215,592 matches
-
și chirurgie la 21 aprilie 1948 cu subiectul "Simpatectomia lombară și indicațiile ei". Din martie 1948 până în februarie 1952 a lucrat în Spitalul Militar Oradea, inițial ca medic secundar chirurg, apoi din 1950 ca medic șef al Serviciului Chirurgie la Spitalul Militar Oradea. La sugestia Col. Dr. Eugen Mareș, dând curs unei înclinații personale, urmează cursul de perfecționare în neurochirurgie în cadrul "Institutului de perfecționare și specializare a medicilor și farmaciștilor" la Clinica de Neurochirurgie București sub îndrumarea Conf. Dr. Constantin Arseni
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
perfecționare și specializare a medicilor și farmaciștilor" la Clinica de Neurochirurgie București sub îndrumarea Conf. Dr. Constantin Arseni, devenind medic specialist neurochirurg. În felul acesta un urmaș al medicului militar Dumitru Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei în România (elevul Prof. Noica la Spitalul Militar Central Bucuresti), prelua de la urmasul acestuia, Conf. Dr. Constantin Arseni, făclia neurochirurgiei spre a o duce în mediul militar. Sub conducerea Col. Dr. Eugen Mareș, funcționează ca medic chirurg și neurochirurg în Spitalul Militar Central, între 15 decembrie 1952
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
în România (elevul Prof. Noica la Spitalul Militar Central Bucuresti), prelua de la urmasul acestuia, Conf. Dr. Constantin Arseni, făclia neurochirurgiei spre a o duce în mediul militar. Sub conducerea Col. Dr. Eugen Mareș, funcționează ca medic chirurg și neurochirurg în Spitalul Militar Central, între 15 decembrie 1952 si iunie 1955, la Serviciul 1 Chirurgie, unde se înființează un nucleu de 10 paturi, afectate în exclusivitate neurochirurgiei. Aici Dr. Iacob începe a rezolva din trimestrul I/1953 cazurile de traumatologie cranio-cerebrală și
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
reușește primul la concursul de medic primar în specialitatea neurochirurgie, organizat de Ministerul Sănătății. Între 1 octombrie 1960 și noiembrie 1964 funcționează ca medic primar neurochirurg pe 25 paturi, în cadrul Serviciul 2 Chirurgie, la Serviciul de Traumatologie și Neurochirurgie din Spitalul Militar Central, șef fiind col. dr. Niculescu Gheorghe. Între 14 noiembrie 1964 și 14 noiembrie 1965 urmează un curs de specializare în neurochirurgie funcțională la Paris, în Clinica de Neurochirurgie funcțională a Prof. Dr. Jean Talairach, la Spitalul Sainte Anne
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
Neurochirurgie din Spitalul Militar Central, șef fiind col. dr. Niculescu Gheorghe. Între 14 noiembrie 1964 și 14 noiembrie 1965 urmează un curs de specializare în neurochirurgie funcțională la Paris, în Clinica de Neurochirurgie funcțională a Prof. Dr. Jean Talairach, la Spitalul Sainte Anne, ca bursier al Organizației Mondiale a Sănătății. În urma susținerii lucrării "Mouvements anormaux nonparkinsoniens" devine la 13 ianuarie 1966, asistent străin al Facultății de Medicină din Paris. Din 11 ianuarie 1966, când se înființează în Spitalul Militar Central Serviciul
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
Jean Talairach, la Spitalul Sainte Anne, ca bursier al Organizației Mondiale a Sănătății. În urma susținerii lucrării "Mouvements anormaux nonparkinsoniens" devine la 13 ianuarie 1966, asistent străin al Facultății de Medicină din Paris. Din 11 ianuarie 1966, când se înființează în Spitalul Militar Central Serviciul de Neurochirurgie cu 30 paturi, și până la 1 iunie 1990, când este pensionat, Dr. Iacob devine șeful Serviciului de Neurochirurgie al Spitalului Militar Central, București, având inițial ca ajutor un singur medic specialist, Dr. N. Doboșciuc, iar
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
străin al Facultății de Medicină din Paris. Din 11 ianuarie 1966, când se înființează în Spitalul Militar Central Serviciul de Neurochirurgie cu 30 paturi, și până la 1 iunie 1990, când este pensionat, Dr. Iacob devine șeful Serviciului de Neurochirurgie al Spitalului Militar Central, București, având inițial ca ajutor un singur medic specialist, Dr. N. Doboșciuc, iar ulterior doi colaboratori, Dr. Blezu Aleman și Dr. Cramer Emil, care-i vor continua activitatea după pensionare, unul ca șef de secție, altul ca medic
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
ca medic primar. Făcând economii serioase din banii de bursă reușește să cumpere instrumentarul necesar practicării noii specialități, neurochirurgia stereotactică, pe care o va practica la întoarcerea în țară mai întâi în Clinica de Neurochirurgie și mai târziu și în Spitalul Militar Central; lucrând benevol de 2 ori pe saptămână la Clinica de Neurochirurgie, dar și în toate duminicile din iulie 1952, până la 1 noiembrie 1980. Din 1 iunie 1966 aplică la Clinica de Neurochirurgie din București sub direcția Prof. Dr.
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
duminicile din iulie 1952, până la 1 noiembrie 1980. Din 1 iunie 1966 aplică la Clinica de Neurochirurgie din București sub direcția Prof. Dr. C. Arseni, chirurgia stereotactică modernă, neurochirurgia militară fiind motorul acestei supraspecialități. Din 1970 Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul Militar Central se extinde la 50 de paturi. Din 2 februarie 1974 devine prin ordinul (nr. 2916) al Ministerului Sănătății medic primar gradul 1 în neurochirurgie. Ca o recunoaștere a activității neurochirurgicale efectuate de Dr. , la 10 decembrie 1979, se
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
50 de paturi. Din 2 februarie 1974 devine prin ordinul (nr. 2916) al Ministerului Sănătății medic primar gradul 1 în neurochirurgie. Ca o recunoaștere a activității neurochirurgicale efectuate de Dr. , la 10 decembrie 1979, se inaugurează Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul Militar Central la parterul blocului chirurgical afectându-i-se 65 paturi, un bloc operator modern cu o sală mare de operații stereotaxice plombată, cu control teleradiografic de finețe al fiecărui gest chirurgical, un serviciu de neuroradiologie, un cabinet de explorări
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
serviciu de neuroradiologie, un cabinet de explorări funcționale, camere de reanimare, garsoniere plombate pentru cazarea bolnavilor implantați cu 198Au, 192Ir. Se abordează toată patologia neurochirurgicală, efectuându-se inclusiv biopsii cerebrale stereotaxice, intervenții neurochirurgicale microchirurgicale, etc. Din 1981 realizează și în Spitalul Militar Central un laborator de curieterapie neurochirurgicală mutând aparatura de stereotaxie de la Clinica de Neurochirurgie din București. A murit pe neașteptate pe 11 aprilie 1997, în urma unui accident vascular cerebral, fiind înmormântat la dorința sa la Craiova. Gen. Dr. Iacob
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
Sanitar”, „Tudor Vladimirescu” și „Drapelul Republicii Populare Democrate Coreene”. Elev apreciat al profesororilor C. Arseni și Jean Talairach, generalul Dr. Iacob a reușit să devină unul dintre cei mai reputați și bine cotați neurochirurgi din țară, Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul Militar Central fiind printre cele mai solicitate de câtre pacienții civili, alături de cei militari, grație calităților profesionale, cât și umane ale Doctorului Iacob. Înzestrat cu o deosebită disciplină a muncii și autoexigență, pe care le impunea și colaboratorilor, era sever
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913 pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A fost decan al Facultății de Medicină din Iași
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
-i de mult, poate-i de-acum". a participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de locotenent-colonel și apoi colonel, fiind șeful Ambulanței armatei din nordul țării și medic-șef al spitalului mobil al diviziei a IX-a. A fost decorat cu următoarele ordine și medalii:
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]
-
Mare Mucenic Pantelimon cu părticică din ale lui sfinte moaște.Această icoană a fost dăruită de Episcopul Serafim (Ciciagov) de Chișinău și Hotin în anul1909. După ce complexul monastic a fost închis, în anii 1960-1961 în clădirile mănăstirești a funcționat un spital penrtu cei cu handicap fizic. Biserica de vară cu hramul Adormirea Maicii Domnului” a fost transformată în depozit pentru spital, unde se păstrau medicamentele, inventarul, iar în altar, - lengeria. În biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Nicolae” a fost instalat
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Chișinău și Hotin în anul1909. După ce complexul monastic a fost închis, în anii 1960-1961 în clădirile mănăstirești a funcționat un spital penrtu cei cu handicap fizic. Biserica de vară cu hramul Adormirea Maicii Domnului” a fost transformată în depozit pentru spital, unde se păstrau medicamentele, inventarul, iar în altar, - lengeria. În biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Nicolae” a fost instalat salonul pentru bolnavi. După 1961 în incinta mănăstirii a funcționat un spital pentru cei cu handicap mintal. Conducerea spitalului a
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Maicii Domnului” a fost transformată în depozit pentru spital, unde se păstrau medicamentele, inventarul, iar în altar, - lengeria. În biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Nicolae” a fost instalat salonul pentru bolnavi. După 1961 în incinta mănăstirii a funcționat un spital pentru cei cu handicap mintal. Conducerea spitalului a dispus nivelarea cimitirului mănăstirii. În pronausul bisericii de vară a funcționat un magazin. Pentru a șterge din memoria oamenilor orice credință în Dumnezeu, în acești ani comuniștii au adus între pereții mănăstirii
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
pentru spital, unde se păstrau medicamentele, inventarul, iar în altar, - lengeria. În biserica de iarnă cu hramul ,Sf. Nicolae” a fost instalat salonul pentru bolnavi. După 1961 în incinta mănăstirii a funcționat un spital pentru cei cu handicap mintal. Conducerea spitalului a dispus nivelarea cimitirului mănăstirii. În pronausul bisericii de vară a funcționat un magazin. Pentru a șterge din memoria oamenilor orice credință în Dumnezeu, în acești ani comuniștii au adus între pereții mănăstirii spitalul de psihiatrie. Acest spital a funcționat
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
pentru cei cu handicap mintal. Conducerea spitalului a dispus nivelarea cimitirului mănăstirii. În pronausul bisericii de vară a funcționat un magazin. Pentru a șterge din memoria oamenilor orice credință în Dumnezeu, în acești ani comuniștii au adus între pereții mănăstirii spitalul de psihiatrie. Acest spital a funcționat până în iulie 1992. La 8 septembrie 1992 mănăstirea de călugări Țigănești a fost reînființată. Complexul monastic se afla în stare foarte devastată, deoarece nu a mai fost reparat de la închidere. Dar lucrătorii spitalului, rămânând
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
mintal. Conducerea spitalului a dispus nivelarea cimitirului mănăstirii. În pronausul bisericii de vară a funcționat un magazin. Pentru a șterge din memoria oamenilor orice credință în Dumnezeu, în acești ani comuniștii au adus între pereții mănăstirii spitalul de psihiatrie. Acest spital a funcționat până în iulie 1992. La 8 septembrie 1992 mănăstirea de călugări Țigănești a fost reînființată. Complexul monastic se afla în stare foarte devastată, deoarece nu a mai fost reparat de la închidere. Dar lucrătorii spitalului, rămânând fără serviciu, au furat
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
mănăstirii spitalul de psihiatrie. Acest spital a funcționat până în iulie 1992. La 8 septembrie 1992 mănăstirea de călugări Țigănești a fost reînființată. Complexul monastic se afla în stare foarte devastată, deoarece nu a mai fost reparat de la închidere. Dar lucrătorii spitalului, rămânând fără serviciu, au furat din mănăstire tot ce au putut, distrugand complexul. În biserica de vară ploua din cauza acoperișului vechi, pereții bisericii aveau multe crăpături. Chiliile și alte clădiri din mănăstire necesitau reparație capitală. Primul stareț al mănăstirii Țigănești
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
fusese provocat cu bună știință căci focul pornise „din patru părți”. Rămași fără sală de spectacole (Teatrul de Varietăți fusese demolat din 1869), în urma intervenției primului ministru Ion C. Brătianu, actorii primesc un ajutor de 10.000 lei de la Eforia Spitalelor Civile. Până la construirea noii clădiri a teatrului pe locul fostei primării și a Mănăstirii Dancu, sediu inaugurat la 1 decembrie 1896, actorii au continuat să susțină spectacole pe micile scene ale sălilor Pastia, amenajată prin sârguința primarului Scarlat Pastia la
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
săi. Dr. Fred Erskine, tatăl percuționistului Peter Erskine, a considerat că toate acestea pot fi semne ale unor tulburări de comportament, astfel că, imediat după revenirea din turneu, a doua sa soție, Ingrid Pastorius, l-a internat pentru consult la spitalul Holy Cross, în baza legii din Florida privind tulburările psihice (Florida Mental Health Act from 1971, lege cunoscută și sub numele de Baker Act), unde a fost diagnosticat ca suferind de tulburare bipolară (de personalitate) sau depresie maniacală, fiindu-i
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
din apartamentul său din New York, fiind astfel nevoit să doarmă în stradă. Din cauză că sănătatea lui se deteriora rapid, în iulie 1986, în urma intervenției celei de-a doua soții, Ingrid, și a fratelui său Gregory, a fost internat din nou la Spitalul Bellevue din New York, unde i s-a prescris un alt medicament, Tegretol, care să înlocuiască tratamentul cu litiu. Din nou starea sa s-a ameliorat, astfel încât a plecat într-un turneu în Europa, fiind extrem de bine plătit. În 1987 s-
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
cel care-l bătuse, a afirmat că acesta a căzut și s-a lovit la cap. Individul, deținător al centurii negre, a fost arestat imediat după incident, fiind eliberat ulterior pe cauțiune. Jaco Pastorius a fost transportat de urgență la spital, cu multiple fracturi faciale, și răni la nivelul mâinii drepte. Medicii au constatat că pierduse și ochiul stâng. În scurtă vreme a intrat în comă. Dacă în zilele următoare au apărut semne că ar putea să-și revină, o hemoragie
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]