 1898: "Notarul Furtună "(1897), operă comică în 3 acte, libretul de Liviu Macedonescu și Ștefan Petică (dispărută), pe muzica lui Constantin
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Nicoleta PRESURĂ CĂLINA, Bogdana CÎRTILĂ, Rose STEIN, Roxana ILIE, Emilia ȘTEFAN, Oana DUȚĂ, Feliciano SUÁREZ, "Poeme în proză - ediție poliglotă (franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă)", Editura AIUS, Craiova, 2014. REFERINȚE CRITICE DESPRE ȘTEFAN PETICĂ Numărul 1-3 (ianuarie - martie) 1912 al publicației „Freamătul”dinBârlad este închinat memoriei lui Ștefan Petică. Printre autorii articolelor se numără: George Tutoveanu, Șt. O. Iosif, C. Demetrescu, Alexandru T. Stamatiad, A. Mândru, I. Minulescu, D. Karnabat, N. Pora, G. Andoni, Ilarie Chendi, I. Dongorozi, Pamfil Șeicaru, Dr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Conform Top 300 Capital, familia Voiculescu deținea aproximativ 600-650 de milioane de euro în anul 2012. Este fondatorul Intact Media Group, trust de presă ce cuprinde televiziuni (Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lifestyle TV, Antena International, GSP tv), publicații (Jurnalul National, Gazeta Sporturilor, BBC Good Food, BBC Top Gear, BBC Science Focus, Income Magazine, The Industry) și posturi de radio (Romantic FM și Radio ZU). La 8 august 2014, a fost condamnat printr-o sentință definitivă la executarea unei
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
circa 600.000 dividende de la Antena 1. Cea mai cunoscută companie a grupului Grivco este Intact Media Group, care cuprinde televiziunile Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia TV, Antena International și GSP TV, radiourile Romantic FM și Radio ZU, publicațiile Jurnalul Național, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Felicia, Confidential, BBC Top Gear, BBC Good Food, BBC Science Focus, tipografia Intact, Fundația “Mereu Aproape”. Trustul media a fost cedat în 2006 fiicei sale, Camelia Voiculescu, în urma intenției lui Dan Voiculescu de a
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
față de doctrinele avangardiste. Astfel, la numai un an de la apariția volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în "Manifestul activist către tinerime" al revistei Contimporanul, publică el însuși în 1924, împreună cu Victor Brauner și Stephan Roll, publicația de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial și tehnic probează orientarea poetului în această etapă. În 1927, apare
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
ulcerației, de O2 are importante implicații în vindecarea acesteia. O modalitate de a realiza acest deziderat este creșterea concentrației de O2 în plasmă, prin respirația într-o incintă cu O2 la presiune supra-atmosferică. Din păcate, o evaluare recentă (51) a publicațiilor având ca obiectiv această metodă de tratament, a identificat doar trei studii sistematice, care au însă destul de multe scăpări în ceea ce privește protocolul (tabelul 5.10.) Mai puține amp majore, fără diferențe în durata spitalizării și în nr total de amp. Tendință
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
rămână în detenție. În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate. La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la masa rotundă. Alegerile legislative din 1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate. La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-zisele negocieri la masa rotundă. Alegerile legislative din 1989 au fost unul dintre cele mai importante evenimente, deoarece au marcat căderea comunismului, la
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
cele 21 de facultăți ale universității oferă programe de studii și în limba germană. La Timișoara funcționează Teatrul German de Stat ("Deutsches Staatstheater Temeswar"), unul dintre puținele teatre de limbă germană din afara spațiului germanofon propriu-zis. În germană apar și cîteva publicații periodice naționale sau regionale din România, printre care "Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien" (ADZR), "Hermannstädter Zeitung" și "Banater Zeitung." Dialectele limbii germane sunt divizate în mod tradițional în trei grupuri: germana de sus ("Oberdeutsch"), germana mijlocie ("Mitteldeutsch") și germana de
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
comunist, a deschis și pentru Marghita un drum nou, în toate domeniile vieții, drum favorizat de recâștigarea libertății și a drepturilor fundamentale ale oamenilor. Consiliul Local este compus din 17 de consilieri împărțiți astfel: Mass media locală este reprezentată de publicația săptămânală Marghita Magazin și stația locală a postului de radio Național FM și Partium Rádió Sistemul sanitar cuprinde Spitalul Municipal "Dr. Pop Mircea", cu circa 360 de paturi, Policlinica orășenească, Baza de fizioterapie cu apă termală și Serviciul de ambulanță
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
liceal la acea dată din Ducatul Bucovinei, din 1775 parte a Imperiului Habsburgic. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativă și marea severitate în procesul de învățământ. Profesorii proveneau cu precădere din Austria, întocmeau studii și colaborau la publicațiile vremii. Se înființează și o catedră de română, destul de târziu, după 1848. Este ocupată de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tipărit la Viena între 1862 și 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventează
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]