22,649 matches
-
își mobilizase deja întregul său efectiv pentru război, începând cu contingentul 1934. În zona armatelor de operații se găseau 23 de legiuni de jandarmi, o legiune mobilă, 195 de secții de jandarmi și 1044 de posturi de jandarmi, cu un efectiv de aproximativ 10.000 de jandarmi. Pe data de 24 iunie 1941, Jandarmeria a înregistrat, alături de forțele armate, primele pierderi. Sediul Legiunii de Jandarmi Constanța a fost bombardat de aviația sovietică, iar în urma acestui raid au rezultat 26 de morți
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
operațiile pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest, la operațiile din Ungaria, Cehia și Slovacia, inclusiv lupta cu arma în mână contra elementelor germane răspândite pe întreg teritoriul țării, cu scopul de la le dezarma și a le face inofensive. Numai în București, efectivele de jandarmi acționate au fost de aproximativ 12.000 de luptători. Principalele misiuni ale jandarmilor în acele zile dramatice au fost: Posturile de jandarmi din jurul Capitalei integrate în dispozitivele de apărare a unităților militare au constituit pichete de luptă forte
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
legi sau decrete guvernamentale și ordine ale Inspectoratului General al Jandarmeriei cu aprobarea Comisiei Aliate (sovietice) de Control (în baza art. 18 al Convenției de Armistițiu, încheiat de România și guvernele Națiunilor Unite la 12 septembrie 1944), s-au redus efectivele inspectoratelor de jandarmi, în proporție de peste 65%. La data de 16 februarie 1945 au fost arestați, judecați, găsiți vinovați de dezastrul țării, degradați și declarați „criminali de război”, următoarele cadre din Jandarmerie: - general Tobescu Constantin; - general Iliescu Mihai, acuzat că
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
porecla "Pantiușa". Numele său adevărat era Pintilie Bodnarenco. A primit direct gradul de general-locotenent. Conducearea superioară a Securității era alcătuită în totalitate din agenți ai serviciciilor de securitate sovietice. D.G.S.P. este organizată pe 10 direcții naționale și 13 direcții regionale. Efectivul în cadrul direcțiilor naționale se ridică la 1.148 de oameni. Efectivul în cadrul direcțiilor regionale se ridică la 2.822 de ofițeri. În 1956, numărul lor a crescut la 13.155 de ofițeri și 5.649 de angajați civili. Aceste cifre
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
gradul de general-locotenent. Conducearea superioară a Securității era alcătuită în totalitate din agenți ai serviciciilor de securitate sovietice. D.G.S.P. este organizată pe 10 direcții naționale și 13 direcții regionale. Efectivul în cadrul direcțiilor naționale se ridică la 1.148 de oameni. Efectivul în cadrul direcțiilor regionale se ridică la 2.822 de ofițeri. În 1956, numărul lor a crescut la 13.155 de ofițeri și 5.649 de angajați civili. Aceste cifre nu includ și rețelele de informatori. Conform Decretului nr. 163/1949
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
just armamentul lor; f/. Să aibă o temeinică pregătire fizică și să fie în permanență antrenate, pentru a rezista la toate greutățile și lipsurile impuse de situație. Ofițerii din Trupele de Securitate sânt obligați a educa și instrui în permanență efectivele, din punct de vedere politic și militar, să știe să organizeze și să conducă cu măestrie acțiunile unităților și subunităților în orice condițiuni. Asigurarea politică a acțiunilor de luptă ale Trupelor de Securitate 177/. Asigurarea politică în acțiunile Trupelor de
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
imediat următoare a crescut mult vulnerabilitatea recoltelor. Un alt factor care a determinat declinul producției agricole a fost criza de animale de tracțiune sau tractoare în campania de arături, care a fost mult mai acută în 1932 decât în 1931. Efectivele de cai au scăzut de la 19,5 milioane în 1931 la 16,2 milioane anul următor. Eforturile disperate de a înlocui animalele pierdute cu tractoare nu au asigurat suficientă forță motrice la țară. Dacă, în 1931, aproape 60% din numărul
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
decizie istorică de folosire a vacilor în locul animalelor de povară. Pe 23 februarie, biroul regional de partid de pe Volga inferioară a hotărât ca 200.000 de vaci să fie folosite pentru muncile agricole. În tabelul următor se poate urmări evoluția efectivelor de cai în URSS: Pentru a împiedica răspândirea informațiilor despre foamete, călătoriile din Ucraina și unele regiuni ale Donului au fost interzise în mod special prin directivele din 22 ianuarie 1933, semnate de Molotov și Stalin, și de pe 23 ianuarie
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
al II-lea (Rodion Malinovski) și al IV-lea Ucrainene (Andrei Eremenko). În rândurile acestor fronturi sovietice erau încadrate și Armata a II-a Poloneză, Prima și A patra Armată Română și Corpul I al Armatei Cehoslovace. Fronturile sovietice aveau efective de peste 2 milioane de luptători. Pentru a participa la , militarii Frontului I Ucrainean au efectuat un marș forțat din regiunea de sud a Berlinului, imediat după ce și-au îndeplinit misiunea în Bătălia Berlinului. Uriașei forte de atac sovietice i s-
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
atac de probă pe coasta franceză. Pe 19 august 1942, Aliații au declanșat raidul de la Dieppe. Cea mai mare parte a trupelor Aliate erau canadiene, cu câteva contingente americane și britanice. Raidul a fost un dezastru, aproape două treimi din efectivele inițiale ale Aliaților fiind pierdute în luptă. În schimb au fost trase învățături importante care au fost folosite în pregătirea invaziilor care au urmat. Pentru aproape 2 ani, pe frontul de vest nu s-au dus lupte terestre, cu excepția atacurilor
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
fiind mică, iar navele americane de însoțire folosite în a doua bătălie a Atlanticului au fost în principal distrugătoare și distrugătoare de escortă, care erau destinate contracarării amenințării submarinelor naziste. Războiul din Pacific a putut fi purtat cu relativ puține efective terestre - în special cu unități ale pușcașilor marini americani - iar, până în momentul în care Germania a capitulat, Aliații recuceriseră Burma, Filipinele și un lanț de insule-baze militare pe drumul spre Japonia. SUA au început o masivă realocare a trupelor de pe
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
o oportunitate nesperată pentru declanșarea războiului. Înainte de revoluția islamică, sub conducerea autoritară a șahinșahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamer, Iranul era de departe cea mai puternică țară din zonă. Armata iraniană era a cincea din lume din punct de vedere al efectivelor și echipării, toate acestea datorându-se sprijinului acordat de Statele Unite. Prin faptul că se găsea în sudul Uniunii Sovietice, Iranul avea o importanță strategică deosebită pentru americani în timpul Războiului Rece. Odată cu alungarea Șahului, în urma crizei ostaticilor din 1979, sprijinul economic
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de militari și gărzi revoluționare. Trupele Basij, denumite oficial Basij-e mostażʿafin (Mobilizarea oprimaților), formate din voluntari fideli principillor revoluției islamice, erau antrenate de Gărzile Revoluționare. Coordonarea acestora era realizată de Ministerul Gărzilor Revoluționare, condus de Muḥsen Rafiqdust. În acel moment, efectivele gărzilor revoluționare erau de același ordin de mărime cu cele ale trupelor regulate. Campaniile din 1981 - 1982 au produs pierderi grele în rândul trupelor irakiene, care au pierdut aproape trei divizii, trebuind ulterior să se retragă în interiorul granițelor proprii. În
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
invazie a Irakului. Decizia finală a fost precedată de dezbateri aprinse între aceștia, dar și între conducătorii armatei. Problema era că nu se mai putea anticipa rezistența trupelor irakiene, dat fiindcă în invazia din 1980, Saddam Hussein nu utilizase întregul efectiv al armatei irakiene. Apoi, faptul că începând din 1980, efectivul armatei irakiene crescuse de la 200 000 la 475 000 de soldați. De asemenea, existau temeri asupra rezistenței ce va fi opusă de irakieni, care de această dată își apărau propriul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
aprinse între aceștia, dar și între conducătorii armatei. Problema era că nu se mai putea anticipa rezistența trupelor irakiene, dat fiindcă în invazia din 1980, Saddam Hussein nu utilizase întregul efectiv al armatei irakiene. Apoi, faptul că începând din 1980, efectivul armatei irakiene crescuse de la 200 000 la 475 000 de soldați. De asemenea, existau temeri asupra rezistenței ce va fi opusă de irakieni, care de această dată își apărau propriul teritoriu. Chiar la nivelul conducerii supreme părerile erau împărțite. Noul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
celor care ar mai îndrăzni să comită vreo agresiune contra republicii islamice. În 13 iulie 1982, prima zi de Ramażăn, decizia a fost luată - continuarea războiului cu Irakul. Ofensiva, numită chiar Ramażăn, a fost direcționată înspre orașul Basra, cu un efectiv de cca. 100 000 de soldați, din care 50 000 trupe regulate. După două săptămâni de lupte crâncene, a apărut ca evident faptul că forțele iraniene nu au reușit să treacă de apărarea irakiană. Aceasta s-a datorat în bună
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
obuze cu încărcătură chimică, în timp ce diviziile de artilerie au lansat la rândul lor câte 200-300 obuze de același tip. Rezultatul a fost formarea unui nor greu din gaze toxice, care a omorât sau a scos din luptă peste 60% din efective, distrugând complet a 84-a Divizie Iraniană. Drept răzbunare pentru cooperarea cu iranienii, Irakul a lansat un masiv atac chimic asupra populației civile kurde din localitatea Halabja, ocupat recent de iranieni, omorând mii de oameni, printre care multe femei și
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
ce-și dorea Saddam Hussein pentru satisfacerea ambițiilor sale militariste. De cealaltă parte, armata iraniană, care în timpul șahului Reza Pahlavi era a cincea forță militară a lumii, era în curs de dezintegrare. La nivelul trupei, rata dezertărilor atinsese 60% din efective. La nivelul conducerii însă, situația era mult mai gravă. Între februarie și septembrie 1979, 85 de generali fuseseră executați, mulți alții fiind obligați să se pensioneze. Circa 12 000 de ofițeri superiori fuseseră epurați. În ceea ce privește echipamentul militar, mare parte devenise
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Ulterior, irakienii au depus un efort uriaș pentru a crea o adevărată armată de infanterie, mobilizând și antrenând rezerviștii. De asemenea, în momentul trecerii în defensivă, au creat o uriașă armată populară, care a ajuns spre sfârșitul războiului la un efectiv de 400 - 650 000 de oameni. Rezultatele au început să se vadă de-abia în 1988, atunci când Irakul a dovedit că are o armată de infanterie la standarde decente, dar era deja prea târziu. În consecință, în cursul confruntărilor din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
fost uriașă, o rachetă costând în medie cca. 2000$. Utilizarea bombardamentelor de artilerie asupra orașelor s-a dovedit de asemenea a fi extrem de ineficientă, rezultatul fiind cel mai adesea distrugerea de mari valori materiale, fără a diminua câtuși de puțin efectivele inamicului. Bunăoară, în loc de a trimite trupe experimentate la sol pentru a captura obiective de importanță economică sau strategică majoră, irakienii s-au mulțumit cu distrugerea clădirilor civile, multe de importanță istorică, sau a obiectivelor economice, precum rafinăria din Abadan, sporind
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Apoi, este citat din nou ayatollahul Ruhollah Khomeini, care ar fi afirmat la un moment dat că nu contează aprobarea părinților pentru a pleca pe front. Sau Ali-Akbar Rafsanjani, care ar fi afirmat în 1982, că armata și-a mărit efectivele cu 400 000 de voluntari. Bazându-se pe numărul celor care ar fi împlinit 19 ani în 1982, ar rezulta că diferența este reprezentată de tineri sub 19 ani, șamd. Irakienii au folosit în scopuri propagandistice cca. 300 de iranieni
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
oameni. (Libia era în acel moment colonie italiană). După o înaintare de numai 65 km pe teritoriul Egiptului, forțele italiene s-au postat pe linii defensive la Sidi Barrani. Forțele britanice, întărite cu militari din Australia și India Britanică, aveau efective de doar 35.000 de oameni, dar se bucurau de o dotare superioară italienilor în tancuri, atât ca număr cât și din punct de vedere tehnic. Pe 8 decembrie, blindatele britanice au atacat în punctele slabe ale liniei defensive de la
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
cucerit San Marino pe 14 septembrie. Cea mai mare parte a lunii octombrie a fost folosită pentru eliminarea focarelor germane de rezistență din Ravenna, iar în decembrie trupele aliate au fost din nou nevoite să înceteze operațiunile de amploare datorită efectivelor reduse și condițiilor meteorologice dificile din timpul iernii. Kesselring a început pregătirea pentru fortificarea unei noi linii defensive în estul Italiei, dat fiind faptul că generalul Clark nu reușise să străpungă Linia Gorică în zona sa de responsabilitate din vest
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
treptat de partidele necomuniste. Nemulțumită de pierdere primului loc pe scena politică a țării, mișcarea ELAS și-a chemat simpatizanții sub arme, (aproximativ 100.000 de luptători), și a declanșat războiul civil, de această dată împotriva armatei regulate elene (cu efective de aproximativ 90.000 de soldați). Sprijinul din partea sovieticilor s-a lăsat îndelung așteptat, explicația fiind înțelegerea dintre Churchill și Stalin din 1945 de la Yalta, care lăsa Grecia în sfera de influență britanică. Lipsită de ajutorul sovietic, ELAS a fost
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
în Caucaz și merită recunoștința și admirația țării. Mulțumiri întregului personal condus cu onoare și demnitate de generalul Ion Dumitrache”. În perioada iulie - octombrie 1943 Divizia 2 Munte a desfășurat lupte de uzură cu armata sovietică și detașamentele de partizani. Efectivele Diviziei 2 Munte s-au retras din Crimeea în ziua de 8 mai 1944. La sfârșitul lunii mai Marele Stat Major a reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]