24,349 matches
-
la nefericire. Și atunci, mă întreb: Până unde am dreptul să le aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Până unde am dreptul să le aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se va simți oare jignit Kano dacă o refuza pe sora lui? Cine putea ghici ce se petrece în mintea unui yubani? Ce știa el despre yubani? În anii aceia fusese preocupat de fiecare amănunt al selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cazurilor, de utilizarea unor anumite ierburi, rădăcini sau fructe, pentru că farmacologia yubani era alcătuită din peste o mie de leacuri cu eficacitate dovedită, de la cel mai complex anticoncepțional, până la cel mai simplu dintre purgative. Aveau propria lor cultură, o cultură adaptată la lumea care îi înconjura, mai firească pentru supraviețuirea în jungla amazoniană decât cea mai avansată tehnologie modernă. Omul „civilizat“ care ar avea pretenția să supraviețuiască în selvă ar trebui să înceapă prin a o distruge. Avea nevoie de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în deșert. Cel mai desăvârșit îngrășământ creat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi va ajuta în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt dați uitării cu desăvârșire, precum niște animale din selvă, ori se tabără asupra lor, încercând să fie asimilați de azi pe mâine... Aceasta este o problemă despre care am putea discuta un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și nu se leagă de nimic. Dacă nu le place un serviciu, îl lasă și caută altul. Dacă un oraș îi obosește, vând tot ce au și se duc, chiar dacă știu că vor petrece un sezon prost până când se vor adapta la alt oraș sau în altă țară. Chiar la alt continent. Și după câțiva ani, se mută din nou. Nu mai respectă tradițiile, nici vechile legături. Nu mai respectă nici măcar conceptul de patrie și de naționalitate. Pentru ei, străinătatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
niciodată înmulți cu patru. Clătină din cap, pesimist. Nu se va putea înmulți nici cu doi, în cel mai bun caz. Experții vor fi cei care vor trebui să caute punctul de echilibru în acțiunea ecologică. Va trebui să ne adaptăm atunci la o societate stabilă, în care nașterile să nu depășească niciodată decesele, în care consumul nostru și deșeurile noastre să nu depășească resursele ce ni se oferă sau capacitatea pământului de a absorbi rămășițele. Zâmbi timid. Poate - la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
persoane prin viața mea, care au rămas atît timp cît a fost necesar pentru a schimba ceva, pentru a ne transforma, pentru a progresa împreună. Am avut parte de multe despărțiri pe care nu mi le-am dorit. M-am adaptat cu timpul, m-am obișnuit, m-am împăcat deseori cu această rapiditate, cu această temporalitate a relațiilor. Au fost multe persoane care s-au îndepărtat și cu care s-au întrerupt niște conexiuni. Am învățat din toate acestea și ulterior
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
beție pe drumul lung și obositor. Ilie Hojman și cu Gheorghe Prisăcaru nu și-au mai luat nevestele cu ei, pentru că nu le țineau "balamalele" la atîta drum. Cei doi prieteni au pornit tacticos, tocmai din satul Mileanca și au adaptat un ritm care să poată fi susținut pînă la destinație. Mă roade un genunchi, se plînge Ilie. De acum vin belelele pe capul nostru. Bătrînii trec în revistă momente importante din viața lor, fiecare loc din cîmpurile prin care treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tiparul jumătății sale și acesta s-a potrivit ca o mănușă. Cîteva voci interioare, cusurgițe rău, o cicăleau: Dar este însurat... E... Are copii... Pensie... Nu-i prea tinerel... E... Nora l-a măsurat exact pe Ionel și și-a adaptat programarea pe grila acestuia. Ce frumoasă sînteți, o flata Ionel. Și dumneavoastră sînteți un bărbat frumos, doar că aveți un cusur. Care, mă rog? Sînteți om însurat, aveți copii. Deci n-am nici o șansă? Știu eu? Doar dacă înnebunesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea serate, invita critici literari, purta discuții mondene, cunoștea intimitățile figurilor proeminente ale urbei, cînd vorbea despre ele le spunea familiar pe numele mic, scria și versuri, publica În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceea ce le place lor Îți place și ție, Îi aprobi sincer, nu ca să-i flatezi pe ei, ci pe tine, chiar Îi iubești pentru că Îți dau iluzia că mai poți zăbovi un timp În arenă, mai crezi că te poți adapta perfect acestei lumi pe care ți-o propun, o lume atît de asemănătoare cu cea visată de tine, le ești recunoscător, Îi simți de-ai tăi și totuși dialogul decurge mereu ca și cînd unul care a văzut Spania ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot timpul Împreună. După atîția ani n-au realizat mare lucru, dar oricum au publicat cîteva cărți și cu banii se descurcă destul de bine. Sigur că nu e ceea ce au sperat ei, dar, am impresia că au Început să se adapteze sau consoleze, În fond e cam același lucru. Pentru noi e mai greu deocamdată. Totul e atît de bulversant, atît de nou. Locuim În continuare În lagăr, dar ne-au promis că situația noastră se va rezolva În cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă era bună, nici dacă mă domina prin spirit sau printr-o anumită abilitate intuitivă, știu doar că avea tot ceea ce Îmi lipsea mie și că aveam tot ce Îi lipsea ei. Fără Îndoială, ea venise pe lume ca să se adapteze... eu? Mai tîrziu, după ani de zile, ochii noștri spuneau mereu altceva decît cuvintele pe care le schimbam În fugă. Și n-am mai găsit niciodată acea risipă de suflet pe care o făceam odinioară pe filele unui manuscris al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
al meu În alții, dar cînd toți acești alții În care mă pot găsi dispar brusc cum dispar peste noapte rămășițele unei case demolate, ce se Întîmplă cu ființa mea? Am să-mi inventez afinități cu vecinii. Am să-mi adaptez tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mai ales n-au patrie. Este ciudat că În anumite puncte doar evreii le sînt asemănători — Sigur, vrei să spui că și ei au cunoscut nomadismul, n-au avut patrie, dar stăpînesc, slavă Domnului, obiecte materiale, știu să se adapteze, sînt adevărați mesageri ai civilizației și culturii și a tot ce e nou și modern În spiritul uman și pe deasupra — Te-am provocat, văd că nu-ți lipsește chiar de tot umoarea ironică, mă bucur, dar voiam să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel mai recalcitrant ochi se adaptează peisajului, pentru că altfel n-ar putea supraviețui. Un singur lucru mă Îngrijorează, cred că el are o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
naivă, Marceline, care familie? Și chiar dacă ar exista o mezalianță, am auzit că urmează să se Întoarcă cît de curînd pe pămîntul făgăduit. Totul e clar, probabil că acționează Într-o rețea, cred că e francmason Ușurința cu care se adapta el la orice schimbare de direcție pe care o imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vede, nu auzi decît ce se aude, nu atingi decît ceea ce se simte, ești la fel de neștiutoare și de nevinovată ca un lup care ar mușca fără dinți; dar mușcătura aceea, gîndește-te, ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și ridice degetul ca să apară pe fiecare chip două găuri negre și tot universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l întreabă oamenii de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
comparație deoarece nu are la dispoziție „produse” artistice veritabile și valoroase, vina în acest caz purtând-o creatorii de artă care nu mai au nimic de zis în acest sens. Artiștii postmoderni consideră că ei au obligația de a-și adapta arta cerințelor publicului ignorând faptul că artistul veritabil are datoria de a educa publicul și a-l influența (pe cît posibil în mod pozitiv), problema fundamentală a progresului cultural într-o societate dată o reprezintă tentativa de ridicare a publicului
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
252 footnote>. Perioada postmodernă hypermaterialistă dezvoltă în individ acute ”calități” - considerate, probabil, defecte altădată - precum ipocrizia, lașitatea și înfumurarea, iar pentru a subzista cu succes cerințelor prezentului se ”impune” să fii maestru în arta tradării și a lingușirii, să te adaptezi după interesul propriu, să susții ideii care nu îți aparțin atunci când este necesar, să fii un imoral cameleon al situațiilor. Probabil acestea sunt caracteristici ale omului și dăinuiesc de când specia umană, dar cu siguranță transparența din perioada actuală este frapantă
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
spînzurați. — Da, cazul dumitale este dintre cele mai interesante, rosti domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]