23,403 matches
-
același an, George Harrison, Eric Clapton și Ringo Starr au apărut împreună cu Perkins într-o emisiune specială înregistrată în Londra, numită "Blue Suede Shoes: A Rockabilly Session". Perkins și prietenii săi au încheiat sesiunea cântând piesă care l-a făcut celebru, piesa scrisă în urmă cu 30 de ani, ceea ce l-a înduioșat pe Perkins până la lacrimi. În 1985, Perkins a fost inclus în Nashville Songwriters Hall of Fame, iar în 1987 i-a fost adusă o și mai mare recunoaștere
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
de muzică a fost recunoscută și de Rockabilly Hall of Fame. Perkins a avut o singură performanță notabilă că și actor, în filmul lui John Landis din 1985, "Into the Night", un film cu multe apariții scurte ale unor actori celebri, ce include și o scenă în care personajele interpretate de Carl și David Bowie, se omoară unul pe celălat. În 1986, Perkins s-a reîntors la studiourile de înregistrare Sun din Memphis, alături lui Johnny Cash, Jerry Lee Lewis și
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
un contract pe termen lung, și a încheiat o înțelegere cu Sony în acest sens. Contractul a permis formației să controleze anumite aspecte din procesul creativ, precum coperțile discurilor pe care urmau să le lanseze. Anderson a devenit în curând celebru pentru controversele pe care le provoca, un exemplu fiind faimosul citat care a reapărut ulterior în presă în mod repetat de-a lungul anilor: „Sunt un bisexual ce nu a avut niciodată o experiență homosexuală.” În februarie 1993, Suede au
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
mediu - realizată în afara granițelor Imperiului Bizantin - are câteva trăsături distinctive. Astfel, arta anglo-irlandeză care începe să înflorească în perioada cuprinsă între secolele al VII-lea și al IX-lea în mănăstirile Insulelor Britanice, este caracterizată prin decorații de tip caligrafic. Celebrul manuscris "Evanghelia Lindisfarne" (698? - 721, British Library, Londra) conține decorații liniare, combinând elemente celtice și germanice. Încă din perioda goticului timpuriu, se dezvoltă pictura pe vitraliile catedralelor. Printre artiștii acestei perioade pot fi amintiți: În secolul al XV-lea, goticul
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
nordul Europei. Detaliilor realiste li se acordă o deosebită atenție, ceea ce denotă interesul artiștilor îndreptat către ființa umană și natură. La începutul secolului al XV-lea, frații Limbourg se mută din Flandra în Franța, unde realizează unul dintre cele mai celebre manuscrise gotice, cunoscut sub numele "Très Riches Heures du Duc de Berry" (muzeul Condé, Chantilly). Ilustrațiile acestui manuscris reflectă stilul medieval târziu. Spre deosebire de frații Limbourg, pictorul italian Giotto di Bondone (1267? - 1337) redă demnitate și dimensiuni monumentale figurii umane. Opera
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Condé, Chantilly). Ilustrațiile acestui manuscris reflectă stilul medieval târziu. Spre deosebire de frații Limbourg, pictorul italian Giotto di Bondone (1267? - 1337) redă demnitate și dimensiuni monumentale figurii umane. Opera sa a revoluționat pictura italiană, dar și a nordului Europei. Printre cele mai celebre fresce ale sale se numără cele de la Capela Arena din Padova, realizate în 1305 și 1306. De asemenea, Giotto a mai realizat numeroase picturi de altar, pe lemn, tradiție continuată de pictorii evului mediu târziu. Această revoluție culturală ce se
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
unul din marii inovatori ai acestei perioade. Aici sunt vizibile fina observație a comportamentului uman și o bună cunoaștere a artei antice. În lucrarea "Alungarea din paradis", a aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor bidimensionale să le confere iluzia spațiului tridimensional. Cei mai mulți pictori ai perioadei timpurii a Renașterii, printre care Paolo Uccello (1397
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
-1492) și Andrea Mantegna (1431-1506) au utilizat acest pricipiu și au introdus și alte inovații în ceea ce privește tehnica picturii în ulei, tempera sau fresco. Alti artiști venețieni ca Domenico Veneziano (1405?-1461), Giovanni Bellini (1430?-1516) și Giorgione (1478?-1510) devin celebri prin strălucirea culorilor în ulei folosite. Maeștrii acestei perioade au fost: În secolul al XV-lea, influența Renașterii italiene se extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
altar de la Isenheim (1512 - 1515? Muzeul Unterlinden, Colmar, Franța), pictorul german Matthias Grünewald (1475? - 1528) exagerează formele umane pentru a reda mai multă expresivitate emoției. La polul opus se află Albrecht Dürer (1471 - 1528), un adevărat geniu al renașterii nordice, celebru prin acuratețea cu care a redat figura umană și meticulozitatea redării detaliului. Acest mare umanist creștin, a cărui curiozitate științifică poate fi comparată doar cu cea a lui Leonardo da Vinci, a fost influențat de Erasmus din Rotterdam și de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
München). Un alt artist german remarcabil a fost Hans Holbein cel Tânăr (1497? - 1543), cunoscut mai ales pentru portretul regelui englez Henric al VIII-lea și al lui Thomas Morus. Printre pictorii olandezi ai secolului al XVI-lea, cel mai celebru este Pieter Bruegel cel Bătrân (1525? - 1569). Scenele sale de viață rurală sau cele satirice referitoare la nebunie sunt foarte valoroase. Inspirate din mitologie, parabole sau proverbe, creația sa încântă privitorii de mai bine de patru secole. Acest stil, caracterizat
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Diego Velázquez (1599 - 1660), pictorul de curtea lui Filip al IV-lea al Spaniei, a fost cel mai mare pictor baroc spaniol. Redă subiectele cu detașare, fără pasiune, iar membrii familiei regale sunt portretizați în mod realist, realism vizibil în celebra sa lucrare "Las meninas" ("Domnișoarele de onoare", 1656, Muzeul Prado). În aceasta pictură, pe lângă anturajul regal, apare într-un colț și imaginea autorului aflat la șevalet. Peter Paul Rubens (1577 - 1640), maestrul barocului flamand, a fost influențat de tenebrismul lui
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
care lumina și întunericul contrastează în mod spectaculos, este clar vizibil în "Coborârea de pe cruce" (1611 - 1614, Catedrala din Anvers) și în "Pălăria de paie" (1620?, National Gallery, Londra). Antoon van Dyck (1599 - 1641), unul din discipolii lui Rubens, devine celebru prin portretele realizate personajelor de curte ale lui Charles I al Angliei. Aceste picturi sunt pline de eleganță și atenție acordată detaliilor, trăsături specifice lui Rubens, și au exercitat o puternică influență asupra portretisticii engleze a secolului al XVIII-lea
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și francezi. De asemenea, în 1755, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) publică celebrul său eseu "Gedanken über die Nachahmung der Griechischen Werke in der Malerei und Bildhauerkunst" ("Gânduri asupra imitației operelor grecești în pictură și sculptură") în care aducea elogii sculpturii clasice grecești. Această scriere a influențat patru mari artiști care locuiau pe
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1841-1919). Motivele favorite ale lui Pissaro erau peisajele, scenele cu râuri, strada pariziană și muncitorii aflați la lucru. Renoir are aceleași teme ca și Pissaro sau Monet, dar realizează și un mare număr de portrete și nuduri-femei, care devin foarte celebre. Spre deosebire de ceilalți impresioniști, care se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă, în cadrul impresionismului, o noua tehnică numita pointilism, pe care o aplică în multe lucrări ale sale, dintre care cea mai celebră este "Duminica dupa-amiaza pe insula "Grande Jatte"" (1884 - 1886, Institutul de Artă din Chicago.) La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei mari artiști au manifestat influențe impresioniste: olandezul Vincent van Gogh (1853-1890) și francezii Paul Gauguin (1848-1903) și Henri de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
urmau să o creeze sfidând orice normă sau criteriu estetic preconceput. Cel mai cunoscut pictor dadaist francez, Marcel Duchamp (1887-1968), își exprimă dezaprobarea față de arta care să produca plăcere în mod gratuit și, în semn de protest, adaugă o mustață celebrului portret al Mona Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au continuat calea abstracționismului, ca în cazul lui Victor Vasarély (1908-1997), pictor maghiar, celebru prin lucrările sale de tip op art. Acolo unde op art realizează iluzii optice, pop art, așa cum apare în opera inițiatorului acestui stil, Richard Hamilton, este reprezentarea efectelor lor. Artiștii pop își extrag tematica din afișe, filme și obiecte banale
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Ion „Nuțu“ Olteanu este un chitarist român, fondator al celebrului grup rock Iris, în anul 1976, alături de Emil „Brando“ Lechințeanu și Nelu Dumitrescu. Iris a debutat oficial în februarie 1977, la „Clubul de la ora 7“ din București, în formula de trio, cu Nuțu Olteanu la chitară și voce. Practic el
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
de Liviu Tudan. Lui Nuțu i se alătură la Roșu și Negru și bateristul Nelu Dumitrescu. Ambii revin la Iris spre sfârșitul lui 1981. Nuțu Olteanu înregistrează cu Iris mai multe piese în studiorile TVR și Radio România, dar și celebrul album de debut al formației, lansat la Electrecord în 1984. Pe acest disc, Nuțu formează un redutabil cuplu chitaristic alături de Florin Ochescu. La începutul lui 1986, părăsește Iris-ul împreună cu basistul Marty Popescu și cu solistul Dan Bittman și toți
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare, "Poarte zeiței Iștar" din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele Grădini suspendate ale Semiramidei și "Templul lui Marduk" (sau Turnul Babilonului). Templele și palatele babiloniene erau construcții masive susținute de contraforturi și prevăzute cu sisteme de drenare a apei provenită din precipitații. În orașul Ur s-au descoperit vestigiile unui
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
reliefuri înfățișându-l pe faraon în compania divinităților. Stilul de terasă își găsește expresia maximă în perioada reginei Hatșepsut care, tot aici, dar puțin mai la nord și o jumătate de mileniu mai târziu, construiește un templu care va deveni celebru. În afara de complexul funerar inițiat de Mentuhotep I și continuat de succesorii săi, Mentuhotep al II-lea și al III-lea, printre marile realizări ale acestei perioade mai putem aminti Capela albă de la Karnak și Piramida de la Lișt. Arta statuară
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
transformând aurul într-un nisip splendid. Principalele atracții culturale și istorice sunt: Stațiunea se bucură de un climat blând, climatul temperat continental. Temperaturile în sezonul estival oscilează între 27.0° C 18.0° C și sunt similare cu cele ale celebrelor stațiuni litorale din zona Mării Mediterane. Temperatura medie a zilei în timpul verii este: în aer + 27° С, în apa de mare + 24° С. Vara este lungă și caldă, potrivită pentru plajă din mai până în octombrie. Schimbările de temperatură nu sunt
Nisipurile de Aur () [Corola-website/Science/315184_a_316513]
-
fost nevoit să-și joace toate cărțile pe următorul single. Cu bani din propriul buzunar au înregistrat și apoi filmat un videoclip la piesa "Pepita", un cover după o piesă populară mexicană (preferată a lui Radu încă din copilărie) făcuta celebră în anii '60 de grupul Luis Alberto de Parana & Los Paraguayos. Cântecul preluat imediat de Radio Contact și ProTV a adus trupei un val imens de popularitate și primul single ce a urcat pe prima poziție a topurilor românești în
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
Robert Cassotto, la New York, 14 mai 1936 - d. 20 decembrie 1973) a fost un cântăreț, compozitor și actor american al anilor 1950 și 1960. Într-o zi de 14 mai 1936 se naște în Bronx, New York, , unul dintre cei mai celebri cântăreți de rock and roll de la sfârșitul anilor 1960. Numele său adevărat este Walden Robert Cassotto. Tatăl său, de origine italiană, isi părăsește familia cu doar câteva luni înainte ca fiul său să se nască. Abia la maturitate avea să
Bobby Darin () [Corola-website/Science/315196_a_316525]