21,673 matches
-
trimis jurnaliștilor o dată cu invitațiile; astfel, reprezentanții presei își pot face o imagine precisă asupra evenimentului, pot anticipa unele momente și își pot organiza ritmul de lucru în mod adecvat. Programul voiajului de presă are trei momente importante: După ce a fost redactat programul și a fost stabilită lista exactă a jurnaliștilor, se trece la pregătirea voiajului. Pentru aceasta, este nevoie de intocmirea unui plan de lucru și apoi trebuiesc urmate cu strictețe etapele care au fost fixate. O asemenea conduită oferă garanția
Vizita și voiajul de presă () [Corola-website/Science/321887_a_323216]
-
Lucrarea de licență constă într-un proiect amplu de cercetare, redactat de studenții fiecărei facultăți la finalizarea studiilor universitare. Lucrarea se face sub îndrumarea unui cadru didactic coordonator, respectând, pe parcursul elaborării și prezentării acesteia, cerințele impuse de acesta. Lucrarea de licență urmărește să verifice atât capacitatea de discernământ intelectual a studentului
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
dovedească rațiunea științifică a candidatului. Ideile exprimate în lucrare trebuie să urmeze o cale logică și explicită. În acest sens, elementele de coerență și de coeziune ale textului trebuie utilizate în mod corect. Ideile se vor organiza în paragrafe, fiind redactate fără spațiu între ele. Pentru o expunere cât mai reușită, se va ține cont de faptul că nu fraza creează paragraful, ci ideea în sine. Lucrarea de licență trebuie să fie structurată pe capitole și să includă următoarele elemente obligatorii
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
prezentarea fișei cărții respective. "Bibliografia analitică" include, pe lângă descrierea bibliografică și un scurt rezumat al lucrării consemnate. "Bibliografia unui autor" consemnează tot ce a scris autorul în cauză, respectiv tot ce s-a scris despre el. Modul în care sunt redactate și referințele este foarte important pentru aspectul general al licenței. Notele și trimiterile bibliografice reprezintă o recunoaștere a cercetărilor efectuate anterior, chiar dacă raportarea la rezultatele acestora poate avea, pe alocuri, nuanțe polemice. Importanța indicelui într-o lucrare științifică. Aidoma bibliografiei
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
persoanelor care le-au furnizat informații. Este posibil ca aceleași persoane să fie surse utile și pe viitor. Sursele alese de un jurnalist sau pe care acesta le poate cita vor afecta credibilitatea și autoritatea textelor pe care le va redacta. Citatele dintr-o sursă anonimă din cadrul unui club sportiv nu au aceeași autoritate comparativ cu informațiile atribuite antrenorului sau șefului executiv. În mod similar, părerile fanilor și ale suporterilor au mai multă credibilitate dacă aceștia sunt reprezentanții unui grup mai
Sursele media () [Corola-website/Science/321981_a_323310]
-
Esenin, din ale căror versuri va traduce în viitor în limba ebraică. Un timp a făcut studii de cinematografie (pe atunci în domeniul filmului mut). Obișnuia să se antreneze în box la clubul sportiv Makkabi din Moscova și a și redactat buletinul lunar al clubului. După ce a fost închis în 1920 de către Evsekția, forul oficial evreiesc al dictaturii comuniste, clubul funcționa în clandestinitate. Persecuțiile din partea noului regim l-au apropiat pe tânăr și mai mult de iudaism și sionism. A învățat
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
sa, "Memories and Adventures" (1924). Pentru a-și îndeplini angajamentul, Conan Doyle a trebuit să oprească scrierea operei literare "Compania albă", un nou roman istoric început în aprilie 1889. Totuși, el dorea să reia rapid scrierea "Companiei albe" și a redactat deci "Semnul celor patru" cu o anumită grabă: James McCearney scrie în biografia dedicată lui Conan Doyle: ""Semnul celor patru" este o corvoadă alimentară care îl împiedică să se dedice studiiilor sale istorice; el vrea să-l termine cât mai
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
pe care nu se gândea să le mai folosească după acel prim roman. Redactarea "Semnului celor patru" a durat doar o lună și s-a finalizat la sfârșitul lui septembrie 1889. Ca o consecință a grabei în care a fost redactat, romanul comportă mai multe incoerențe. Watson, care explica faptul că a fost rănit la umăr în "Un studiu în roșu", se plânge aici de rana sa la gambă. De altfel, romanul conține și anumite neregularități temporale: un mesaj redactat în
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
fost redactat, romanul comportă mai multe incoerențe. Watson, care explica faptul că a fost rănit la umăr în "Un studiu în roșu", se plânge aici de rana sa la gambă. De altfel, romanul conține și anumite neregularități temporale: un mesaj redactat în iulie este adus «cu mare urgență» lui Holmes care îl primește în septembrie. Romanul a apărut mai întâi în numărul din februarie 1890 al revistei lunare "Lippincott's Monthly Magazine" sub titlul "The Sign of the Four" (un titlu
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
mișcării socialiste, familia sa a suferit frecvent percheziții din partea organelor de miliție și de securitate. Au fost confiscate obiecte de artă. Vornicul Alexandru (Alecu) Callimachi a apelat la arhitecți italieni pentru construirea unui conac nou, în stil neoclasic. Prin testamentul redactat în mai 1813 al mamei sale, Ruxandra, fiica vel logofătului Constantin Catargi și soția lui Ioan Callimachi, i se impunea lui Alecu Callimachi ca din veniturile rezultate din exploatarea moșiei să construiască o capelă "„spre pomenirea mea și a răposatului
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
de 50 de ani de neglijență din partea diferitelor instituții române, inclusiv Universitatea de Arhitectură din București, familia sa a publicat în România, în 2004, o primă parte a memoriilor sale (de altfel, singura parte pe care arhitectul o terminase de redactat), acoperind perioada de la nașterea sa până în anul 1924. Această primă parte este aparent singura pe care arhitectul a avut posibilitatea să o finalizeze. O altă lucrare, mult mai importantă, "Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă de la
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
noiembrie, deși nehotărât, generalul a dat ordinul de începere a anchetei. Avea toate puterile de a opri mașinăria, dar nu a făcut-o, poate dintr-o încredere exagerată în justiția militară. Maiorul Besson d'Ormescheville, raportor pe lângă curtea marțială, a redactat un în care „elementele morale” ale acuzării (de la bârfe privind manierele lui Dreyfus și pretinsa frecventare de către el a unor „cercuri obscure” până la cunoașterea limbii germane și „memoria sa remarcabilă”) sunt dezvoltate mult mai pe larg decât „elementele materiale”. Acestea
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
apoi în Tunisia „în interes de serviciu”. În acest moment alege maiorul Henry să intre în acțiune. La 1 noiembrie 1896, el a fabricat un fals, „falsul Henry”, păstrând antetul și semnătura unei scrisori oarecare a atașatului militar italian Panizzardi, redactând el însuși un text chipurile adresat lui von Schwartzkoppen: Este un fals destul de grosier. Generalii Gonse și Boisdeffre, fără a-și pune întrebări, au dat mai departe scrisoarea ministrului lor, generalul . Îndoielile statului major privind nevinovăția lui Dreyfus s-au
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
avut loc în douăzeci de capitale străine; presa internațională s-a scandalizat. Reacțiile au fost de două categorii. Anglo-saxonii, legaliști, s-au concentrat pe cazul de spionaj și au contestat destul de vehement condamnarea fără vreo dovadă. În acest sens, raportul redactat de "" al Angliei, , adresat reginei Victoria la 16 septembrie 1899, este un simbol al repercusiunilor mondiale ale "Afacerii" în Regatul Unit. Magistratul englez, care venise ca observator la Rennes, a criticat slăbiciunea curții marțiale: Pentru Germania și Italia, cele două
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
foarte multe informații exacte, în ciuda câtorva interpretări în general contestate privind motivele ce au stat la baza afacerii. Pe de altă parte, există „memoriile instantanee” ale mărturiilor directe, cum ar fi cartea antisemită și mincinoasă a lui Esterházy, sau memoriile redactate de Alfred Dreyfus însuși în "Cinq années de ma vie". Este vorba de mărturii de natură să completeze ansamblul panoramic al afacerii. Le précis de l'affaire Dreyfus" de , pseudonim al colonelului Larpent, stă la baza întregii literaturi antidreyfusarde de după
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
majoritate de susținători arabi. În 1993 Tubi a fost înlocuit la conducerea partidului de către deputata Tamar Gozhanski și și-a încheiat cei 41 de activitate parlamentară.Dupa retragerea din viața politică activă, Tawfik Tubi a continuat să scrie și să redacteze publicația comunistă in limba arabă Al Ittihad, devenită cotidian. Între membrii Knessetului Tawfik Tubi a fost depășit doar de Shimon Peres la numărul de ani de activitate în parlament. El a fost și ultimul supraviețuitor dintre deputații celui dintâi Knesset
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
lucrărilor de măsurare, calcul și reprezentare a reliefului subacvatic al unei zone. În acest scop se urmăresc și se determină un număr suficient de puncte pe suprațata apei, judicios alese ca număr și poziție, în funcție de scara planului ce se va redacta și precizia urmărită. Măsurătorile adâncimii apei denumite și sondaje constituie problema de bază a lucrărilor hidrografice cu scopul de a determina relieful subacvatic, adică a denivelărilor unui bazin hidrografic. Relieful în topografie se definește ca fiind totalitatea neregularității naturale a
Batimetrie () [Corola-website/Science/322419_a_323748]
-
se repliează cu clasa să la Bordeaux și este numit inspector general al Instucțiunii publice în anul 1941. Însă, la universitate, Louis Lavelle nu este bine-venit. Printre opozanții săi numărându-se Etienne Gilson și sociologul Maurice Halbwachs, acesta din urmă redactând chiar un raport contra să. La Collège de France, cu ocazia adunării din 25 mai 1941, Lavelle este prezentat de către Mario Roques contra lui Maurice Pradine, susținut de către Gilson. Lavelle este ales din primul tur, cu 17 voturi pentru și
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
precum este Ndoc Cefa, este în pericol să-și piardă viața pentru simplul motiv că a fost inclus, fără voia lui, în cercul răzbunării, un grup de artiști și oameni de cultură din Franța au hotărât să se implice. Au redactat un memoriu adresat președintelui Albaniei, în care i-au cerut să-l ia pe regizor sub protecția sa. Tentativa nu a dat roade și astfel, Ndoc Cefa a fost forțat să se refugieze în Statele Unite.
Kanun () [Corola-website/Science/316977_a_318306]
-
doar de la cuvântul "siliqua", cu sensul de sămânță de roșcovă ("Ceratonia siliqua"). Indica o greutate de 1/6 dintr-un "scropulus", adică vreo 0,19 grame. Iată explicația pe care ne-o oferă Isidor din Sevilla, în lucrarea sa, "Etymologiae", redactată în latina medievală: Isidor din Sevilla, "Etymologiarum libri XX", Liber XVI, 25. "" apare, pentru prima oară, sub Constantin cel Mare, cu o greutate de 2,24 grame de argint, adică jumătate din greutatea unui solidus din aur; în teorie, moneda
Siliqua () [Corola-website/Science/316996_a_318325]
-
1953 și intersecția dintre polițiștii corupți și celebritățile de la Hollywood. Titlul face referire la revista de scandal "Confidențial" din anii '50, în film menționată sub titulatura "Hush-Hush". Adaptarea cinematografică a fost produsă și regizată de Curtis Hanson, cu scenariul fiind redactat de Hanson și de Brian Helgeland. În acea vreme, actorii Guy Pearce și Russell Crowe erau relativ necunoscuți în America de Nord, iar unul dintre oamenii din spatele filmului, Peter Dennett, era îngrijorat de lipsa unor vedete care să joace în rolurile principale
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
lucrat la o poveste despre Regele Arthur transpusa în zilele noastre. Helgelan era deja un vechi fan al romanelor lui Ellroy. Cand a aflat că Warner Bros. a cumpărat drepturile pentru "L.A. Confidențial" în 1990, a cerut ca el să redacteze scenariul. Totuși, la acea vreme, studioul dorea un scenarist cu experiență. A reușit să stabilească o întâlnire, dar a fost anulată înainte cu două zile de a se întâmplă. Helgeland a aflat și că Hanson a fost angajat că regizor
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
dușmane. Editorul revistei "Infinity Science Fiction", Larry Shaw, i-a însărcinat pe Asimov, Harlan Ellison și Randall Garrett să scrie o povestire cu acest titlul pe care el îl considera cel mai puțin probabil să ofere inspirație. Asimov și-a redactat titlul povestirii "Blank!", Garrett "Blank?", iar Ellison "Blank", toate textele fiind publicate în numărul din iunie 1957 al revistei. Un om de știință experimentează călătoria temporală, alături de un coleg sceptic. Cei doi se trezesc blocați în non-timp, între două particule
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
conceput ca o contrapondere și un fel de instanță supremă a Mișcării Legionare cu menirea de a-i conferi o aureolă academică și morală. În instrucțiunile de organizare ale partidului „Totul pentru Țară” se preciza: În cartea sa "Pentru legionari", redactată ulterior, în 1936, Corneliu Zelea Codreanu definea Senatul Legionar ca "„Un for compus din bătrâni peste 50 de ani, intelectuali, țărani sau muncitori, care au trăit o viață de mare corectitudine, au dat dovadă de credință în viitorul legionar și
Senatul legionar () [Corola-website/Science/325360_a_326689]
-
a spus el, cursul războiului. El s-a înrolat în Legiunea Străină și a luptat de partea Franței în Africa de Nord ("Les Dents du tigre"). Anii provin din "La Vie criminelle d’Arsène Lupin de 1874 à 1912", încercare de biografie redactată de Francis Lacassin în volumul 3 al colecției integrale "Arsène Lupin", publicată în 1986 în colecția « Bouquins » des éditions Robert Laffont. Această biografie este contestată de André-François Ruaud, care a publicat în patru rânduri o cronologie diferită a gentlemanului-spărgător (vezi
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]