21,694 matches
-
de sprijinul unui contingent de 800 de trupe germane împrumutate de la împăratul Lothar al III-lea, iar adversar al său era, alături de regele Roger, fostul său aliat Sergiu de Neapole. În 1134, Roger îl numise pe cel mai mare fiu legitim al său, Roger, ca duce de Apulia. Numirea lui Rainulf ca duce în 1137 de către împărat și de papa Inocențiu al II-lea intra în directă contradicție atât cu regele Roger, cât și cu tânărul duce Roger al III-lea
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
căsătorie. Împăratul Henric al III-lea a confirmat trecerea comitatului de Aversa sub fidelitatea sa și l-a numit pe Drogo vasalul său direct, conferindu-i titlul de "dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae", primul titlu legitim pentru normanzii din Melfi. Henric, a cărui soție Agnes fusese tratată cu dispreț de către beneventini, l-a autorizat pe Drogo să cucerească Benevento și să îl dețină în numele său. Cu toate acestea, normanzii nu au capturat orașul decât în 1053
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
Geoffroi sau Godefroi a fost cel de al doilea fiu al contelui normand Roger I de Sicilia. Geoffroi a fost probabil un bastard, ca și fratele său mai mare, Iordan, însă există posibilitatea să fi fost fiu legitim avut de Roger I fie cu Iudith d'Évreux fie cu Eremburga de Mortain. Indiferent de acestea, el nu a avut nicio șansă de moștenire, din cauză că suferea de lepră ("morbus elephantinus"), potrivit descrierii lui Goffredo Malaterra sau de vreo boală
Geoffroi de Ragusa () [Corola-website/Science/328241_a_329570]
-
că are motive să creadă că într-adevăr Forssberg era sora ei, și a decis să-și asume responsabilități față de ea și s-o trateze oficial ca pe o soră. Pentru un timp a crezut că Forssberg era sora ei legitimă, a cărei naștere a fost asunsă de părinții ei, și a cerut ca Lolotte Forssberg să fie recunoscută oficial. Acest lucru a provocat un scandal, nu numai în Suedia, dar și în Germania, unde rudele mamei ei, familia regală prusacă
Sofia Albertina a Suediei () [Corola-website/Science/328244_a_329573]
-
Bohemund cât și Josselin au atacat separat unul de celălalt Alepul, refuzând să coopereze într-un asediu pe scară largă asupra acelui oraș. Roger de Salerno retrocedase unele teritorii lui Josselin, însă Bohemund nu a considerat aceste donații ca fiind legitime, dat fiind că ele fuseseră operate fără consimțământul său, deși la vremea respectivă el nu fusese decât un minor. Disputa dintre Antiohia și Edessa s-a transformat în conflict deschis, cu Josselin aliindu-se chiar cu musulmanii împotriva lui Bohemund
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
arabii kuraișiti. De asemenea, au apărut schismele ce au marcat islamul de-a lungul secolelor. Șiismul, ca doctrină, afirmă succesiunea la califat pe linie directă a urmașilor profetului, ce proveneau din Fatima, fiica acestuia, și Ali, ginerele său. Singurii califi legitimi erau fii lui Ali, Hasan și Husein, născuți la Fatima. Unii musulmani credeau că Mahomed nu a murit, ci s-ar fi ascuns în adâncimile unui munte, de unde va reveni că Mahdi-alesul lui Allah. Șiiții refuză sunna, tradiția căreia îi
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
iar acum perechea imperială se îndrepta către sud pentru a pretinde Regatul Siciliei în numele Constanței, care era fiică postumă a lui Roger al II-lea cu cea de a treia soție a acestuia, Beatrice de Rethel și, ca urmare, moștenitoare legitimă a tronului. Constanța îl însoțea pe soțul ei în fruntea unei substanțiale armate imperiale care se deplasa prin "Regno". Orașele din nordul regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv primele bastioane normande, Capua și Aversa. Salerno, cândva reședința
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
del Monte în Apulia, iar în 1224 a fondat Universitatea din Napoli, rămasă vreme de secole unica universitate din sudul Italiei. După moartea lui Frederic, regatul a fost condus de Henric al II-lea și de Conrad I. Ultimul moștenitor legitim a fost Conrad al II-lea (Conradin), care era prea tânăr la acea vreme pentru a se putea menține pe tron. Manfred, fiu ilegitim al lui Frederic, a preluat puterea și a condus regatul vreme de 15 ani, în vreme ce alți
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
încoronat în catedrală în numai trei zile. Pentru o vreme, Guillaume a rămas în mîinile conspiratorilor, care aveau de gând fie să îl asasineze, fie doar să îl depună de pe tron, însă poporul și armata s-au raliat cauzei regelui legitim; el a recâștigat astfel puterea, a zdrobit pe rebelii sicilieni, l-a orbit pe Bonello și, printr-o scurtă campanie, a readus întregul "Regno" sub conducerea sa, răzbunându-se asupra rebelilor prin incendierea Butera. Din păcate, în timpul asaltului inițial asupra
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
Francia răsăriteană. Potrivit tratatului de la Mersen din 870 și al celui de la Ribemont din 880, regatul Lotharingiei din fosta Francia de Mijloc trecuse sub stăpânirea regatului francilor răsăriteni. Atunci când, în 893, soția lui Arnulf, Ota a născut acestuia un fiu legitim și succesor, Ludovic Copilul, Zwentibold a primit în compensație titlul regal al Lotharingiei, care fusese deținut ultima dată de către Lothar al II-lea. În vara anului 893, Arnulf, primind solicitarea de intervenție împotriva împăratului Guy al IV-lea de Spoleto
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
de Trier, împotriva rezistenței nobilimii locale. Dat fiind că el a sprijinit populația de rând prea mult, a început să atragă adversitatea la puîină vreme. El lupta împotriva nobililor nesupuși atunci când tatîl său, Arnulf a murit în 899, iar fiul legitim al acestuia, Ludovic Copilul a devenit rege în Francia răsăriteană la vârsta de 6 ani. Zwentibold a căutat să profite de pe urma minoratului fratelui său vitreg pentru a institui independența completă a regatului de Lotharingia. Cu toate acestea, după ce pierduse suportul
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele Ștefan al Angliei și episcopul Henric de Winchester. În lipsa unui urmaș pe linie masculină pentru regele Henric I al Angliei, Guillaume (William) ar fi fost cel mai în vârstă urmaș masculin legitim al lui William Cuceritorul. Astfel, el ar fi putut fi principalul rival al fiicei lui Henric I, regina Maud, în a moșteni tronul după moartea lui Henric. Cu toate acestea, el nu a fost luat în considerare ca și candidat
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
Al Doilea Conciliu de la Vatican, Biserica Romano-Catolică consideră că schisma este în primul rând de natură ecleziologică, că învățătura bisericilor ortodoxe este pe deplin ortodoxă și că "viziunea deplinei comuniuni care trebuie căutată este cea a unității într-o diversitate legitimă" înainte de divizare, deoarece "primele concilii sunt o mărturie elocventă a acestei unități de durată în diversitate". În această viziune, dificultatea principală este dezacordul privind rolul Papei. Cu toate acestea, un număr de teologi ortodocși consideră că aceste diferențe sunt mult
Diferențe teologice între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/327563_a_328892]
-
8 iunie 1977 prevede: Pentru ca un combatant să fie considerat drept mercenar, el trebuie să satisfacă toate criteriile (a - f) Convenției de la Geneva. În conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva din 1949 (GC III), un soldat capturat trebuie tratat ca un combatant legitim și, prin aceasta, trebuie să fie tratată ca o persoană protejată cu statut de prizonier de război, până când va apărea în fața unui tribunal competent Articolul 5<br> ... Dacă există vreo îndoială în ce privește încadrarea în una din categoriile enumerate în articolul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
sexului este procreația... În acest pro-natalism, masturbarea este... greșită, la fel cu contracepția, dar nu există texte clare ale Scripturii cu privire la aceste practici. Interdicția lor se pare că pornește de la învățătură de bază că rolul sexului este producerea de progenituri legitime...” „Din mai multe motive, Prietenii se vor simți jenați de această bază pro-natalistă pentru cadrul etic al relațiilor intime.” „Pentru mulți Prieteni, cel mai serios de respingere a ei dintre toate... ar fi centrarea pro-natalismului pe sporirea populației. La șapte
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Isus, examinată critic", 1835) a făcut furori. Carl August von Eschenmayer a scris o trecere în revistă a cărții, pe care a numit-o „iscariotismul zilelor noastre” (trecere în revistă pe care Strauss a caracterizat-o drept „odraslă a căsătoriei legitime dintre ignoranța teologică și intoleranța religioasă, având binecuvântarea filosofiei somnambule”). Contele de Shaftesbury a numit traducerea ei din 1846 de către Marian Evans „cea mai pestilențială carte vomitată vreodată dintre fălcile iadului”. Când Strauss a fost ales pentru catedra de teologie
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
declanșării conflictului diplomatic și armat dintre Austria și Prusia. Încă din perioada noului rege Wilhelm I al Prusiei, anul 1858, Austria manifesta un interes deosebit asupra modului principial de exercitare a puterii în cadrul unei eventuale Germanii Unificate. Austria își considera legitimă poziția de a instala un conducător în fruntea Germaniei, postulând prin faptul că, atât ca administrație guvernamentală cât și fortă armată, primează, contrabalansând poziția Prusiei. Încă din 1848, conform unui principiu diplomatic de concurență, promulgat de Austria cu privire la regența și
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
să fugă la Veneția la 7 mai 1796. Mai târziu, soldații francezi l-au capturat la Veneția, jefuind 200.000 zecchini din casa lui. După acest episod s-a mutat la Treviso unde a murit în 1803. Singurul lui copil legitim, Maria Beatrice, s-a căsătorit cu Arhiducele Ferdinand de Austria. Fiul lor, Francisc al IV-lea, a domnit în Ducatul de Modena și Reggio în 1814.
Ercole al III-lea d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/327245_a_328574]
-
Guvernul intenționează să utilizeze energia solară și eoliană pentru a produce electricitate, pentru că aceste metode nu fac rău mediului înconjurător. Președintele BAI(Biroul Afacerilor Indiene), Gary Garrison, a declarat că retragerea grupului „nu înseamnă nimic”. „Acestea nu sunt guverne tribale legitime alese de popor...atunci când încep procesul de violare a drepturilor altor persoane, încălcând legea, ei vor să sfârșească la fel ca toate celalte grupuri care au declarat că sunt independente - de obicei sunt arestați și băgați la închisoare!”
Republica Lakota () [Corola-website/Science/327250_a_328579]
-
(c 7 februarie 1102 - 10 septembrie 1167), cunoscută ca Matilda a Angliei sau Maude, a fost fiica și moștenitoarea regelui Henric I al Angliei. Matilda și fratele ei mai mic, William Adelin, erau singurii copii legitimi ai regelui Henric care au atins vârsta adultă. Decesul fratelui ei în 1120 a lăsat-o pe Matilda ca singura moștenitoare. Prin căsătoriile ei a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, apoi contesă d'Anjou, ducesă de Normandia și aspirantă
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
său ca regentă a terenurilor italiene ale Sfântului Imperiu Roman a durat din 1117 până în 1119, după care ea s-a alăturat soțului ei în Lotharingia. În 1120, fratele Matildei s-a înecat în dezastrul navei "White"; fiind singurul fiu legitim al regelui Henric I, moartea lui a aruncat incertitudine asupra succesiunii tronului. Matilda a rămas singurul copil legitim al regelui însă ca femeie ea avea un dezavantaj politic substanțial. Văduv după moartea Matildei a Scoției în 1118, Henric a început
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
ea s-a alăturat soțului ei în Lotharingia. În 1120, fratele Matildei s-a înecat în dezastrul navei "White"; fiind singurul fiu legitim al regelui Henric I, moartea lui a aruncat incertitudine asupra succesiunii tronului. Matilda a rămas singurul copil legitim al regelui însă ca femeie ea avea un dezavantaj politic substanțial. Văduv după moartea Matildei a Scoției în 1118, Henric a început negocierile pentru o nouă căsătorie. În 1121 el s-a recăsătorit cu Adeliza de Louvain însă din căsătorie
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
pentru alegeri, care au dus la încoronarea fostului rival al soțului ei, Lothar al III-lea. După moartea soțului ei, Matilda a fost convocată în Normandia de tatăl ei. Henric I a acceptat faptul că nu va mai avea moștenitori legitimi și a decis s-o numească pe Matilda moștenitoarea sa. După ce Matilda a stat în Normandia aproape un an de zile împreună cu tatăl ei și mama vitregă, în 1126 aceștia ua ridicat ancora pentru Anglia. În ianuarie 1127, Henric și-
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]
-
cu Franța a fost posibilă în timpul domniei lui Carol al II-lea, prin mama sa care era de naționalitate franceză. Soa sa, Henrietta, s-a căsătorit într-o familie regală franceză. Carol al II-lea nu a avut nici un copil legitim, însă a avut numeroși copii nelegitimi: Ducele de Buccleuch, Ducele de Grafton, Ducele de Sain Albans și Ducele de Richmond. Aceste conexiuni franceze și romano-catolice s-au dovedid nepopulare și a dus la căderea dinastiei Stuart, a cărei dușmani reciproci
Casa Stuart () [Corola-website/Science/330591_a_331920]