22,240 matches
-
documentabilitatea prin acte, principiul fixării În scris și specializarea soluționării - și se vede deja angrenată Într-o sferă a pachetelor de politici comunitare, adică Într-un spațiu Euro-polity În care funcționează cultura administrativă postweberiană a transparenței deciziei, a eficienței, a interacțiunilor orizontale, a parteneriatului public-privat și a negocierii colective a deciziilor. Această administrație este Însă instrumentul operațional al guvernului În procesul de elaborare a politicilor, În care slaba capacitate de formulare și absența instrumentelor moderne de elaborare a analizelor de impact
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de intervenție publică, elaborarea politicilor presupune un proces mai amplu decât fundamentarea autoritară și ierarhică a deciziei, o necesară reorientare a proceselor de formulare către politicile cu public, precum și reorientarea axei de implementare a acestora, „de jos În sus”, către interacțiunea strategică a multiplilor actori implicați În rețelele de politici. Raționalitatea deciziei, odată ieșită din logica alocării autoritare a valorilor, trebuie să recunoască existența raționalității subsistemelor sociale, bazată pe negocieri Între actorii guvernamentali și cei non-statali, publici sau privați. Prin asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, funcțiilor tradiționale ale statului li se adaugă cel puțin cea de mediator/negociator, noi niveluri ale acțiunii politice, reguli de comportament politic, modele de interacțiune, precum și noi instrumente de policy-making: consultare, dialog social, parteneriate, metode deschise de coordonare și co-reglementare, delegare de competențe, externalizare a serviciilor publice, standardizare etc. Dacă input-ul acestui proces este constituit, În mare parte, de adoptarea (și adaptarea) acquis-ului, eficiența
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de probe practice pentru a vedea pe care dintre cei doi să Îl angajeze. Să presupunem că, În momentul În care a decis să Îl angajeze pe B, Între A și C (candidatul care a pierdut concursul) nu mai există interacțiuni. Cu alte cuvinte, creșterea frecvenței schimbului dintre A și B, produce scăderea până la 0 a relațiilor de schimb dintre A și C. Teoria schimbului În rețea poate fi privită drept o abordare a interacțiunilor și a structurii bazată pe două
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
a pierdut concursul) nu mai există interacțiuni. Cu alte cuvinte, creșterea frecvenței schimbului dintre A și B, produce scăderea până la 0 a relațiilor de schimb dintre A și C. Teoria schimbului În rețea poate fi privită drept o abordare a interacțiunilor și a structurii bazată pe două principii: a) actorul poate fi modelat ca fiind motivat de interese sau recompense/sancțiuni; b) cea mai mare parte a interacțiunilor constau În schimbul resurselor valorizate (pentru a Înțelege conceptul, vezi exemplul aferent legăturii de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și C. Teoria schimbului În rețea poate fi privită drept o abordare a interacțiunilor și a structurii bazată pe două principii: a) actorul poate fi modelat ca fiind motivat de interese sau recompense/sancțiuni; b) cea mai mare parte a interacțiunilor constau În schimbul resurselor valorizate (pentru a Înțelege conceptul, vezi exemplul aferent legăturii de tip negativ de mai sus). Analiza de rețea, pe de altă parte, este Înrădăcinată În observația empirică potrivit căreia modelele de interacțiune a actorilor pot fi privite
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cea mai mare parte a interacțiunilor constau În schimbul resurselor valorizate (pentru a Înțelege conceptul, vezi exemplul aferent legăturii de tip negativ de mai sus). Analiza de rețea, pe de altă parte, este Înrădăcinată În observația empirică potrivit căreia modelele de interacțiune a actorilor pot fi privite drept rețele. Rețeaua de schimb poate fi evaluată În relație cu următorul set de constante conceptuale (vezi exemplul nr. 2): a) un set de actori noduri (indivizii, grupurile, ansamblurile agregate de indivizi etc. care participă
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ca sistem deschis în care există un echilibru dinamic între tedințele de conservare a valorilor supreme ale dreptului și tendințele de schimbare a elementelor componente, determinate de noile cerințe ale vieții sociale. Regulile de drept adoptate trebuie să corespundă schimbărilor interacțiunilor sociale și să aibă o mare stabilitate ceea ce se prezintă o condiție necesară a ordinii juridice, într-un stat de drept. Cerințe importante ale legiferării rezultă implicit din caracteristicile esențiale ale Codului civil napoleonean, astfel cum sunt evidențiate de Profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
preferabil ca dezbaterea să fie centrată și pe contractele colective de muncă și nu numai pe relațiile individuale de muncă. Numai abordarea celor două componente ale dreptului muncii contracte individuale și contracte colective ar fi fost în măsură să reliefeze interacțiunea complexă dintre cadrul legislativ al fiecărui stat și cadrul comunitar.36 3.6. Deși Cartea verde asupra modernizării dreptului muncii, ca și Comunicarea Comisiei asupra flexisecurității muncii se referă și la unele aspecte ce țin de dreptul securității sociale, dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în domenii cum ar fi: prevenirea și combaterea muncii nedeclarate, în special în situații transfrontaliere; promovarea, elaborarea și punerea în aplicare a formării profesionale și a învățării continue în vederea asigurării unei siguranțe a locului de muncă pe tot parcursul vieții; interacțiunea dintre dreptul muncii și normele în materie de protecție socială pentru sprijinirea tranzițiilor efective din viața profesională și a sistemelor de protecție socială durabile; clarificarea naturii relațiilor de muncă în vederea promovării unei mai bune înțelegeri și a facilitării cooperării în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mai puțin deschise spre exterior în comparație cu societ]țile în care tr]im noi și care au leg]turi complexe cu celelalte. Relațiile sociale din cadrul acestor societ]ți sunt mai integrate și mai strânse decât cele pe care le avem noi; interacțiunile sociale presupun o varietate mai mare de roluri ce necesit] o reglementare mai coerent] a comportamentului. Orice relație social] are o gam] mai larg] de funcții - are o „inc]rc]tur]” mai mare -, iar statutul s]u este în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-un mod oarecum diferit. Reluând studiile lui Schapera privind obiceiurile și legile Tswana, Comaroff și Roberts susțin c], pentru acest popor, legile și tradiția „reprezint] o gramatic] simbolic] pe baza c]reia realitatea este neîntrerupt construit] și gestionat] în interacțiunile și confrunt]rile cotidiene” (1981, p. 247). Ele nu sunt (așa cum se prespune adesea) precepte ale comportamentului ideal, ci, măi degrab], un cod de interpretare a semnificațiilor acțiunilor. De asemenea și foarte important, cunoașterea comun] a legilor și obiceiurilor creeaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și viața Profetului, considerat] un model de comportament, va fi, la rândul s]u, elaborat] pentru a extinde cadrul în care valorile și obligațiile puteau fi identificate. Procesul de determinare și elaborare, totuși, a presupus aplicarea raționamentului uman, iar aceast] interacțiune permanent] între rațiune și revelație, potențialul celei dintâi și limitele celei de-a doua, a fost cea care a oferit baza pentru formalizarea expresiilor gândirii etice în Islam. Într-unul dintre capitolele Coranului, intitulat Criteriul (Furquan: Sura 25), revelația - pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestor cerințe? Marea parte din atracția abord]rii contractualiste în etic] se datoreaz] r]spunsurilor simple pe care această pare s] le ofere: cerințele moralei se stabilesc pe baza unor contracte pe care indivizii le încheie în scopul reglement]rii interacțiunilor sociale și trebuie s] ne supunem lor deoarece am fost de acord cu ele. Ce ar putea fi mai simplu? Aparentă simplitate a abord]rii este totuși înșel]toare, deoarece ea cuprinde teorii diferite care ofer] explicații divergențe pentru conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea s] semneze un contract prin care se angajeaz] s] își respecte promsiunile contractuale. Totuși, contractualismul contemporan nu pune accentul pe respectarea promisiunilor, ci pe alte dou] elemente tradiționale: 1) obligațiile au o natur] convențional], nu divin] și provin din interacțiunea indivizilor egali de la natur]: 2) obligațiile convenționale protejeaz] interesele umane fundamentale. Combinând aceste dou] elemente, putem (re)interpreta contractele sociale nu că promisiuni în primul rând, ci ca instrumente de identificare a convențiilor sociale care promoveaz] interesele membrilor unei societ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țile artificiale pot, de asemenea, submina baza necesar] a constrângerilor morale. Indivizi care dispun de capacit]ți fizice similare pot avea capacit]ți tehnologice extrem de inegale, iar cei care posed] un nivel mai avansat de tehnologie dicteaz] de obicei termenii interacțiunii sociale. Într-adev]r, tehnologia poate conduce la instaurarea unei „puteri irezistibile” (Hobbes) care „ar justifica toate acțiunile”. Constrângerea moral] nu și-ar avea locul într-o astfel de lume. Poate fi considerat contractualismul hobbesian o teorie moral]? Este evident c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mâinii invizibile”. Dac], de exemplu, toat] lumea se îmbulzește s] ias] din sală unui teatru din cauza unui incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc], este necesar] o coordonare a acțiunilor individuale. Desigur, acest lucru nu este de ajuns. Chiar dac] se vor forma șiruri, deși nimeni nu va r]mane blocat, cei de la urm] ar putea fi surprinși de fl]c]ri. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice caz, chiar dac] consider]m dreapt] restricționarea scopului obligației morale în cadrul propriei societ]ți, sensul relevant al „societ]ții” care trebuie invocat nu este cel asumat de „antiglobaliști”. Sensul relevant are de-a face și cu faptul c] exist] interacțiuni și tranzacții extensive între oameni, interdependențe, instituții comune etc., nefiind legat doar de constrângerile tradițiilor și autorit]ții comune sau de identitatea conferit] de o comunitate. În acest sens relevant, exist] deja o societate global]: este suficient s] ne uit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în defavoarea r]ului. Aceleași lucruri sunt punctate și de c]tre orice alt] teorie care insist] asupra promov]rii drept]ții în cea mai mare m]sur] posibil]. Din moment ce promovarea drept]ții este diferit] de acțiunea dreapt] în cadrul propriilor noastre interacțiuni (vezi în capitolul 19 distincția lui Philip Pettit între promovarea și onorarea valorilor), ceea ce poate fi realizat în vederea combaterii nedrept]ții și eșecurilor altora de a respecta sau proteja drepturile este, în principiu, limitat la capacitatea individului. Exist] totuși câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pentru c] sunt ființe senzitive, dar și pentru c] se pot aștepta în mod rezonabil că și ceilalți s] le arate același respect. Șoarecii și țânțarii nu sunt capabili de o astfel de reciprocitate moral], cel putin nu în interacțiunile cu ființele umane. În momentele în care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera s] folosim argumente morale pentru a-i convinge s] accepte un compromis rezonabil. Astfel, este imposibil s] le acord]m un statut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezint] în mod necesar efectele dezumaniz]rii și ale dezintegr]rii psihologice, atât de temute de c]tre susțin]torii acestei abord]ri. În al doilea rând, chiar atunci când sexul f]r] dragoste conduce la fragmentare existențial], nu înseamn] c] interacțiunile sexuale ar fi inacceptabile din punct de vedere moral. Exceptând cazul în care ni se impune moral un comportament care s] faciliteze integritatea existenței, putem concluziona cel mult c] sexul f]r] dragoste, în aceste cazuri, este o strategie nes
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
autovalidarea moral] a acestuia. Această înseamn] c], odată ce stim c] exist] un contract acceptat prin consimt]mânt voluntar, se ridic] urm]toarea întrebare: sunt termenii acestuia acceptabili din punct de vedere moral? Acceptarea poziției libertariene poate avea succes numai dac] interacțiunea contractual] voluntar] presupune moralitatea tuturor aspectelor implicate. Urm]toarea expunere urm]rește analiza acestei presupuneri. Rocco este fiul unui b]rbier s]rac, dar cinstit, a c]rui familie se afl] într-o situație foarte grea. Acesta încearc] printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
burgheze erau excluse într-o societate capitalist] de la activitatea în sfera public], acestea erau constrânse s] se lege financiar de b]rbat. Atașamentul emoțional și personal aparent în joc în cadrul sexului marital se reduce în fapt la o serie de interacțiuni comerciale în care este vorba despre beneficii contractuale reciproce importante. În consecinț], retorica produselor p]trunde chiar si in sanctitatea vieții interioare, private a familiei capitaliste. Aici, Engels contrazice argumentul creștin: sexul în cadrul familiilor burgheze este o form] de prostituție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acorde o atenție deosebit] sensibilit]ții marxismului clasic fâț] de coerciția economic] în definirea „exploat]rii” și de preocup]rile feminismului fâț] de semnele opresiunii masculine. Aceast] abordare poate r]spunde unora dintre criticile enunțate mai devreme. Baza contractual] a interacțiunii sexuale reiese din acordul voluntar bazat pe aștept]rile îndeplinirii nevoilor și dorințelor reciproce. Deși sentimente importante de intimitate sunt puse în joc, iar acestea presupun vulnerabilit]ți emoționale speciale, aceasta nu dovedește c] sexul nu este contractual, ci confirm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâmpl]tor. Același lucru ar fi general valabil legat de eforturile de a promova interesele altora. Nu putem promova interesele pe care nu le putem identifica. Iar modul în care înv]ț]m s] identific]m interesele celorlalți este prin intermediul interacțiunii cu ceilalți. Cei mai mulți dintre noi înv]ț]m s] discernem nevoile celorlalți în cadrul familiei: p]rinții noștri aveau grij] de noi atunci cand ne r]neam; ei râdeau cu noi atunci când eram fericiți. În cele din urm], ajungem s] știm când
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]