22,649 matches
-
235.000 de oameni, numai aproximaativ 50.000 se aflau în Istmul Perekop, care leagă peninsula de continent. Deși la începutul luptelor a părut că această situație este problematică pentru sovietici, s-a dovedit până la sfârșit că această plasare a efectivelor a permis unui mare număr de soldați ruși să evite căderea în prizonierat, după ce istmul a fost cucerit de germani. Numărul și așa mic de apărători ai istmului a fost redus și mai mult de pierderile cauate de ordinul de
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
divizii germane lutptau acum îpotriva a opt divizii de infanterie și a patru divizii de cavalerie sovietică, din care unele fuseseră aduse pe calea apelor din Odessa pe 16 octombrie 1941. Trebuie subliniat faptul că o divizie sovietică, chiar cu efectivul complet, număra doar jumătate din efectivul unei divizii germane, iar unele dintre unitățile sovietice avuseseră pierderi importante în timpul luptelor de la Odessa. Datorită terenului, von Manstein a trebuit să atace frontal pozițiile sovietice întărite, în condițiile superiorității aeriene, in soldati și
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
opt divizii de infanterie și a patru divizii de cavalerie sovietică, din care unele fuseseră aduse pe calea apelor din Odessa pe 16 octombrie 1941. Trebuie subliniat faptul că o divizie sovietică, chiar cu efectivul complet, număra doar jumătate din efectivul unei divizii germane, iar unele dintre unitățile sovietice avuseseră pierderi importante în timpul luptelor de la Odessa. Datorită terenului, von Manstein a trebuit să atace frontal pozițiile sovietice întărite, în condițiile superiorității aeriene, in soldati și în blindate ale apărătorilor. Cu toate
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
primului prelucrător, care recepționează livrarea lor și garantează că o cantitate echivalentă a acestor materii prime este utilizată în cadrul Comunității pentru fabricarea unuia sau mai multor produse finite enumerate în anexa III. Atunci când colectorul sau primul prelucrător utilizează materia primă efectiv recoltată pentru a fabrica un produs intermediar sau un produs auxiliar, acesta poate utiliza o cantitate echivalentă a acestor produse intermediare sau auxiliare pentru a fabrica unul sau mai multe dintre produsele la care se face referire în anexa III
jrc3177as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88333_a_89120]
-
Ursul panda ("Ailuropoda melanoleuca") este un mamifer de mărime medie. Ei nu întotdeauna au fost considerați urși, mulți cercetători considerându-i niște ratoni mari. Însă în urma unor teste genetice, ei au fost alăturați familiei Ursidae. În puținele populații cu efectiv redus, ce trăiesc în pădurile montane ale Chinei Centrale, ursul Panda este printre cel mai rar mamifer de pe glob. Urșii Panda ajung în lungime până la 1,5 m și aproximativ 75 cm în înălțime. Masculii sunt cu 10-20% mai mari
Panda mare () [Corola-website/Science/303004_a_304333]
-
din întreg Marele Ducat al Lituaniei, inclusiv hărțași tătari și, se pare, și detașamentul moldovenesc. Forțele cavalerilor teutoni erau compuse în special din cavalerie grea și infanterie. În rândurile lor se aflau mercenari din vestul Europei, numiți "oaspeți ai Ordinului". Efectivele exacte ale celor două tabere nu pot fi estimate cu ușurință. Istoricii se pot baza doar pe două surse credibile. Cel mai bine păstrate date sunt în descrierea lăsată de Ioannes Longinus, acesta însă nemenționând numărul exact de luptători implicați
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
numai unitățile de cavalerie. În afara cavaleriștilor, teutonii au avut și cam 9.000 de pedestrași, arcași și trăgători cu arbaleta. Ambele armate aveau tabere militare întărite, unităti mobile de care de lupta (tabor) și altele, care formau cam 10% din efective. Ambele armate erau organizate în subunități denumite "steaguri". Fiecare steag de cavalerie grea era compus din cam 240 de cavaleri, alături de care mai luptau scutierii și slujitorii. Fiecare steag își avea propriul drapel de luptă și lupta independent. Steagurile lituaniene
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
ca aspirantul să fie membru de partid). Dacă sunt luați în considerare membrii UTC, precum și informatorii Securității Statului, se poate considera că România devenise sub Ceaușescu una dintre cele mai comunizate țări. PCR a ajuns să fie partidul comunist cu efectivul cel mai numeros din țările europene din sfera de influență sovietică. A deținut puterea până la 22 decembrie 1989. După evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea regimului comunist, PCR a fost scos în afara legii și dizolvat prin decret-lege
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
de doi ani. Phil Wood, reprezentantul Partidului Democrat a deținut această funcție timp de 21 de ani, înainte de a fi învins de republicanul Preston Doerflinger la alegerile din 2009. Orașul Tulsa servește drept centru administrativ de conducere pentru Comitatul Tulsa. Efectivul Departamentului de Poliție Tulsa număra 770 de agenți la nivelul anului 2006. În 2004, rata infracționalității era de 28.827, 4.471 la 100.000 de locuitori — aproximativ de 1,5 ori media la nivel național. Tulsa depășește media națională
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
și declanșarea procesului de industrializare forțată au creat baza de producție necesară modernizării Armatei Roșii. Cum posibilitatea de declanșare a unui război în Europa crescuse în deceniul care trecuse, Uniunea Sovietică și-a triplat cheltuielile militare și și-a dublat efectivele forțelor armate regulate pentru a ajunge la paritate de forțe cu inamicii potențiali. În 1937, totuși, Stalin a epurat Armata Roșie de cei mai valoroși lideri militari pe care îi aveau sovieticii. Temându-se că militarii ar fi putut reprezenta
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
în spatele frontului dușman. Industria sovietică a răspuns noilor cerințe fabricând suficient de multe tancuri, avioane și alte echipamente, care să ajute armata să aplice în practică aceste idei novatoare. Ar trebui spus, pentru a nu supraevalua puterea armatei sovietice, că efectivele unei formațiuni sovietice de un anumit nivel din perioada de până în 1941 erau cel puțin egale, iar uneori mai numeroase decât cele ale formațiunilor corespunzătoare ale altor armate, în vreme ce, datorită pierderilor din timpul războiului și diferitelor reorganizări datorate experienței câștigate
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
fusese început prea devreme, iar în 1941 majoritatea echipamentelor Armatei Roșii erau deja învechite și inferioare celor ale Wehrmachtului. În perioada inițială a războiului, în care a trebuit să facă față pierderilor catastrofale, Armata Roșie și-a văzut drastic scăzute efectivele unităților blindate. Totuși, doctrinele revoluționare ale deceniului al patrulea, modificate de experiențele luptei, au fost folosite până la urmă cu succes pe font, cu începere din 1943, moment după care Arnata Roșie a recâștigat inițiativa strategică. După moartea lui Lenin, Uniunea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
încheierea celui de-al doilea război mondial, Armata Sovietică avea sub arme în permanență între 10 și 13 milioane de oameni. În timpul Războiului Rece, Armata Sovietică era fără nicio discuție cea mai puternică din toate țările. Imediat după capitularea Germaniei, efectivele armatei sovietice au fost reduse la aproximativ 5 milioane de oameni. Această scădere nu a fost rezultatul scăderii interesului conducerii sovietice pentru armată, ci mai degrabă pentru creșterea interesului pentru o forță mult mai mobilă și mai eficientă. Această politică
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
modernizarea a forțelor militarea sovietice, extrem de importantă a fost și introducerea a transporturului blindat BMP-1, primul astfel de vehicul din lume destinat infanteriei. Toate inovațiile și modernizările aveau să-i asigure armatei sovietice forța necesară pentru dominarea Războiului Rece. Numeroase efective ale Armatei Roșii care luptaseră pentru eliberarea Europei de ocupația nazistă au rămas în țările în care au ajuns și după capitularea Germaniei. Conștient de vulnerabilitatea Uniunii Sovietice în cazul unui atac occidental, Stalin a folosit această ocupație militară pentru
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
aviator conte Carl Gustav von Rosen, înrudit cu Hermann Göring, a sosit voluntar în mod independent. De partea finlandezilor au mai lucrat și Forța Voluntară de Muncă, formată din aproximativ 900 de muncitori și ingineri. Corpul Suedez Voluntar, cu un efectiv de 8.402 de oameni în Finlanda, a început lupta prin înlocuirea a cinci batalioane finlandeze la Märkäjärvi, la mijlocul lunii februarie 1940. Împreună cu cele trei batalioane finlandeze rămase pe poziții, corpurile suedeze au făcut față la două divizii sovietice și
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
000 de oameni aveau să fie trimiși dacă Finlanda cerea ajutorul până la 12 martie. Doar 6.000 aveau să fie destinați expres pentru Finlanda. Restul trebuiau să asigure siguranța porturilor, drumurilor și zăcămintelor de fier de pe calea de acces. În ciuda efectivelor reduse care ar fi ajuns în Finlanda, informații despre aceste planuri au ajuns în Uniunea Sovietică și au contribuit în mod decisiv la hotărârea rușilor de a semna un armistițiu care să pună capăt războiului. S-a spus că fără
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
printe subiectele de studiu din toate academiile militare moderne. În iarna 1942 - 1943, sovieticii ieșiseră învingători în încleștarea de la Stalingrad. Armata a 6-a germană fusese anihilată - în jur 250.000 de germani și alți aliați ai lor - ceea ce sleise efectivele Axei pe frontul de răsărit. În această perioadă a început să devină evident că, în condițiile în care pe frontul de vest se prefigura o debarcare de amploare în Europa a Aliaților occidentali, ere de preferat pentru Germania Nazistă să
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
atenția spre intrândul din liniile proprii dintre Oriol și Harkov. În punga creată în zonă, terenul era ocupat de trei armate sovietice, iar o manevră de învăluire executată cu succes de germani ar fi prins în capcană o cincime din efectivele Armatei Roșii. O manevră reușită ar fi dus și la scurtarea și întărirea liniei frontului, un câștig important fiind și cucerirea nodului de cale ferată de la Kursk, aflat pe linia principală nord-sud Moscova - Rostov-pe-Don. Planul s-a cristalizat în martie
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
unei noi linii a frontului pe răul Don, spre est. Hitler, spre deosebire de alte ocazii, a dat Cartierului General German controlul aproape total asupra activității de planificare a bătăliei. În cele câteva săptămâni care au urmat, planificatorii au continuat să crească efectivele forțelor destinate atacului, concentrând toate rezervele disponibile de-a lungul întregului front pentru ofensiva viitoare. Data inițială de atac fusese stabilită pentru 4 mai, dar a fost amânată pentru 12 iunie și în cele din urmă pentru 4 iulie, pentru
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
transportate din Germania pe front. Conceptul de bază din spatele ofensivei era tadiționala și de obicei încununată de succes manevră de dublă învăluire, numită de germani "Kesselschlacht" (bătălie cazan). Tacticile "Blitzkriegului" făceau aceste tipuri de învăluiri extrem de eficiente. "Blitzkriegul" depindea de efectivele numeroase, viteza atacului și surpinderea inamicului, care aveau mai degrabă ca scop distrugerea comenzii centrale și a liniilor de aprovizionare, iar nu anihilarea tuturor forțelor inamicului surprinse de învăluire. Străpungerile loviturilor de tip "Blitzkrieg" aveau un succes cu atât mai
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
corect că și sovieticii puteau prevedea atacul german. Heinz Guderian l-a întrebat pe Hitler: În mod surprinzător, Hitler i-a dat dreptate: Convorbirea s-a terminat cu o hotărâre abruptă: Operațiunea Zitadelle a fost amânată până la mijlocul lunii iunie. Efectivele germane numărau 50 de divizii, inclusiv 17 divizii "Panzer" și "Panzergrenadier". Pentru acest atac au fost aduse pe front unitățile de elită divizia Wehrmachtului "Großdeutschland" ("Germania Mare"), și diviziile de tancuri "Waffen-SS" "Leibstandarte Adolf Hitler" ("Garda personală a lui Adolf
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
decât germanii. O parte însemnată a soldaților sovietici care urmau să lupte la Kursk erau veteranii luptelor de la Stalingrad, dar lor li s-au alăturat numeroase unități nou formate din recruți fără experiență de luptă. Armata sovietică avea în 1943 efective mai numeroase decât în 1942. Marea întârziere a începerii atacului german a permis tinerilor recruți să se instruiască suplimentar în condițiile frontului. Densitatea pieselor de artilerie era neobișnuit de mare: în regiune fuseseră concentrate mai multe regimente de artilerie decât
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
nord nu era din punctul de vedere sovietic răspunsul așteptat la cererile URSS pentru deschiderea celui de-al doilea front, bătăliile de aici au făcut ca, la sfârșitul anului 1942 și începutul lui 1943, "Luftwaffe" să pierdă până la 40% din efectivele sale în bătăliile deasupra Maltei și Tunisiei. Superioritatea aeriană a germanilor nu mai era garantată pe toate fronturile în mod necondiționat. Forțele aeriene sovietice au reușit să depășească numeric "Luftwaffe" și în scurtă vreme au recuperat diferența tehnologică prin construirea
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
-a, dintre care excelenta pregătire a apărării de către sovietici și concentrarea unor forțe germane insuficient de puternice s-au dovedit a fi cele mai importante. A fost preferat atacul unor mici subunități de blindate în locul unui atac masiv al tuturor efectivelor de tancuri și sprijinul infanteriei a fost necorespunzător. Pregătirile defensive sovietice au fost un factor hotărâtor. Mareșalul Rokosssovski, comandantul Frontului Central, a anticipat corect principalele zone de desfășurare ale atacului german și fortificase puternic aceste regiuni, spre deosebire de alte arii, care
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Frontului Voronej aveau 10 tunuri/km de front, ceea ce contrasta cu distribuția corespunzătoare a Frontului Central, care avea o densitate de două ori mai mare în sectoarele active. În plus, Frontul Voronej a hotărât să-și distribuie mult mai uniform efectivele, zona tactică având mai puțini oameni, iar cea din spatele frontului mai multe trupe de rezervă, comparativ cu Frontul Central. De asemenea, Frontul Voronej era mai puțin puternic pe ansamblu decât Frontul Central, dar trebuia să facă față unor forțe germane
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]