22,461 matches
-
etaj. Nefiind ocupată vreodată de romani, Epoca de Fier în Suedia a durat până în preajma anului 1100, când au fost introduse clădiri de piatră și ordine monahale. Majoritatea surselor scrise din această perioadă au o credibilitate scăzută. Asta e deoarece fragmentele scrise datează dintr-o perioadă mult mai târzie decât perioada pe care o descriu, sau au fost scrise în cu totul altă regiune, sau sunt mult prea scurte. Situația climaterică s-a înrăutățit, obligându-i pe fermieri să își țină
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
unei „phoenix-age”, o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o producție artistică străină de idealurile renascentiste. Cenino Cennini, un alt autor important, era de părere că Giotto a modernizat pictură
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
nivel individual să producă o modificare, să întreprindă o sincopă într-o gândire țeapănă. Dar această fluctuație echivocă nu poate constitui o modificare generală în societate. Schimbarea în societate este rezultatul unei conjuncturi în care arta poate fi doar un fragment și numai în cazul în care discutăm despre o societate care manifestă un interes pentru artă. O societate care ignoră arta, în care jumătate din vizitatori intră în spațiile de artă contemporană în căutarea unei toalete, are o artă vădit
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
Cireșe amare de Liliana Nechita (extrase) Cartea Lilianei Nechita - Cireșe amare</b><b> </b><i><b>din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema numărului 13 din </b></i><b>Gazeta de Artă Politică, </b><i><b>are forța narativ-afectivă a unui document de traseu existențial. Un document care întoarce pe toate fețele văzute și nevăzute lumile de circulație emoțională ale
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
Pata, o lucrare despre activismul pentru dreptul la locuire decentă, editată de Adi Dohotaru, Hajnalka Harbula, Eniko Vincze. Detalii despre eveniment, aici. Fragmente din Editorial: ”Prin interviuri, documente, eseuri și imagini, volumul Pata surprinde aspecte ale formării zonei Pata Rât, spațiul precar al locuirii marginalizate din apropierea gropii de gunoi a orașului Cluj, creat prin acțiuni administrative directe sau nepăsare instituțională și complicități multiple
Pata: un volum despre activismul pentru dreptul la locuire decentă () [Corola-website/Science/296128_a_297457]
-
exclus din PCR, în care se înscrisese în august 1968, din cauza publicării integrale a romanului „Ostinato” în RFG, la editura Suhrkamp, pe care cenzura i-l ciopârțise în țară. Un an mai devreme, Goma la Radio Europa Liberă fuseseră citite fragmente din romanul său "Ușa (noastră cea de toate zilele)". În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un scurt articol, „"Pământ de flori"”, în care se referă la urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977. În 1977
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei" și "Fragmente moderne". În anul 1927 devine docent în estetică. Apare în formă litografiată cursul de "Estetică generală". Abia în anul 1930 devine conferențiar definitiv la Facultatea de Litere a Universității din București. Tot în acest an publică studiul "Poezia lui Eminescu
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
Orașul cu un singur locuitor" (Editură Albatros, 1982), "Înțeleptul la ora de ceai" (Editură Cartea Românească, 1984). Debutează în volum la Editură Albatros în 1980 cu culegerea de poeme "La noapte va ninge". Publică mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în principale reviste și ziare literare naționale și studențești: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronică, Viața Românească, Vatra, Echinox etc. În 1987, fuge din România și cere azil politic în Franța, unde obține cetățenia franceză în 1993. În prezent
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
franceze. După 1989, devine autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune . În octombrie 1996, Teatrul Național din Timișoara organizează un festival „” cu 10 dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Fragmente din piesele sale sunt prezentate și în câteva manuale școlare alternative. În septembrie 1987, va obține o viză turistică pentru o călătorie în Franța și Grecia, iar la Paris o fundație literară din Franța (La Fondation pour une Entraide Intellectuelle
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
practic nu se folosește niciun semn de punctuație. Rolul cezurii este aceea de a crea o pauză necesară sublinierii juxtapunerii celor două planuri ale conținutului. Un haiku autentic are în structura lui 2 planuri aflate într-o relație de Juxtapunere: fragmentul și sintagma sau expresia. Formal, ele sunt despărțite prin cezura. La prima vedere, cele două planuri apar ca fiind independente, dar împreună, sunt percepute ca o metaforă globală, relevându-se cititorului că un flash, o străfulgerare sau iluminare instantanee. Iluminarea
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
Grigurcu, "Idei și forme critice", Cartea Românească, 1973; Dan Culcer, "Citind sau trăind literatura", Dacia, 1976; Ion Negoițescu, "Alte însemnări critice", Cartea Românească, 1980; Mircea Zaciu, "Lancea lui Ahile", Dacia, 1980; Mihai Dinu Gheorghiu, "Reflexe condiționate", Junimea, 1983; Lucian Raicu, "Fragmente de timp", Cartea Românească, 1984; Paolo Fabrizio Iacuzzi, "Dizionario degli autori", Bompiani, 1987; Romul Munteanu, "Jurnal de cărți", vol. 5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, "Literatura română contemporană", Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Alexandru Rosetti, maestrul său în anii de formație lingvistică. Împreună cu alți colegi de generație, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică și Stilistică din București (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop și Alexandru Rosetti. Prima sa carte, " Fragmente despre cuvinte" (1968), impune deodată un eseist strălucitor și non-conformist. Toma Pavel s-a expatriat în Franța în vara anului 1969. După doi ani, în 1971, își susținea deja teza de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
de noi intervenții din partea Securității, N. Steinhardt face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică "Jurnalul" în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului. Câteva fragmente din "Jurnalul fericirii" lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: ""Printre țigani. Rasismul este o demență, dar - cum să spun? - nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni, unde începe să lucreze la primele nuvele și se decide să trăiască din cariera de scriitor. În 1902 apare primul manuscris al romanului "Frații Potcoavă", unele dintre fragmentele acestuia fiind publicate în revista "Pagini Alese" cu pseudonimul "M. S. Cobuz". În iunie 1903, Sadoveanu este incorporat și face armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”. Această primă perioadă din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
recepție, în care face aprecieri pozitive fată de folclorul românesc în general și de poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de dragoste", Sadoveanu abordează problema robiei, ilustrând moartea unui rob țigan care a fost ucis de stăpânul său gelos, în timp ce în "Răzbunarea lui Nour", un boier refuză să facă pace cu Dumnezeu până când moartea fiului său va fi răzbunată. Alte fragmente se ocupă doar cu existența izolată a țăranilor: de exemplu, în "Într-un sat odată", un bărbat misterios moare într-un cătun din Moldova, iar localnicii, în imposibilitatea de a-i descoperi identitatea, îi vând calul. În "Năluca", acțiunea se
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
un boier a cărui presupusă trădare a dus la capturarea domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, luând-o ca prizonieră pe fiica sa Ilinca. Această poveste are mai multe episoade în care accentul se pune pe ilustrarea nelipsitelor festine, precum și un fragment în care Potcoavă și aliații lui, cazacii zaporojeni, se apucă de băut. Acoperind mai mulți ani din viața lui Nicoară, și culminând cu înlăturarea de la putere, narațiunea arată victoria sa împotriva pretendenților Petru Șchiopul și Golia, și prețul pe care
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
dincolo de negură" în cinstea operei lui George Topîrceanu cu același nume, ambii autori schițând portretul celuilalt cu admirație. Topîrceanu a mai parodiat stilul prietenului său într-un scheci de cinci paragrafe, care făcea parte dintr-o serie de astfel de fragmente. A scris despre întâlnirile lor în diverse alte scrieri autobiografice, și i-a dedicat prima versiune a poemului "Balada popii din Rudeni". Sub numele de "Nicolae Pădureanu", Sadoveanu este unul din personajele romanului și a autobiografiei deghizate " În preajma revoluției", scris
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Catastrofa". Pe data de [[3 mai]], cu schița "Pozna" Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
impunerea criteriului estetic. În 1961, publică schițe și nuvele în "Gazeta literară" ("Hoțul", "Tinerețe", "Vichenție", "Buzuilă"), în "Luceafărul" ("Noapte albă", "Uimitor, foarte uimitor") și în "Scrisul bănățean" ("Roșcovana"), făcându-se remarcat în mediile literare. Între 1962-1965 publică noi schițe și fragmente de roman în "Gazeta literară", "Luceafărul", "Orizont" și "Viața românească". Despre nuvela "Copilăria lui Herbert", apărută în "Gazeta literară", nr. 42, din 15 octombrie 1964, un nucleu al romanului " În absența stăpânilor", Nichita Stănescu va scrie elogios. Interviuri
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
considerându-l de „un latinism exagerat”. În același an îi apare eseuul "Pseudo-Kinegeticos", iar în povestirile "Jupân Rănică Vulpoiul" și "Tigrul păcălit". În 1877 apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul "Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul" de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în "Revista Română"). Scrie "Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință", volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare cartea "Moții și curcanii", conținând
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
afirma că este un text în care autorul „"bate câmpii cu grație"”, cuprinde considerații estetice și descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm ("Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat") și chiar și un fragment autobiografic în care autorul povestește o vânătoare de dropii în Bărăgan, pasăre dispărută de pe teritoriul României în urma vânării ei sălbatice. Inițial, Odobescu intenționa să scrie o „precuvântare” (introducere) la „Manualul de vânătoare” al lui C. Cornescu, bun prieten și rudă
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă șapte frați
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Apa" a fost folosit ca scenariu pentru filmul " Trei zile și trei nopți", realizat în 1976 în regia lui Dinu Tănase, având în distribuție actorii Fory Etterle, Petre Gheorghiu, George Constantin, Ion Caramitru, Amza Pellea, Irina Petrescu și Gheorghe Dinică. Fragmentul următor este un extras dintr-un interviu luat autorului de Adrian Păunescu: Articole biografice
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]