22,035 matches
-
În plus, se utilizează și tehnica supralicitării, prin faptul că "peste două milioane de români au ieșit din case pentru a vota demiterea lui Traian Băsescu". Se evită enunțarea faptului că șase milioane au votat în sprijinul președintelui. Punerea diferită de accent, când pe o parte a evenimentului, când pe alta, poate fi expresia, de fapt, a unei intenții de manipulare. Introducerea de teme false este cazul extrem al supralicitării unor evenimente. Ea este o tehnică de manipulare care vizează crearea de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de termenul latinesc ficus „smochină“; așa s-a ajuns la cuvântul ficatum, care datează din secolul 4, apărând la Apicius, vestit gurmand și autor al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apărând la Apicius, vestit gurmand și autor al unei cărți de bucate din timpul împăratului Tiberiu. Cuvântul a avut două forme: una cu accentul pe prima silabă, fícatum, mai apropiată de cuvântul grecesc, și alta adaptată la latină, ficátum, cu accentul pe a doua silabă. Ambele forme latinești au reflexe romanice actuale: it. fígato, sp. hígado, fr. foie au la bază fícatum, iar rom. ficát și dialectele italienești și sarde au la bază ficátum. Deci rom. ficat < lat. ficatum, termen culinar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
numește un cuvânt panromanic. Din punctul de vedere al formei, nu există nici un impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
impediment în a considera că termenul coapsă provine din lat. coxa, pentru că evoluția respectă legile fonetice: grupul cs (notat x) a devenit ps în cuvintele în care accentul cădea pe silaba precedentă (lat. fraxinus > frapsin, lat. infixi > înfipse), iar când accentul era pe silaba următoare cs > s (lat. maxilla > măseauă, lat. laxare > lăsa). Lat. coxa însemna însă „șold“, nu „coapsă“. În celelalte limbi romanice (fr. cuisse, it. coscia, port. coxa), a avut loc o evoluție de sens asemănătoare, explicată de W
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
față se constituie, de altfel, într-o modalitate de prezentare a coordonatelor acestui proces cu particularizare pentru activitățile de educare a limbajului în etapa preșcolarității. În general, literatura de specialitate prezintă nuanțat diferitele componente ale procesului comunicării didactice/pedagogice, cu accent pe: ,,universul" individual, manifest sau latent, al subiecților implicați în procesul comunicării: ceea ce caracterizează cadrul didactic în plan personal (inteligență, motivație, plan emoțional, sisteme de valori, particularități de vârstă/generație, competență comunicativă etc.) și profesional (științific domeniul/domeniile de specialitate
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
continuarea celor prezentate supra, se impune ca premisă a conștientizării modalității de raportare a individului la sine și la lume și a comunicării acestei raportări sublinierea faptului că în societatea contemporană trebuie să se aibă în vedere o mutație de accente în ceea ce privește finalitățile, vizându-se ,,educația pusă în slujba îmbogățirii vieții prin abilitățile de vorbire și comunicare și prin structurarea unui mediu educativ, care să susțină dezvoltarea autonomiei și interdependenței"108; de altfel, se poate considera că însăși ,,finalitatea culturii și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
nivelul 143 fonetic/fonologic: sunetul; sunetele limbii române; grupurile de sunete; sunetul în poziție inițială, mediană, finală; litera; corespondența sunet literă; silaba; numărul silabelor dintr-un cuvânt; locul silabei în cuvânt; corespondența silabe ale unui cuvânt reprezentare grafică a acestora; accentul; intonația; semnele de punctuație; corespondența intonație transmitere/solicitare de informații, manifestare a planului emoțional semne de punctuație; * nivelul lexical-semantic: cuvântul formă, sens; vocabularul fundamental; masa vocabularului (regionalisme, termeni populari, arhaisme, neologisme, termeni de specialitate etc.); derivarea cu sufixe diminutivale, augmentative
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
gradat; principiul participării active; principiul verificării imediate a răspunsului; principiul ritmului propriu de studiu; principiul reușitei 199. ( Instruirea programată cunoaște două variante 200 de realizare: instruirea programată lineară (de tip Skinner) dificultățile programate pe secvențe având un grad destul de redus, accentul punându-se pe întărirea pozitivă a rezolvării corecte a sarcinilor de către copii; instruirea programată ramificată (de tip Crowder) gândită pe secvențe mai ample, în condițiile în care un răspuns eronat nu este considerat un impediment în desfășurarea activității, ambele fiind
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
fiecărui copil libertatea de a-l explora pentru a se dezvolta în ritmul său natural"; ,,adultul nu trebuie să facă pentru copil ceea ce acesta poate să facă de unul singur. El are o minte absorbantă și învață fără efort"254; accentul se impune a fi pus, cel puțin într-o etapă inițială, pe ,,dezvoltarea simțurilor" vezi, în acest sens, pre-exercițiile concretizate în ,,jocuri simple", de tipul încheierii și descheierii nasturilor la hainele păpușilor (pregătind activitatea proprie ulterioară)255, cu precizarea că
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
prin utilizare în contexte similare/diferite la copiii preșcolari a componentelor codului lingvistic la nivel segmental: enunțuri, cuvinte și diviziuni ale acestora (sufixe, prefixe, sufixoide, prefixoide, particule/forme lexicale valorificate în cadrul compunerii, al flexiunii, al concretizării raporturilor sintactice etc.); suprasegmental: accent, pauză, intonație etc., în plan: * paradigmatic în vederea cunoașterii componentelor sistemului vezi elementele din vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice, polisemice, formele diferite pe care le ia flexiunea unui cuvânt etc.; * sintagmatic al îmbinării 294 corecte, coerente, logice
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
corecte, coerente, logice, funcționale a componentelor sistemului în cadrul comunicării. 9.2.1. Abordarea elementelor de fonetică/fonologie a limbii române la nivelul preșcolarității Sunetele limbii române, grupurile de sunete, sunetul și litera, silaba, regulile de despărțire a cuvintelor în silabe, accentul, intonația, semnele de punctuație etc. sunt vizate în cadrul activităților de educare a limbajului în grădiniță prin prisma recunoașterii acestor elemente de construcție a comunicării (orale și scrise), a conștientizării valorii lor și a exersării utilizării lor în contexte concrete, în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de cuvinte care conțin un anumit număr de silabe Jocul silabelor, Câte silabe are cuvântul?, Găsește un cuvânt cu tot atâtea silabe!298, Cuvântul care respiră de două/trei ori, Detectiv de...silabe/ Găsește silaba!, variante de Loto, Domino etc.; accentul, pauza, ritmul, intensitatea: accentuarea corectă a cuvintelor, respectarea pauzelor în vorbire, ritmul vorbirii, intensitatea vocii Repetă după mine! (exersarea accentuării corecte a cuvintelor), Păcălitorul din cuvinte (actualizarea prin joc a formelor omografe: copii, copii; veselă, veselă; Andrei, Andrei), Jocul telegrafului
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
faptul că, în general, comunicarea ,,pare să implice o acțiune asupra spiritului persoanelor: acțiunea comunicațională nu pune în relație subiectul și obiectul (cuplu tehnic), ci subiectul cu subiectul (cuplu pragmatic). Omul acționează asupra (reprezentărilor) omului prin intermediul semnelor." [trad. ns.]. 20 Accent pus pe dimensiunea interpersonală și interacțională a comunicării în Cerghit 2002: 47-49. 21 Mattelart 1996: 9. 22 Utilizăm aici sintagma ,,forme neliterare" prin raportare la normele limbii române literare actuale. 23 Din perspectiva eventualilor factori perturbatori, s-a realizat distincția
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
adevăr. Toate ar fi În regulă, dacă s-ar ajunge, În final, la o trezire, la o limpezire a discipolilor, cum a fost și cazul apostolilor. Dar nu Întotdeauna se Întâmplă așa. Dezamăgirile țin de subtectonica actului educativ, având adesea accente sacrificiale, dramatice - dar reale. Transmiterea Învățăturii atrage după sine și un simț acut al sfârșitului sau al morții. Cine s-a atașat, Întru Învățare, de cineva - o știe. Să facă parte toate acestea din recuzita urii - și a iubirii -, a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Societatea reală, care se ivește după scenarii adesea improbabile, nu va solicita valorile achiziționate. De aceea, școala trebuie să pregătească persoana pentru scenarii deschise, pentru situații polivalente, pentru valori multiple, Încât, nu numai pe specificitatea conținuturilor valorice se va pune accentul, ci și pe capacități și atitudini de raportare la valori. În momentul când individul este Învățat să judece și să reprezinte valorile În genere, atunci viitorul (al lui, al celorlalți) este salvat. Trebuie creat un continuum binevenit Între cunoaștere și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de resituare privind valorile În școală, ar trebui avute În vedere simultan la nivelul instituțiilor de Învățământ. Există o dinamică permanentă Între cele două funcții, În sensul că ele se corelează și se completează reciproc. Câteodată, școala trebuie să pună accentul pe transmisia capitalului cultural acumulat, alteori, ea trebuie să-l pună În chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai presus de toate acestea, se atrăgea atenția asupra rolului suportului afectiv și motivațional În procesul de Învățare, ceea ce conferea un statut cu totul aparte profesorului. În general, se propunea o umanizare a educației pe baza următoarelor principii: a) punerea accentului pe latura formativă, și nu pe Însușirea mecanică a cunoașterii; b) valorizarea autodezvoltării prin cunoaștere și asimilare, nu prin instruire din exterior; c) reactualizarea și contextualizarea Îndemnului socratic „cunoaște-te pe tine Însuți” În procesul de Învățământ; d) utilizarea nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sau mai nouă, vine cu incertitudinile ei, cu alunecări dubitative sau nihiliste, cu piste ce atacă și deconstruiesc sensul. Poziționările filosofice Își caută uneori temeiuri dincolo de cadrajele specifice, mărturisind, În acest fel, limite și slăbiciuni. Se știe că interdisciplinaritatea pune accentul pe dimensiunea coabitării, completitudinii, articulării mai multor mărci explicative sau metodologii, și acreditează că doar integrativul și holisticul bine fundamentate au șansa să ne facă să Înțelegem sensurile adânci ale existenței. Dincolo de această asumpție metodologică, interdisciplinaritatea mai prezintă un avantaj
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Învățatul era o artă, iar cei care se dedicau acestei preocupări Își sacrificau Întreaga viață acestui țel (ca Învățători și Învățăcei) și tot simțeau că mai au multe de Învățat, iar timpul se dovedea insuficient. Dispozitivele actuale de Învățare pun accentul pe cantitate, pe randament, pe rapiditate, fără a fi suficient de atente la calitate, la „performativitatea” umană și spirituală. De aceea, credem că școala este Încă nepregătită sau ineficientă pentru a forma o personalitate autentică, bine conturată spiritual, capabilă de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cunoscut tainele sufletului uman, intuind infinitezimal, cu multă precizie cele mai paradoxale alunecări ale sufletului și nu au fost rupți de lume. S-au retras pentru a o analiza mai profund, mai detașat, mai de la distanță. Au pus un mare accent pe Înțelegere, Îndurare, Încercare, experimentare și așteptare, străduindu-se să „lege” lumea de cer. Nu au ajuns ușor la concluzii, nu au aspirat la rețete și nu s-au dat În spectacol. Tăcerea, Însingurarea și diminuarea prezenței lor au devenit
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zei, fie că e vorba despre oameni care nu mai sunt în viață. Teritoriul tragediei este tocmai acest loc al apariției, al comunicării cu lumea invizibilă a zeilor și a morților. Din acest punct de vedere, discuțiile despre originile tragediei, accentul mai mult sau mai puțin apăsat pus pe legătura cu cultul lui Dionysos sau, dimpotrivă, cu cultul eroilor morți își pierd din importanță. Faptul că altarul (thymele) prezent în centrul spațiului tragic e altarul unui zeu sau e eschara, sediul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
bucură, cu siguranță, de aceeași celebritate ca Oberon sau Prospero. Și totuși, în ultima perioadă a creației marelui dramaturg, ea deține, alături de eroul central al Furtunii, un loc esențial în reflecția estetică a unui Shakespeare ce pune tot mai apăsat accentul pe raporturile dintre teatru și magie. Poveste de iarnă merită să figureze, împreună cu Furtuna, printre acele ultime opere în care elisabetanul construiește marile parabole ale concepției sale despre teatru. Dacă, în Poveste de iarnă, Paulina nu este nici pe departe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tinereții - dublul este aici figura fostului său eu - și seamănă izbitor cu o tânără fată despre care vom afla că e fiica nelegitimă a lui Hummel. Se stabilește astfel o întreagă rețea de ecouri peste timp și de deplasări de accent între piesa lui Strindberg și shakespeariana Poveste de iarnă, grație acestei statui care le imortalizează deopotrivă pe mamă și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
secvența „invocației către moarte”, va fi nevoie să răsune „o voce plină, cu inflexiuni bogate, o voce omenească”. Tensiunea dintre inert și viu se menține astfel până la capăt. Importanța manechinului ca dublu al actorului capătă deja, în proiectul lui Artaud, accente kantoriene. Pentru finalul celui de-al doilea act, Artaud imaginează o întrerupere bruscă a sunetului și a luminii, lăsând să se mai vadă doar „alături de fiecare personaj, un soi de dublu al său, îmbrăcat exact ca el. Toate aceste dubluri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]