215,260 matches
-
de conferințe duhovnicești, pentru învățarea și practicarea în comun a rugăciunii isihaste. Regimul comunist instaurat în România avea să îi interzică în anii '50 dreptul la semnătură, constrângere pe care avea să o evite publicând articole sub pseudonim în diferite publicații bisericești ortodoxe. De asemeni, îi va fi refuzat accesul în învățământ până la căderea regimului comunist. Ca urmare, între 1951 și 1963 a fost bibliotecar al Academiei Române, perioadă în care își termină studiile. Din 1963, de la fondarea acestuia, devine membru al
Alexandru Duțu () [Corola-website/Science/316045_a_317374]
-
a înscris la Academia Teologică Română Unită de la Blaj, unde a obținut "licența în teologie". La 22 iulie 1948 a fost arestat ca agitator contra comunismului, iar apoi a fost judecat și condamnat de Tribunalul Militar Cluj pentru răspândire de publicații interzise și predici contra noii orânduiri socialiste. A trecut prin închisorile din Satu Mare, Cluj, Aiud, iar la 25 noiembrie 1949 a fost eliberat. Ca să se întrețină a lucrat ca zilier la "Atelierele „16 Februarie” din Cluj" și a reușit să
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
2014 Premiul filialei Mureș a Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2014 pentru românul Diminețile castelanei Premiul al II-lea al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pe anul 2015 pentru volumul de publicistica Mai români mai europeni. Colaborare constantă la publicațiile "Confesiuni" din Târgu-Jiu, "Conexiuni" și "Mesagerul literar-artistic", sporadic "Răsunetul cultural și Mișcarea Literară" din Bistrița. Victor Știr
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
pentru apărarea Occidentului și a păcii europene", document care îi oferea lui Mussolini susținere publică în cel de-al doilea Război Abisinian. În timpul ocupației germane, Aymé lucrează la un film cu un regizor marxist și în același timp scrie la publicațiile colaboraționiste. A luat în derâdere Regimul nazist în 1939 și a fost acuzat în 1946 de a fi împărtășit convingerile inamicului. Marcel Aymé a refuzat Legiunea de Onoare în 1949. A fost invitat de Președintele Vincent Auriol la Palatul Elysée
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
Wolverine a apărut mai întâi în tabloul final "de reclamă" al seriei "Incredibilul Hulk" #180 (data coperții fiind oct. 1974) scris de Len Wein și schițat de Herb Trimpe. Personajul a apărut apoi într-un număr de reclame în variate publicații ale editurii Marvel Comics la începutul lunii iulie (data coperții fiind noiembrie) înainte de prima lui apariție în "Hulk" #181 (data coperții fiind noiembrie 1974) desenat tot de Wein și Trimpe. John Romita, Sr. a schițat costumul lui Wolverine cu galben
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
Ludwig van Beethoven și Sonata în fa minor, op. 5, de Johannes Brahms. Juriul ediției 1973 a Festivalului Interforum l-a descris pe Dumitrescu drept „"un pianist de uimitoare resurse tehnice și artistice, un muzician al cărui viitor este cert"”. Publicația poloneză "Kurier Lubelski" nota în 1974: „"Tânărul pianist poate ajunge cu aceeași ușurință de la o nuanță pianissimo până la un gigant fortissimo. Substanța interpretării sale se bazează pe o sinteză între elemente ca: o uimitoare cultură muzicală, gust rafinat și o
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
el în expediție: trusa sa de călătorie, aparatul de fotografiat. Al treilea tronson expozițional ilustrează activitatea sa de speolog și de fondator al biospeologiei. Aici sunt expuse sabia și bicornul de academician, fotografii și obiecte specifice cercetării peșterilor, scrisori și publicații, ca și o bogată corespondență.
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
piesă „Crazy for You”, ambele fiind incluse pe albumul de debut al grupului. Cântecul se bazează pe refrenul înregistrării „The Hills Are Alive”, interpretate de Julie Andrews și folosite în filmul "The Sound of Music". Conform unei surse citate de publicația britanică "The Sun", componenții JLS au fost inițial sceptici cu privire la ideea prezentată lor de casă de discuri, însă au ales să prelucreze compoziția până în momentul în care au considerat procesul încheiat. De asemenea, aceeași sursă indică faptul că alegerea formației
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
monumental, este totuși o înregistrare pop decentă”. "PopJustivce" a declarat „The Club Is Alive” cântecul zilei pe data de 10 mai 2010, adăugând faptul că înregistrarea „duce JLS la un alt nivel”. În cadrul unei prezentări complexe a discului single, aceeași publicație face referire la ideea conform căreia piesă „nu este foarte apropiată de compoziția originală” „The Hils Are Alive” și că „înregistrarea sună precum un șlagăr internațional”. Revista britanică "Music Week" a desemnat compoziția „Cântecul săptămânii” în data de 12 iulie
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
apropiată de compoziția originală” „The Hils Are Alive” și că „înregistrarea sună precum un șlagăr internațional”. Revista britanică "Music Week" a desemnat compoziția „Cântecul săptămânii” în data de 12 iulie 2010. Mai puțin impresionat de compoziție s-a declarat recenzorul publicației britanice "The Guardian" Andy Capper, care a descris „The Club is Alive” drept „atroce”, adăugând: „o mostră tratată cu auto-tune a refrenului din "The Sound of Music" amestecata cu ceva prostii despre dansatul într-un club [lucru] pe care oamenii
The Club Is Alive () [Corola-website/Science/320001_a_321330]
-
și pentru 15 săptămâni în topul american Billboard 200. Un album definitoriu pentru rockul psihedelic, aflat atunci în plină dezvoltare, "Sgt. Pepper" a fost foarte bine primit de critici câștigând patru premii Grammy în 1968. Recunoscut adesea de către critici și publicațiile de specialitate ca unul dintre cele mai influente albume din istoria muzicii rock, "Sgt. Pepper" este clasat frecvent pe sau aproape de primul loc în listele celor mai bune albume ale tuturor timpurilor. În 2003, albumul a fost clasat pe primul
Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band () [Corola-website/Science/320060_a_321389]
-
serie de telefoane în interes de afaceri în timp ce purta o discuție în contradictoriu pe un ton calm în fața casei sale”, cerând despăgubiri pentru „încălcarea proprietății sale și inconvenientele și întârziere de pe urma căreia a avut de suferit”. De asemenea, conform unor publicații din România, interpreta de origine română Inna este convinsă de faptul că Beyoncé a copiat stilul folosit de ea într-un pictorial realizat înaintea filmării videoclipului pentru „Why Don't You Love Me”, acest aspect fiind un efect al succesului
Why Don't You Love Me () [Corola-website/Science/320073_a_321402]
-
pe care a sprijinit-o în lupta sa de autoafirmare. A început să practice jurnalismul, s-a angajat în domeniul cultural și a început să ducă o activitate politică activă. Timp de mai mulți ani a fost redactor șef al publicației Schwäbische Volkspresse (transformată în 1925 în Banater Deutsche Zeitung), devenită portavocea organizației Comunitatea etnică germană-șvăbească ("Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft"), înființată în 1921. În septembrie 1923, Mișcarea Germanității Bănățene a organizat la Timișoara o serie de activități grandioase, pentru a sărbători 200 de
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
mișcării la Jimbolia și s-a proclamat conducător ("Gauleiter") pentru Banat. După ce Karl von Möller a devenit primul Gauleiter al Banatului, începând cu 1 iulie 1932 a editat la Timișoara gazeta antisemită "Der Stürmer". Gazeta a fost o imitație a publicației Der Stürmer publicate de nazistul german Julius Streicher, care, după cel de al doilea război mondial, a fost acuzat, judecat și condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit vinovat de "crime împotriva umanității" și executat prin spânzurare
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
cei pe care nu îi mai controla, amânând momentul în care întreaga planetă Harmony avea să îi scape din mână. Prolog Epilog "Publishers Weekly" consideră cartea „o minunată continuare a unei serii ce promite să depășească popularitatea lui Ender”, iar publicația "The Denver Post" o califică drept „o realizare de excepție marca Orson Scott Card și un exemplu perfect pentru care cărțile lui sunt atât de iubite”. "SFRevu" apreciază că este „o carte excelentă, cu personaje incredibil de reale, intrigă pasionantă
Chemarea Pământului () [Corola-website/Science/320347_a_321676]
-
National Science Foundation") și NASA pentru a sprijini astfel de cercetări. Cercetarea și dezvoltarea a noi practici de management și învățare în domeniul managementului tehnologiilor ar trebui să includă : După abordarea inițială de către NRC a apărut un volum mare de publicații asupra operaționalizării managementului tehnologiilor. B.A.Bayraktar (1990) a dat următoarea definiție: "o perspectivă rațională și sistematică răspunzând la oportunitățile tehnologice și inovațiile tehnologice și care tratează consecințele lor." Prin definiția sa, Bayraktar a redus scopul managementului tehnologiilor la "probleme
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
Transferul neintenționat". Cunoștințele asupra tehnologiilor referitoare la noi produse și procese traversează deseori granițele internaționale, prin intermediul literaturii științifice și tehnice, conferințelor și congreselor științifice sau comunicării personale dintre cercetători. Know-how-ul și practicile tehnice care nu sunt ușor de descris în publicații sau comunicate explicit sunt deseori transferate prin angajarea inginerilor și managerilor străini. Altă formă de transfer care este în afara controlului firmelor furnizoare este "ingineria inversă" (). In acest proces, firma receptoare cumpără produsul finit al inovatorului de pe piață și îl analizează
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
mișcare marginală în vestul Ucrainei, unde scena politică era dominată de partidul moderat Alianța Național-Democrată Ucraineană (UNDO). UNDO era partizana democrației parlamentare și căută să obțină independența prin mijloace pașnice. UNDO se bucura de sprijinul clerului, intelectualității și afaceriștilor ucraineni. Publicația prin care își promova ideile era principalul ziar de limbă ucraineană din vestul Ucrainei, "Dilo". Spre deosebire de UNDO, OUN accepta violența drept una dintre mijloacele politice de luptă împotriva inamicilor interni și externi ai cauzei independenței Ucrainei. Principalele sale activități erau
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ziarul OUN „Розбудова нації” (Dezvoltarea Națiunii), deși se punea accent pe presupusa exploatarea a țăranilor ucraineni de către evrei, se sublinia în aceeași măsură că atât ucrainenii, cât și evreii, au fost victimele politicii sovietice . Spre sfârșitul deceniului al patrulea însă, publicațiilor OUN îi prezentau pe evrei drept paraziți, care trebuiau să fie separați de ucrainenei. De exemplu, în articolul „Problema evreiască în Ucraina”, publicat în 1938, se făcea apel la izolarea completă a evreilor din punct de vedere cultural, economic și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
asemenea, grupuri înarmate ale OUN au ucis fugarii evrei care au încercat să se refugieze în păduri. După ce OUN a intrat în conflict cu Germania, atacurile antievreiești ale ucrainenilor s-au rărit și în cele din urmă au încetat. O publicație clandestină a OUN condamna în 1943 „... rasismul german, care a dus nonsensul antropologic la absurd”" . În organul oficial de presă al conducerii OUN-B, au fost date instrucțiuni grupurilor înarmate din subordine să lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Înălțarea drapelului pe Iwo Jima” la 23 februarie 1945. Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru ("corpsman") al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi. Fotografia a fost extrem de populară, fiind retipărită în mii de publicații. Ulterior, a devenit singura fotografie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în același an în care a fost publicată, și a ajuns în cele din urmă să fie văzută ca una dintre cele mai semnificative imagini ale războiului și
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
finalizare a diferitelor programe de cercetare, asigurărilor pentru echipamentele de scufundare, introducerea unei rețele de apel pentru America de Sud în limba spaniolă, deschiderea filialei DAN Israel, conceperea de noi echipamente de respirat cu oxigen etc. În februarie 2009, DAN lansează online publicația să de specialitate, "Alert Diver".
Divers Alert Network () [Corola-website/Science/321034_a_322363]
-
Mass-media maghiară în România a luat naștere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu stabilirea unor grupuri de cetățeni austro-ungari de limbă maghiară în orașele din Regatul României. Prima publicație de limbă maghiară care a apărut la București a fost "Bukuresti Magyar Közlöny" (Gazeta Maghiară a Bucureștilor), editată începând cu anii 1860. În timpul primului război mondial a fost editat la București al doilea ziar de limbă maghiară, "Bukaresti Magyar Hírlap
Mass-media maghiară din România () [Corola-website/Science/321054_a_322383]
-
Gazeta Maghiară a Bucureștilor), editată începând cu anii 1860. În timpul primului război mondial a fost editat la București al doilea ziar de limbă maghiară, "Bukaresti Magyar Hírlap" (Foaia de Știri Maghiare din București). Au fost editate de asemenea gazete parohiale, publicații școlare și calendare ale comunităților maghiare din București, Ploiești, Brăila etc. După primul război mondial și-au continuat apariția publicațiile de limbă maghiară din Transilvania, Banat și Crișana, cu tradiție din secolul al XVIII-lea. La București au luat ființă
Mass-media maghiară din România () [Corola-website/Science/321054_a_322383]
-
ziar de limbă maghiară, "Bukaresti Magyar Hírlap" (Foaia de Știri Maghiare din București). Au fost editate de asemenea gazete parohiale, publicații școlare și calendare ale comunităților maghiare din București, Ploiești, Brăila etc. După primul război mondial și-au continuat apariția publicațiile de limbă maghiară din Transilvania, Banat și Crișana, cu tradiție din secolul al XVIII-lea. La București au luat ființă publicațiile "Bukaresti Kurír" (1920), "Az Élet" (Viața), sub conducerea lui Ernő Tőkés (din 1922), și "Bukaresti Lapok" (Foile Bucureștene, 1930-1936
Mass-media maghiară din România () [Corola-website/Science/321054_a_322383]