23,608 matches
-
capacitatea spiritului și a eului nostru misterios de a intra În contact cu ceea ce numim „zei”; cu acel Mister desăvârșit din care ni se pare a rupe mereu câte o felie, câte o falie și care se depărtează de noi zâmbind, străin, tot mai străin parcă, până la necunoaștere și dispariție, dar brusc prezent, În momentele de groază sau de creație reală, când cosmosul și bolțile luminate și Încremenite, ce ne umilesc și, turtesc la infinit cu spațiile lor enorme - care nici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vindece Varvara de plaga nesățioasă", este cu totul de neînțeles comportamentul învățătorului Rebega care e un "pedagog talentat, respectat de țărani, deși, pe de altă parte, circulau pe seama lui fel de fel de legende, unele deocheate sau fanteziste". De câte ori acesta zâmbea "lăsa să i se vadă canini mult prea lungi decât s-ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și nu am putut să-i dau cel puțin două rânduri să ți le aducă. Cred că va sosi scrisoarea la timp, să te pună în curent cu vești de la mine. Țuțule, îmi este dor, știu că tu ai să zâmbești, dar nu mai pot fără tine, De la București nu am mai primit nimic, le-am scris câteva rânduri, sunt foarte supărată, parcă nu aș mai fi sora lor. Scrie-mi imediat ce te instalezi la Suraia, eu abia aștept să vin
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
liniște deocamdată. Scrisoarea ta am primit-o ca pe ceva de mare preț, mai ales că trecuse oarecare timp fără să știu ce faci. Am citit și am simțit tot zbuciumul și tot clocotul inimii tale. Îmi scrii că voi zâmbi când voi citi scrisoarea. Așa a fost, dar nu un zâmbet rău, ci un zâmbet înțelegător. Cum să nu înțeleg zbuciumul tău, când sufletul și inima mea sunt cuprinse de același zbucium? Înțeleg totul. Așa sunt vremurile. Dacă poți, vino
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Iubiți colegi, Năprasnică furtună s-a abătut asupra noastră, după ce cu greu ne restabilisem viața în vechile-i făgașuri. Am trecut multe obstacole alături. Atunci când în noapte se stingea sinistru ecoul zăvoarelor - am suportat ușor, știind că de undeva îmi zâmbea un om curajos, optimist, plin de încredere în viitor. Iar când o situație - țesută din vise și nădejdi a fost destrămată, când aripi tinere se fluturau semeț, înălțimile au fost frânte și - tot el - le-a susținut căderea. Acum... acel
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
facem acest gest. Era pentru ea, fără să știe, ca și când toți am fi luat parte la masa de la... înmormântarea ei. A făcut tot ce trebuia la o asemenea ocazie, a rezistat până au plecat toți, apoi mi-a spus, oarecum zâmbind, că nu se simte tocmai bine. Parcă voia să nu mă alarmeze”... Zile de doliu În ziua următoare, scrie Alexandru Mânăstireanu în carte (p. 132), colegul Coșulschi de la Craiova a revenit să ne revadă, a găsit-o bolnavă, am discutat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru ziua de luni să meargă amândouă la medic. Am și eu o stare psihică foarte proastă, o indispoziție ca o presimțire sumbră... La prânz stăm la masă fără a simți gustul mâncării. O văd tot mai palidă, dar ea zâmbește, spunându-mi că luni va merge la medic. Trecem la odihnă, spunându-mi că va rămâne ceva mai mult în pat. Către ora 17 ies prin curte cu unele mici treburi gospodărești și peste puțin dau să intru în casă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aud strigat cu glasul ei, de totdeauna: Sandy, vino repede de-mi ține capul cu palmele, că rău mă mai doare ! Imediat am fost lângă ea. I-am îmbrățișat capul cu ambele mâini. Ea se uită la mine și îmi zâmbește. Mă privește o clipă cu ochii ei albaștri, face o mișcare a capului dreapta stânga-dreapta, și... gata ! N-am crezut că se sfârșise... Ies în stradă, în vecini, văd pe doctorul Gramaticu și soția gata să urce în mașină. Au
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Creatorului îi sunt dator pentru că m-a condus cu mână sigură prin capcanele și vâltorile vieții ! Știu că încă mai am datoria de a continua să fac bine în jurul meu, să mai descrețesc unele frunți. E bine ca lumea să zâmbească vieții, dar să și lupte cu încrâncenare pentru a învinge greul din calea ei ! N-am făcut rău nici chiar neprietenilor mei, i-am încredințat judecății Domnului, însă am luptat să-mi apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață ! Trăiesc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sumă de subsisteme, avantaj că fiecare participă, inclusiv doi cîini ieșiți în mișcare, gara Tutova în cărămidă smălțuită, laolaltă cu trenul care se urnește din loc, țeapăn din gît, îndoit în spinare, umbra de biciclist cu geaca lucioasă, față scofîlcită, zîmbește, atîtea chinuri peste toate cu libertatea învîrtirii la picioare în cerc! Bîrlad liniile pustii, afară de vagoanele de cereale pe lîngă "Comcereal", turnul siloz, se grăbesc să intre, anomalia de masă narativă din mediul feroviar și din oricare mediu ordonat, kilometrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a împlinit, lume a copiilor și a celor aidoma, cîtă în interglaciație? abdomene proeminente, rudimentar limbajul raportat la forme, nu-și aparține, joacă accidentele de altădată, cu cădere de pe bancă în somn, bărbatul cu zece copii declarați, năuc, ține căciula, zîmbești tot pierdut, familia de trei episodică, iese, tu pletele pe umeri, vopseaua neagră atentat la propria vîrstă, el mișcare de picioare cocîrjate, echipamente de copil de 4-5 ani, ăsta da actor, numai că rutinat de jocul în prezența voastră, vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe singurătate de limbaje periferice mamă cu copil, foanfa lumii închide ușa, glisează la accelerație, semn ca să nu intre ei înăuntru, o priponești și cu piciorul, trenul ascendent o trage în jos, fălcoasă ești! cu ceata de oameni bine hrăniți, zîmbești conductorului cu toți dinții, rumenă, fetița desface palma pe geam, stă pe culoar în picioare, Dolhasca alt peron de duminică plin, bătrînele cu nasul pe sus, dialog sub numele stației, Noul Siloam al lui Inochentie de la Balta, bătaia de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
trebuie să coborîm acum, hopa! Timișoara, gî-rî-i-pî-a gripa aviară! filtru grozav pentru solide, pentru timp și, mai rău decît ele, pentru vorbe, așa are trupul suflet, nașă, hai că tre' să coborîm! ăi, nașă! iese femeia dintre banchete, ia gențile, zîmbește, Ruginoasa șosea cu pantă, castelul după lanțuri de becuri colorate, trei perechi de tineri lunecă, la fiecare fata cu țigara între degete, îți dau scînteile pe geaca roz! nașă, noi te-am lăsat singură ca să bem și am urlat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în prefăcătorie, trupuri ale disciplinei, nu se reped, pe moment, să se sfîșie, Adjudu Vechi plat de luncă răspunde în nevoia de repere concrete, nordul în chipuri paralizate, Sascut, nașul, biletul cei care au mai urcat! noi habar n-avem, zîmbiți că mi-a perforat biletul, obositoare călătorie generală în loc de deplasările temperate Moromete, de ce să fugiți la București, încet nu puteați să mergeți! m-ai sunat, temătoare că îți consemnez bucuria, acesta era indiciul căutat, fraza de punere în abis, abyssus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prea mari în fierul podului trecerea înceată pe ape, prinde viteză panta de tufișuri, liane uscate mătasea morților roasă în lumină rugină, mările Aivazovski la marginea Ludușului, cu linia de Sărmășel Bistrița, mărfar, în poliția gării ceafa groasă, țuguiul capului, zîmbesc amical pentru omul meu, minilocomotive din capetele magaziei, a treia complicație cu apa în spumele de ceață, lungește podul pe uscat, Chețani "Cheț" a doua piatră kilometrică, morminte pîlcuri în cimitir, "Chețani, județul Mureș" baza de recepție cereale, dezafectată, pîrîul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lîngă cosmetice, voi cu fond de ten, așa de tinere! Marylin Monroe, da' era frumoasă! timbrul vocii cînd apreciezi, și fata de la Reghin, coborîtă la cîteva stații, era frumoasă, cum ați zis voi însevă, spontan, o priveați cînd se depărta, zîmbise cînd jucam noi fazan, la maimuțe te-au tras de păr, a studiat și a mîncat șuvița, era femelă geloasă! dar și tu, sîsîiai să vezi ce fac dacă le întărîți, te-ai și speriat și, cît de gătită, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că hîrtia nu suferă vizualul, auditivul din spirit de contradicție, două berze și altele se adună cu aripile mari, bunica poartă tulpan cafeniu, cercei bumbi de argint în ureche, îndoctrinarea mea continuă cu judecată, cum să am o atitudine, înghit zîmbind, 30% din populația Focșanilor este plecată la muncă în străinătate, 30%! numai la noi în sat! Zlătunoaia din "Mișcare" țigani în capătul de vagon, Țîțe Mari gura mai deschisă, cerceii într-o nouă prezentare, ți-i atîrnă în sfîrșit natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
prezentare, ți-i atîrnă în sfîrșit natural, dacă pierdem somnul pierdem tot! Mășcăteni ieșirea pe șosea, da' Gheorghiță nu-i place, văd că s-a întors! Italia, scoate biletul, unde mergeți, hai, trei bilete treizjdimii! tăcerea, dau de bilet țiganii, zîmbim, normal era 38.000 [vechi], da' hai! iar ea la Ungureni, 25! la dumneata s-a văzut, Trușești, cealaltă unde țî-i? s-a dat jos, să mănînce și ea sarmale, da' acas' de ce nu-ți faci sarmale? mănîncă sarmalele înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așa sînt obișnuită, o zis că, alt deștept, la Ghiță, la ora opt vorbe greu de măsurat neștiindu-le portaltoiul, bunica mă strînge de mînă la mine în poală, mamă, ce faci! sînt plecat, du-te măcar pe la o mănăstire! zîmbim de țigani și ea nu rîde, ia uite-l, duce pruncul în alt vagon! pe la Vatra Dornei încolo, hîrțoagele în fluxul vorbirii, mai ușor decît cursul privirii, cade instantaneu în șocul continuu ocular, patru, unu, zero numeralele pe românește, zero
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
știut să-l treacă altfel, Sadova mozaic cu cerbul pe perete, la Cîmpulung Moldovenesc sigla CFR mărită în frescă, scăparea pe ritmul glasul roților de trenuuuri, bezele căminului de bătrîni Pojorîta, în rînd pe prispă, cît de grăbit au răspuns! zîmbește unul mai tînăr, 65-70 de ani, nu a văzut al patrulea, țuguie de biserică, cea veche lîngă cea nouă, locuințele vin întărite cu ele, tîrziu, căci omul n-a mai locuit în nici un fel, cum a pornit Homer cu viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
varul zăpezii, Joseni șesul maxim, Suseni, Ciumani, șoimul ales cu ghearele pe jumătatea schelei de profiluri metalice, șoim de zbor însoțitor km 150+4 Gheorghieni, Ișten, la revedere! un fel de urare "Domnul cu tine!", alt răspuns era mai potrivit, zîmbesc la capătul drumului nostru, studiai favorabilă de pe parcurs, Valea Strîmbă șleau cu roți înghețate, mașini, tractor, Punct Oprire Șugău, Eminescu intuiția invariantelor Cuvîntului, sîntem pe centru, făgaș în variantele Voșlăbeni, pîcla perdele pe creste, "Dolomita Voșlăbeni" pe rezervoare, nepoții, amica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ne dau falsa impresie că facem lucruri mărețe. Responsabilitățile de “umplutură” pot deveni o rutină ce ajunge să ne dezumanizeze. Trebuie să descoperi lucrurile care te fac fericită, care dau un conținut real vieții. Orice lucru care te face să zâmbești, consideră-l o literă din “alfabetul fericirii”. Cu cât vei aduna mai multe litere, cu atât vei fi mai aproape de întregirea alfabetului. Și odată ce vei fi învățat toate literele, poți scrie romanul vieții tale , dar cu literele fericirii, abordând diferite
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
lor financiar, real. Și cum un zâmbet aduce un alt zâmbet, mai exact, zâmbetul angajatului poate aduce zâmbetul unui client, poate ar fi mai bine să-ți faci angajații să zâmbeasca. Zâmbeștele angajaților cu o mărire de salariu, aceștia vor zâmbi de bucurie, iar clienții vor începe să vină, fiind atrași de “acest zambet”! Am folosit de prea multe ori cuvântul zâmbet? Nu cred, deoarece toți suntem dependenți de zâmbete! Veți spune probabil bla-bla-bla și că nu știu cum este să conduci în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
vestimentației mele, îi place cum gătesc, este mulțumit de aspectul meu, ș.a.m.d.!? Mă surprinde și acum entuziasmul bărbaților care hotărăsc într-un final, de mult așteptat de consoarată, să o ceară de soție pe aleasa “minții” lor. Cum zâmbesc “ștrengărește” că au reușit în final să fie “bărbați”, sperând ca viitoarea soție să fie o bună gospodină. Putem spune că relațiile conjugale sunt adevărate loterii. Poți trage lozul cel mare, sau poți constata nu numai că este necâștigător, dar
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
nu ai existat Chiar din prima clipă Tu ai profitat de “neștiința” mea A fost păcatul tău și nu al meu Eu mi-am învins suferința Născută din nechibzuința-mi Și am câștigat “dreptul la viață”. Ce mă face să zâmbesc din nou Este faptul că am avut puterea ... Să îți dau drumul din sufletul meu Cu toate că mi-a fost greu! Am iubit “neantul” Credeam că iubesc un om Însă tu nu te-ai lăsat Până ce nu mi-ai arătat, realitatea
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]