23,608 matches
-
am intuit că au vârsta în jur de 40 de ani. Femeia se uita lung la flori când bărbatul i-a propus, mai mult strigând decât vorbind, să-i cumpere și ei niște flori, că doar vine ziua mărțișorului. Femeia zâmbind s-a apropiat de stand și bineînțeles s-a dus la florile care îi făceau cu ochiul. Ei, unde te duci, eu vreau să-ti cumpar flori “de sezon” (care costau 6 lei)! Alea nu sunt de nasul tau, costa
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
sunt scumpe, și nu pentru faptul că zona respectivă ar merita prețul. ÎNCHEIERE Pentru mine această carte este o realizare care mă face să vibrez de emoție. Mi-ar plăcea să știu că, măcar am reușit să vă fac să zâmbiți când a-ți citit anumite capitole, și să vă întrebați: Oare chiar există și astfel de situații!? Ar însemna că nu sunteți prinsă în capcanele nefericirii, și ar denota faptul că trăiți și nu că supraviețuiți într-o lume “nebună
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
tot ce putem pentru a ieși la suprafață, transformându-ne la nevoie și într-un “buldozer”. Vom putea face tot ce ne dorim în viață, atâta timp cât ne vom “conștientiza” calitățile, iar defectelor atribuite de alții în mod gratuit să le “zâmbim cu ignoranță”, iar lucrurilor importante din viață să le așternem “covorul roșu”. Până la urmă, este vorba de gestionarea timpului și folosirea inteligenței pentru a putea face față solicitărilor din viața noastră, și de a ne simți că trăim și nu
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
frază n-a vorbit despre UASR, despre tovarășul și despre partid. S. B.: Conferință științifică, neinterpretabilă politic. D. T.: Când a terminat, eu m-am luat cu mâinile de cap: "Tovarășul Iliescu, ce mi-ați făcut?" "Ți- am făcut bine". Zâmbea cum zâmbește el, așa, "măi dragă!" M-am dus la pupitru: "Mulțumesc tovarășului..." lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-am retras în camera poluară, m-am băgat într-un fotoliu de acolo și iar m-am luat cu mâinile
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a vorbit despre UASR, despre tovarășul și despre partid. S. B.: Conferință științifică, neinterpretabilă politic. D. T.: Când a terminat, eu m-am luat cu mâinile de cap: "Tovarășul Iliescu, ce mi-ați făcut?" "Ți- am făcut bine". Zâmbea cum zâmbește el, așa, "măi dragă!" M-am dus la pupitru: "Mulțumesc tovarășului..." lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-am retras în camera poluară, m-am băgat într-un fotoliu de acolo și iar m-am luat cu mâinile de cap
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cu mâinile de cap. "Ai o problemă?" mă întreabă Iliescu. "A ieșit bine, stai liniștit. E bine așa". Și a plecat. S-ar putea să fie înregistrată conferința lui. Și i-am spus-o și lui, după aceea, și a zâmbit. Erau o sală plină, cu studenți și cu oameni de la partid și... nimic de partid, nimic de UASCR, nimic de tovarășul, nimic de tovarășa. Mă gândeam că a făcut-o intenționat. "Ești tânăr, ți-am făcut un bine." Și a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fie un sindicat. "Ce? Băi, tu ai fost chemat aici ca viitorul președinte al UASCR la Iași. Ce înseamnă sindicat? Tu trebuie să aplici politica partidului în UASCR." S. B.: El a mers pe linia oficială. D. T.: Dar a zâmbit, părea chiar convins de ceea ce spunea. Și vreau să fac o paranteză aici, à propos de Ion Iliescu. Am avut o discuție în biroul lui, cam de o jumate de oră, în care, pe lângă probleme de biografie și pregătire profesională
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
T.: Normale, nu cine știe ce. Și la ieșire i-am zis: "Tovarășul Nicu" (Nelu mai curajos, și eu lângă el), "dar nu respectă, nu știu cine a făcut propunerile astea, dar nu se respectă structura de cadre". La care el se uită și zâmbind zice: "Dar tu ce crezi, că nu știu? Dar ce, vă duceți acolo la prostii? Hai, mergeți acolo, reprezentați țara, măi băieți!". A râs de noi, ne-a și spus-o în față. Au fost și alte legende care s-
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și o cinste pentru a continua activitatea în instituția unde a lucrat, de aceea o asemenea soluție este nu numai acceptată de cel în cauză, dar constituie și o onoare; la ieșire am dat mâna cu ambele persoane, le-am zâmbit și le-am urat succes în activitate. M-a încântat atitudinea celor doi lucrători și la despărțire am exprimat cuvinte de laudă pentru o asemenea poziție. Vizita în Japonia la nivel înalt a fost realizată abia după trei ani, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
la propriu și la figurat. Lucrările practice de Morfologia plantelor le-am făcut cu doamna șef de lucrări Georgeta Filipescu. Era foarte bine pregătită, clară în explicații și desena foarte frumos și corect la tablă. Era deosebit de exigentă și nu zâmbea niciodată, reușind astfel să ne inhibe. Își propunea de fiecare dată să fixeze noile cunoștințe asimilate la sfârșitul lucrărilor practice. Întrebările cădeau însă ca niște ciocane pe ilău, iar răspunsurile așteptate cu greu apăreau deoarece eram inhibați. Când am pregătit
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
trei ori pe săptămână", ci în fiecare zi, a fost capitala primei mele misiuni în străinătate. Eram prim-secretar însărcinat la ambasada noastră cu probleme de cultură, presă și informații sau cum mi-a spus într-o zi ambasadorul nostru, zâmbind viclean " Pe lângă domeniile ce ți s-au atribuit prin decretul ministerial de numire, te vei ocupa și de dosarele care nu au un responsabil desemnat printre colegii tăi de la ambasadă. De exemplu", a adăugat ambasadorul parcă glumind, "cu probleme de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Dar eu, care aveam dificultăți în a digera proaspăta noutate am șoptit ezitând: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine în Occident va risipi bani buni pe o culegere de stereotipuri binecunoscute de propaganda sovietică?". La care Maxwell, sobru, dar și zâmbind, a replicat că fiecare bibliotecă universitară din lume, fără excepție, va cumpăra cel puțin un exemplar. Apoi, fără să aștepte să-mi revin din șocul provocat de noutatea brejneviană, a adăugat că și la Tbilisi se duce din interese editoriale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ceea ce am fi dorit să spună președintele nostru. Cum nimeni din israelienii prezenți la convorbire nu avea habar de ceea ce făceam, Arie Ilan, șeful Direcției "Europa de Răsărit", continua să-mi trimită semnale de disperare, dar eu l-am privit zâmbind în timp ce, chipurile, traduceam și îmi vedeam liniștit de treabă. Când convorbirea a luat, în cele din urmă, sfârșit, Ilan s-a repezit la mine și m-a întrebat îngrijorat: "Cum ieșim din aceasta încurcătură? Ce vor spune românii când vor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Acesta a înțeles pe loc ce aveam de gând să fac, mi-a făcut semn cu ochiul că este de acord și, din acel moment, am aplicat cazului Ben Gurion procedeul experimentat la întâlnirea Shazar-Nicolau. Ascultându-mă traducând, Moshe Alon zâmbea încântat, dar și prietenul meu Kurt Grunebaum s-a liniștit și părea mulțumit, deși nu putea să sesizeze corecturile pe care le-am aplicat spuselor lui Ben Gurion. Kurt Grunebaum nu înțelegea nici rusa, nici ebraica... În 1973, David Ben
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cutare cuvânt în limba rusă, să zicem "mitralieră", "artilerie" sau alți termeni militari și politici de care nu-și mai aducea aminte. Mňačko aștepta cu răbdare ca prim-ministrul să iasă din încurcăturile lingvistice apărute și lua note fără să zâmbească, într-o situație cu conotații câteodată comice. Interviul care s-a desfășurat într-un mod ce a satisfăcut aspirațiile gazetarului a durat mai mult de o oră. Când am ieșit din biroul primului-ministru, seara se lăsa pripit pe colinele Ierusalimului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
eu am comandat un taxi să mă ducă acasă. În timp ce așteptam în holul de intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit pe Eshkol coborând încet se vedea că era obosit pe scară. Ajuns lângă mine, m-a privit zâmbind avea un zâmbet de o mare bunătate și mi-a spus, după un suspin reținut, făcând aluzie la dificultățile întâmpinate în căutarea expresiilor rusești: "Asta este, tinere, n-ai ce-i face, aș-i când ești bătrân". Și a continuat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
m-a surprins gestul ofițerului sovietic, dar cine să fi fost ofițerul francez? Acesta mă fixase și el îndelung, dar răspuns la nedumerirea mea am primit doar la ieșirea din catedrală, când francezul, apropiindu-se de mine, s-a prezentat zâmbind: "Sunt generalul-inginer Michel Darmon și numele meu nu minte, căci sunt evreu cu adevărat, ceea ce explică atitudinea mea în timpul misei". I-am strâns mâna călduros și i-am spus cât de mult mă bucur să-l cunosc personal. În anii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
era deja plecat cu gândurile sale în cine știe care sfere, a spus: "Îți mulțumim din suflet, Eliezer. Conferința pe care ai organizat-o a fost un eveniment de zile mari; așa ceva nu ni se oferă oricând și oriunde. La revedere!". Am zâmbit strângând cu putere mâna întinsă a lui Avi Chelouche, în semn ca am înțeles cum se cuvine gestul colegial pe care l-a improvizat. * * * În 1984 am fost numit ministru plenipotențiar în Franța, una din cele vreo zece misiuni diplomatice
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
amabil, părea încântat de ocazia de a conversa cu un diplomat israelian și a pus întrebări referitoare la situația din țara noastră. Spre sfârșitul conversației, l-am întrebat care este adevărul, dacă stăpânește limba idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind, că n-a uitat limba vorbită în casa părintească. L-am mai întrebat dacă acceptă invitația de a cina la noi acasă ca să profităm de această ocazie pentru a ne reîmprospăta cunoștințele de idiș. Lustiger mi-a răspuns afirmativ. În
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pită bună. Unde se poate găsi o pită bună la Roma este o întrebare bizară, dar apariția unui turist adolescent pe treptele bazilicii, care vorbește o ebraică cu un vocabular sărac și cu acorduri gramaticale greșite m-a făcut să zâmbesc intrigat și, după ce Shoshana l-a lămurit cu privire la pită, l-am descusut curios să aflu cine este. Până la urmă am aflat că s-a născut la Haifa, dar că trăiește în Sydney, în Australia, unde tatăl său este funcționar de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
civilizație. Întâi câteva lumini palide, apoi lumină după lumină, trotuare care se succedau continuu conducând către o piațetă circulară și, ajungând acolo, taxiul a oprit brusc șoferul anunțându-ne: "Vot kino Zvezda!62". Am răsuflat ușurați, ba chiar am și zâmbit, am plătit șoferului adăugând un bacșiș generos peste tarif și ne-am îndreptat spre casa din fața cinematografului. În locuința unde eram așteptați se adunase între timp un grup important de tineri și tinere în jur de treizeci care radiau de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în autocar să pună valiza în plasa rezervată bagajelor deasupra scaunelor. Apoi a rămas pe loc, așteptând ca autobuzul nostru să se pună în mișcare, ca să se asigure că a scapat de noi cu bine. L-am văzut pe peron zâmbind și făcându-ne semn cu mâna că ne urează călătorie plăcută. Astfel am reușit să regăsesc un șofer anonim între cei zece mii de șoferi câți practică această meserie în Santiago de Chile. Dar încurcătura din această expediție improvizată nu s-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și la posesorul ei. Îl privii cu interes și am rămas surprins să constat cum, între noi doi, fire nevăzute, firele pămîntului ce ne-a născut, ne leagă sufletele, ne fac să ne simțim din același trunchi, să ne îndrăgim. Zîmbeam amîndoi și o mînuță moale și catifelată, de opt anișori, mi s-a întins ca o punte între două timpuri. Îl întreb: Puișor, aș bea puțină apă, unde se află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și gălăgie. Băi, Goangă, i-ai făcut-o... L-am pîndit cînd nu era atent. Aștepta să trag aerul în piept, dar eu... hoț, aveam aer destul... Noaptea își intră în drepturi și oamenii se duc spre casele lor. Goangă zîmbea la gîndul că o să-i povestească neveste-sii ce ispravă i-a făcut fratelui ei. Deodată, un par trăsnește capul lui Goangă. Acesta cade jos secerat. Urmează și alte lovituri, date mai cu milă. După cîteva zile, Goangă povestea istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîte în lună și în stele și bem sănătos. Dar încet, încet devin mai ursuz. La plecare, urc în mașină, condus familiar de Pașcu. Dom' primar, nu mi-ați spus cum facem... Îi întind o cutie de chibrituri și îi zîmbesc sadic. Păi... dă-ți foc, Pașcule! Mașina pleacă și Pașcu simte cum îi cresc urechi de măgar. O faptă... bună Eu, unul, cred că absolut toți oamenii sînt deștepți. Nu fac afirmații de dragul de a mă trezi vorbind. De mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]