21,807 matches
-
poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați. La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze ("Apologia lui Socrate
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
austeră și o stare de spirit calmă, senină, transcendentală. Este un concept central al ceremoniei ceaiului, și poate fi găsit și în poezia tradițională, haiku, waka, renga. Implicațiile se suprapun în oarecare măsură cu "sabi" și "fūryū". Este un ideal poetic creat de Bashō și discipolii lui în haiku, cu toate că ideea existase în germene cu mult înaintea lor. "Sabi" te duce cu gândul la o estetică medievală care combină elemente de bătrânețe, singurătate, resemnare, liniște sufletească, dar elemente calitative plebee ale
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
de renașterea propriului sine, de prunci, germinări, de daruri care evocă o promisiune (menținută) feminității; din toate acestea derivând, cum am subliniat, dificultatea traducerii acestei poezii cărnoase, fiziologice, în care fermenții nașterii interioare se convertesc într-o poezie a maternității poetice. Tot ceea ce autoarei i-a fost dat/dăruit, devine darul pe care ea, la rândul său, î-l extinde către noi. Zborul ascuns în noi, revelt într-un alt vers, este adevărul etern despre chemarea noastră cea mai adevărată și
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
capacitatea auditivă de a vedea și de a transpune acest real, dar toate acestea nu constituie o oglindă, o transpunere fidelă a celor văzute: sunt oglinda trăirilor sufletești. Autoarea parca ar apela la alte forme, la formulele verbului, ale verbului poetic, ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui Ciprian Porumbescu. Pentru că există nostalgia aceasta, distanța aceasta a rupturii rizomice, cum ar spune
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și de a transpune acest real, dar toate acestea nu constituie o oglindă, o transpunere fidelă a celor văzute: sunt oglinda trăirilor sufletești. Autoarea parca ar apela la alte forme, la formulele verbului, ale verbului poetic, ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui Ciprian Porumbescu. Pentru că există nostalgia aceasta, distanța aceasta a rupturii rizomice, cum ar spune criticul (...). De fapt, este o
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
și efluviile unui spațiu italian încărcat de un imens prestigiu istoric și cultural, noua carte a Eugeniei Bulat marchează o etapă importantă în evoluția autoarei, obligându-ne să ne gândim la cât de neașteptate și contradictorii pot fi sursele inspirației poetice. (...).Eugenia Bulat nu este doar o poetă socială, ea este o poetă dramatică, ceea ce îi stă bine unui om de creație. Pentru că un om de creație, dacă este dramatic în carnea lui, în ființa lui, atunci este un om împlinit
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
adevăr este dureros. Poezia este, în sine, un cutremur interior și mi se pare relevantă coincidența dintre cutremurul natural, produs în aceste zile în Italia, cutremurul social care s-a produs, de asemenea, în aceste zile în Republica Moldova și cutremurul poetic care se cuprinde în această carte. Dacă poezia nu exprimă adevărul, atunci subiectul în sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
publicații cotidiene, precum și literare. Un timp a fost membru în comitetul de direcție al revistei "Luceafărul". Primul volum publicat după 1944 a fost "Hrisovul meu" (apărut în 1947), volum care întrunea și multe versuri anterioare cu conținut militant. Alături de activitatea poetică concretizată în mai multe volume, a scris și lucrări în proză: scenariul cinematografic "Barbu Lăutarul", volumele "Așa am învățat carte" și "Puntea", dar și un mare număr de reportaje, articole literare, politice etc. Mult timp, Dumitru Dobrea a fost considerat
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
în ianuarie 1711 Amalie Louise a dat naștere unei fetițe. Din nefericire, Amalie a decedat la scurt timp după aceea; căsătoria ei cu Telemann a durat doar 15 luni. Evenimentul a avut un efect profund asupra compozitorului: a publicat "Gânduri Poetice" pentru moartea soției sale în 1711. La sfârșitul anului Telemann a devenit frustrat de viața la curte și a început să caute un alt post. A refuzat oferta unui post la curtea din Dresda deoarece dorea un post care să
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
în care regizorul realizase filme cu subiecte din actualitatea recentă. Filmul este "„un original și palpitant road movie, petrecut în anul 1917, pe drumurile unui imperiu în destrămare”", ale cărui ramificații narative sunt marcate de regizor cu "„peceți de realism poetic”", accentul fiind pus pe căutarea de sine a lui Darie (personaj emblematic care apare în mai multe scrieri cu caracter autobiografic ale lui Zaharia Stancu), idee care apare și în cartea "„Arta narațiunii în filmul românesc”" a lui Ioan Lazăr
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
cunoscut publicului larg prin conferințe, expoziții sau publicații. Cu toată activitatea lui practică de arhitect, analiza să se axează mai puțin pe aspectele tehnice sau funcționale și deloc pe un vocabular decorativ. El a căutat mesajul estetic, conținutul filosofic și poetic al unei arhitecturi, în accepția de artă, arta că oglindă a identității naționale. Ideile cheie ale acestei analize sunt: lumină, umbră și reflex de lumină. „În istoria arhitecturii universale se disting cu claritate, în afară de orice considerație stilistica, două concepții arhitectonice
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
Acestei nevoi, resimțite de unele popoare mai devreme, de altele mai tarziu, era firesc să i se caute posibilități de expresie plastică care să facă din luciul uniform al registrului de reflexe un element capabil să înglobeze semnificații și sensuri poetice, să dea unei funcțiuni lirismul necesar, să facă din construcție arhitectură. Pentru a poetiza reflexul, arhitectura românească a liniat registrul de ferestre cu multiple și complicate forme geometrice. O rețea în care reflexul norilor, al vegetației, al caselor înconjurătoare se
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
atracție și repulsie, de expresionism sumbru și de hedonism autosuficient. O dulce incitare senzuală își dă mâna cu un rest de mister, a cărui latură neliniștită vorbește despre și se adresează propriilor noastre angoase. Această lume a contrastelor, greoaie și poetice în același timp, nu este un simplu exercițiu virtuos de limbaj vizual, nu este nici o demonstrație pură de semiotică vizuală în jurul a ceea ce clarul și obscurul pot oferi într-o cheie vizuală ultramodernă. Magda Cârneci
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
Emily Elizabeth Dickinson (n. 10 decembrie 1830 - d. 15 mai 1886) a fost o poetă americană. Tematica liricii sale curpinde: dragostea, singurătatea, moartea. Prin forța novatoare a operei, concentrarea expresiei poetice în forme epigramatice și densitate metaforică, este o precursoare a imagismului secolului al XX-lea. Poeziile sale au fost publicate postum sub titlul "Poems" ("Poezii"). a crescut în sânul unei familii protestante și foarte conservatoare. Tatăl său, Edward Dickinson, care
Emily Dickinson () [Corola-website/Science/317689_a_319018]
-
Elisabeta a fost lăsată în grija bunicilor, medicii Mihai și Eliza Isanos. După moartea mamei, a crescut în casa bunicilor, în atmosfera postumității materne. În anul 1944 Magda Isanos, se stinge din viață, la numai 28 de ani. Opera ei poetică, desăvârșită în ciuda scurtului răstimp, le lăsase celor apropiați, și nu numai lor, impresia unei opere neîncheiate, care, cu anii, s-ar fi putut rotunji. Crescută în această atmosferă și cu naivitatea vârstei, fiica s-a decis să-și adauge la
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
carte tristă, dar cu multe frumuseți literare. Poveste a unor destine nefericite și compendiu de istorie tragică, ea e o "summa" ca informație și ca procedee de evocare. Sunt, în paginile ei, lucruri care uimesc, terifice, și lucruri care farmecă, "poetice" - precum unele parabole, etimologii și curiozități: geografice, entomologice, anatomice. Doamna Elisabeta Isanos a valorificat aci un material imens: pe lângă discuțiile cu victimele, a pioșat pe aproape tot ceea ce se putea citi pe tema aleasă, volume și colecții de ziare (surprinzător
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
litere care se succed identic ca în cuvântul de bază, rezultă o "anagramă imperfectă". Primele anagrame cunoscute au rămas de la poetul grec Lycophron (sec. III î.Hr.), care a trăit în Egipt, fiind unul dintre cei șapte înțelepți care formau pleiada poetică de la curtea lui Ptolemaios Philadelphul. Din numele regelui Ptolemaios, Lycophron a realizat anagrama "Apomelitos" („care provine din miere”), iar numele reginei Arsinoe l-a anagramat ca "Ion Eras" („violeta Iunonei”), pentru a-i flata și a le câștiga bunăvoința. În
Anagramă () [Corola-website/Science/317759_a_319088]
-
de băț pentru disciplinarea animalelor, sau obișnuinței acestora de a-l utiliza ca armă. La prima vedere , discursul lui al-Ğahiz în privința „bastonului” pare ciudat, pentru că începutul, cel puțin, nu se referă nici la utilitatea bastonui sau a toiagului în producția poetică sau oratorică, nici la simbolistica acestuia. În loc să vorbească despre arabi, autorul o ia de departe, cu istoria lumii și a profețiilor successive, asa cum e prezentată în Coran, deci cum ar fi trebui să fie asumată de către toți musulmanii, inclusiv
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
de Alexandru Basarab, iar una este instrumentală. "Zalmoxe" este un album conceptual - piesele de pe el sunt unite atât prin tematică, cât și prin „"viziunea muzicală de ansamblu"”. Versurile apelează la un limbaj cu elemente arhaice și regionale și la imagini poetice ce creează o atmosferă ancestrală, uneori martoră a fantasticului; prosodia alătură tipuri de rimă specifice versului popular (împerecheată, monorimă, rimă prin asonanță) cu metri și ritmuri savante. Muzica este una de factură progresivă, împrumutând elemente din limbajul muzicii culte și
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
toți autorii sunt anonimi. Poezia anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic definit. Întinderea în timp a făcut ca înțelegerea poeziilor să fie dificilă, iar faptul că unele cuvinte aveau două sau chiar mai multe înțelesuri a complicat situația și mai mult. Totul ce se cunoaște despre
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
anglo-saxonă este de două feluri: cea pre-creștină, germanică, care este eroică, și cea creștină. În principal, s-a păstrat în 4 manuscripte mai mari. Poezia engleză nu a moștenit de la anglo-saxoni un set de reguli poetice anume sau un sistem poetic definit. Întinderea în timp a făcut ca înțelegerea poeziilor să fie dificilă, iar faptul că unele cuvinte aveau două sau chiar mai multe înțelesuri a complicat situația și mai mult. Totul ce se cunoaște despre poezia din acea perioadă se
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Odată ce creștinismul a fost introdus, povestitorii au început să introducă motive creștine în povestirile vechi eroice. Legate de povestirile eroice sunt o serie de poezii mai scurte din „Cartea Exeter”, care au fost descrise ca elegii sau "wisdom poems" („învățături poetice”). Ele sunt lirice și la fel ca și poezia lui Boethius, descriu destinul vieții. Poezia "Ruina" este sumbră și deprimantă, ea descriind impresille decăderii unui oraș de altădată din Britania romană (după ce romanii s-au retras din Britania în secolul
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de acasă pe mare, acolo unde singura speranță de reîntâlnire este raiul ceresc. Alte poezii de acest fel includ "Wulf" și "Eadwacer", "The Wife's Lament" („Elegia nevestei”), "The Husband's Message" („Mesajul soțului”). Regele Alfred a scris o învățătură poetică despre domnia sa, bazată în larg pe filosofia neoplatonică a lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de mai sus sunt de o dată mai recentă, deoarece poeții anglo-saxoni nu foloseau titluri. Multe
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
rezultat, treptat, o sinteză de componente aparent disjuncte, dar care, prin reconversia funcțiilor lor expresive și prin regândirea atributelor lor strict obiectuale, au devenit ansambluri autonome, de sine-stătătoare din punctul de vedere al perceperii vizuale. Formele au căpătat coerență în virtutea poeticii imaginative sau asociative a artistului. Ele au dobândit corporalitate și o logică dedusă din noua rigoare constructivă concepută de artist. Elemente colate (din fractalii textile, de lemn, tablă sau alte materiale extrase din recuzita ambientelor etnografice rurale din zonă) sau
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
de vorbă și aduceri-aminte” reînvie”, constată Eugen Simion. Personajele trăiesc din amintiri și realizează judecăți pline de tâlc cu privire la viață și istorie. Mai multe episoade literare au un ecou mitic atât datorită folosirii unei exprimări cronicărești, cât și a alunecării poetice între planul real și cel fabulos sau a declanșării sugestive unor asociații mitice. Pot fi aduse ca exemple casa presviterei Olimbiada asemănată de personaje cu locuința Sfintei Vineri din basmele românești, străjuită de "„copiii vrăciței”", "„un ursuleț, un lupan și
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]