21,807 matches
-
Phainomena" (Φαινόμενα), pe care Cicero, Germanicus și Avienus l-au tradus în versuri latine, si care a fost comentat de Hiparh, Eratostene, Theon din Alexandria și Severus Sebokht. A fost considerat ca fiind unul dintre cei șapte poeți ai Pleiadei poetice antice. Arătos din Soli, fiu al lui "Athenodor" și al "Letophilei", frate și codiscipol al lui Athenodor din Soli, s-a născut prin anul 315 î.Hr. Din Suda se știe că a fost elev al lui Menecrat din Efes și
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
ființelor în aștri sau constelații. A doua parte a poemului provine dintr-o altă sursă și tratează semnele meteorologice (în greacă: "diosemeia"), între care sunt incluse comportamentele animalelor. Poemul lui Arătos este reputat pentru obscuritatea să, deoarece autorul, căutând virtuozitatea poetica, a neglijat claritatea exprimării în explicarea cosmologiei. Devenit rapid celebru, acest poem se pare că era cel mai citit în Antichitate, după Iliada și Odiseea, potrivit "Oxford Classical Dictionary". Numeroși autori latini s-au inspirat din opera lui Arătos, printre
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
discretă și ușor încifrată, se cultiva un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al stăpînirii universului său existențial, Emil Dreptate poate duce obiectivarea pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
poet, de la debut: Vicleana vânătoare (1984), Cenușa unui zeu (1987), Mâine cântecul acesta (1989), Vestirile despre tine (1995), Netălmăcit, așteptările (1996), Păzitorul de cântece (2001), Există un loc (2008). Așa și în prezentul ciclu de psalmi, se regăsesc toate temele poetice urmărite de Emil Dreptate în volumele pomenite: Ciclul nenumirilor și căutarea identității, ciclul cuvintelor și păzirii cântului, ciclul vicleșugului în cătarea celuilalt eu, ciclul rostirilor și supunerea în lucrare, rostul timpului și-al spațialității, sunt direcții semnificative în lirica lui
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
în recentul volum Păzitorul de cântece, Editura Eminescu, colecția Poeți contemporani, 2001; este un volum antologic, o selecție din cele cinci anterioare. Titlurile poeziilor din primul volum, citate în Cuprins, formează ele însele un poem, conturându-i substanța. Dialogul ființei poetice cu ființa biologică prinde contur încă de la început, gust amar al un fatalități (Fugit ireparabile tempus), al implacabilului: Nu pot să-ntunec taina vânătorii/ La care trupul meu este supus și constituie esența acestei selecții. Timpul curge nezăgăzuit și sentimentele
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
umbra vreunui zeu protector. Pentru el, drumul lung trebuie să fie un dantesc permanent îndemn. Tit Liviu Pop- Scriitori contemporani Editura, George Coșbuc”, Bistrița, 2003. Emil Dreptate, un nume ca un pseudonim, nu și-a permis niciun rabat de la calitatea poetică a textelor sale. Poezia lui este meditativă, nu filosofică în sensul lui Blaga, ci apropiată de simțirea lui Ion Pillat. Emil Dreptate transformă lumea din jur în poezie, o poezie sensibilă, ca un obiect de cristal, scump, ușor de spart
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
desfrunzire din livadă/ Un cer mai sus întemeind aripa/Ori un văzduh ce nu-ți cunoaște vina/ Tăcerea mieilor a înflorit/ De mult de aer s-a făcut colina. Neîndoielnic, versurile au un viguros optimism de profunzime; de altfel timbrul poetic al lui Emil Dreptate are în Ineditele în proză frumuseți și prețuri noi, prin conexiunea tematică amplă spre detașare, sapiențial. Virtutea Colinei de aer este lirismul, condiția sine qua non a poeziei. Victor Stir-Mesagerul de Bistrița-Năsăud 20/04/2011.
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
pe Dumitrescu într-un „cvartet de aur” al pianisticii românești, alături de Dinu Lipatti, Valentin Gheorghiu și Dan Grigore. Muzicologul George Sbârcea scria în 1977, după moartea pianistului: „"ceea ce interpreta dobândea, prin darurile sale pe zi ce trecea mai răspicate, suflu poetic, forță de adâncime, semnele premonitorii ale unor lesne descifrabile împliniri apropiate. Felul cum cânta era un vârtej de sunete calde, vibrante, puternice și totodată gingașe - gingășia unui temperament romantic și nobil"”. În decembrie 1988, la București a fost inițiat Concursul
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
Salvador înainte de a se muta în Brasília, în 1963, unde a trăit timp de 39 de ani. Aici, cea mai mare dintre cei șapte frați, a primit de la tatăl său prima chitară, la vârsta de 12 ani. Cu înclinația sa poetică și muzicală înnăscută, Simone a învățat să cânte singură și, imediat, a început să compună primele sale cântece. În capitala braziliană, a funcționat ca jurnalistă la "Jornal de Brasília" și la ziarul "Última Hora". A urmat câțiva ani cursurile Facultății
Simone Saback () [Corola-website/Science/320252_a_321581]
-
au exclus această ipoteză. După datele examinării patologice care au evidențiat o cardiomegalie, se crede că a avut un stop cardiac în urma unei tulburări de ritm a inimii. Perioadele de depresie și de criză sufletească au influențat și creația ei poetică. În poeziile ei ca și în activitatea ei publicistică se reflectă oscilația între o formidabilă vitalitate și dorința de a fi prezentă în toate disputele morale și politice ale lumii din jur, și între disperare și melancolie. În octombrie 2005
Dalia Ravikovich () [Corola-website/Science/321042_a_322371]
-
cristale pe parcursul întregii vieți. Fiecare cristal a fost capturat pe o tablă neagră și transferat rapid pe o lamelă de microscop. Chiar și la temperaturi sub zero grade, fulgii de zăpadă sublimează. Bentley descria fulgii de zăpadă într-o manieră poetică drept „mici minuni de frumusețe”, iar cristalele drept „flori de gheață”. Cu toate aceasta, Bentley avea o atitudine foarte obiectivă față de munca sa, ca și fotograful german Karl Blossfeldt (1865-1932) care fotografia semințe și frunze. Munca lui Bentley a atras
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
artă teatrală "I.L. Caragiale". Debutul în "Luceafărul" (1964). În "Iadeș" (1967) poetul e ispitit în aceeași măsură de ermetism și suprarealism, de cultul banalității și de mitologia autohtonă, localizată, uneori în teritoriul natal. Construcțiile baroce trădeayă gustul pentru proteiyarea excursului poetic și pentru autonomizarea fiecărei imagini: din pastă lirica apar cu străluciri bruște detalii metaforice, asociații de mare forță expresiva, certificând deja o personalitate, care nu-și contrazice cu nimic predilecțiile prin "Vânătorile" (1969), unde identitatea de intitulare a poemelor nu
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
o expertiză reală, se poate constata cu ușurință, comparând statuia sa cu fotografiile statuii lui Mestrović, că la actuala machetă calul este puternic prin felul în care se înscrie în spațiu și prin morfologia sa, în vreme ce calul lui Mestrović era "poetic", stilizat într-atât încât se îndepărta de morfologia unui cal. De asemenea mișcarea animalului diferă, al său e în galop, al lui Mestrović era în trap. Nu numai caii sunt foarte diferiți, ci și personajul și conceptul statuii diferă. Carol
Statuia ecvestră a lui Carol I din București () [Corola-website/Science/321624_a_322953]
-
ucrainean, activând în Organizația Naționaliștilor Ucraineni. Singura modalitate de comunicare între soții Borodai rămâne corespondența. Poetul îi trimite soției scrisori în versuri în care își exprimă speranța într-un viitor mai bun. Pentru Hariton Borodai, perioada 1942-1944 este o perioadă poetică fecundă. Citește cu asiduitate poeții preferați: Taras Șevcenko, Ivan Franko, Aleksandr Pușkin, Mihail Lermontov și George Byron. Într-o carte poștală din 2 martie 1943, Hariton Borodai își exprimă sentimentul de singurătate și dorul față de soția sa: "„Iubita mea Miroslava
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
inclusiv în revista literar-artistică "Iarovît" din Cernăuți). Abia în anul 2007, cu sprijinul financiar al Uniunii Ucrainenilor din România, Ostap Borodai-Șandru a publicat aceste poezii în volumul "Strevojeni zori" (Ed. „RCR print”, București, 2007). Volumul cuprinde 58 poezii, două cicluri poetice ("Cronica anului 1933" și "Monumentele Poltavei"), nuvela "Cobzarul", cinci povestiri ("Învingătorul furtunii", "Ei, dumbravă, crâng întunecat!", " Țipăt în miez de noapte", "Studii autumnale", "Secara se vântură") și "Enciclopedia umoristică". Doar nuvela "Cobzarul" și povestirea " Țipăt în miez de noapte" au
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
Germania a obținut o notorietate scriitoricească, fiind remarcat pentru memorialistica în limba franceză și poezia în limba germană. A publicat două albume de pictură, în care a inserat o serie de poeme lirice, în limba germană, de o aleasă ținuta poetică. Continuând activitatea literară, a tradus în limba germană mai multe poeme de Tudor Arghezi, publicate de mai multe reviste din Bonn și München. Pentru merite dovedite în activitatea artistică i s-a acordat, în 1951, Premiul de Stat. În anul
Dorio Lazăr () [Corola-website/Science/321719_a_323048]
-
Hitler: A Study in Tyranny" (1962) de Alan Bullock, "The Goebbels Diaries" (1948) tradusă de Louis P. Lochner, "Foxes of the Desert" (1960) de Paul Carrell și "I Ching" (1950) tradusă de Richard Wilhelm. De asemenea, el menționează trei forme poetice tradiționale japoneze și tibetane: O versiune audio a "Omului din castelul înalt" a fost lansată în 2008. Cartea audio, în lectura lui Tom Weiner, este completă și cuprinde 7 CD-uri, cu un timp total de 8,5 ore. O
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
Clădirea actuală este mai înaltă și are cerdac, spre deosebire de cea veche care avea o prispă. Numai o singură fereastră se mai păstrează din vechea construcție. În clădire a fost amenajată o expoziție permanentă care prezintă momente din viața și creația poetică a Veronicăi Micle: fotocopii, manuscrise, cărți, obiecte personale care au aparținut poetei (trei oglinzi, două de perete din cristal și una de birou, cufărul de călătorie, un scrin, o călimară, un suport de cărți și prima ediție a singurului volum
Casa memorială Veronica Micle din Târgu Neamț () [Corola-website/Science/320988_a_322317]
-
juneții coșbuciene După Anii de ucenicie, recent, la Editura “George Coșbuc”, Dumitru Munteanu a editat volumul II din seria “George Coșbuc - Dincolo de cuvinte”. În peste 600 de pagini, prozatorul și criticul Dumitru Munteanu aduce în fața noastră poezii inedite din “Junețea poetică” a marelui George Coșbuc. Munteanu încearcă să pună ordine cronologică în ceea ce nu au reușit niciunul din exegeții de până acum, făcând un adevărat inventar al poeziei de tinerețe, perioadă în care Coșbuc a scris atât poezii originale, cât și
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
pretențiilor sale, altele se află scrise în “caietele” mult invocate și dăruite unor prieteni. “Muza someșană”, “Familia”, “Cărțile săteanului român”, “Școala practică” sunt câteva din publicațiile care au găzduit poezia lui Coșbuc, însă cele mai multe informații despre prima etapă a creației poetice se află în Protocoale. Munteanu a întocmit volumul de texte cu încrederea că George Coșbuc nu este un poet “expirat”, cum unii încearcă să spună, ci un geniu a literaturii românești, alături de confratele său, Eminescu, poeți la care națiunea le-
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
poezii inedite, un număr de 16 nu sunt cuprinse în lista inventarierii poeziei năsăudene de până acum. Cartea prezintă cititorilor un alt Coșbuc, adolescentul și apoi tânărul modest și tăcut, cu sufletul aprins de flacăra nemuririi și subjugat conștiinței sale poetice, devotat și loial până la sacrificiu singurelor și devoratoarelor sale iubiri, poezia și națiunea română, motiv pentru care Dumitru Munteanu va rămâne un nume de referință în studierea operei coșbuciene. Urmează volumul III - “Coșbuc academicianul”. Închis mulți ani în nefericita sintagmă
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
apar pe ea fiind instrumentaliștii, care sunt îmbrăcați sombru, corul de 6-8 persoane, actorul secundar (numit "waki"), deseori costumat ca preot, și la urmă actorul principal (numit "shite"), îmbrăcat în costum împodobit cu splendoare. Limbajul este în marea sa parte poetic, iar mișcările controlate la maxim. La mijocul secolului al XIV-lea, teatrul profesionist japonez era bazat la Kyoto și Nara, actorii fiind organizați în trupe sub patronajul templelor budiste sau șinto. Banii îi făceau din spectacole de abonament (numite "kanjin
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
de a exista. Geometria unghiurilor drepte își asociază- cu vădita știință a organizării spațiale - muzică liniilor curbe , învăluitoare. Acoperișuri de culoarea țiglei, un colț de stradă, în pantă, coloane de arbori, instantanee în port, toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descripția unei flori, de carnația unui fruct, ci de redarea esențelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte, exprimă la Vasile Parizescu un complex sentiment al timpului, în modulații întotdeauna luminoase. http://www.e-galerie.ro/main
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]
-
să, a fost compozitorul Dumitru Lupu. Cântecul "Hai, vino iar în gară noastră mică" ,scris de acesta și interpretat de Gabriel Dorobanțu a devenit unul dintre cele mai mari șlagăre ale muzicii ușoare românești. Cu o preocupare continuă pentru textul poetic (este și un înzestrat poet), pentru distincție scenica și educație muzicală, Gabriel Dorobanțu abordează cu egal talent cântecul de dans, cel de intensitate dramatică și melodica, șlagărul de factură meridionala. A înregistrat până în prezent 350 de cântece,a editat 10
Gabriel Dorobanțu () [Corola-website/Science/321832_a_323161]
-
lui Chamiso și acela pe care compozitorul îl dorea comunicat în acel moment al vieții sale. Ideea cheie este cea a dragostei, sentiment împins de Chamiso chiar până dincolo de moarte. Este vorba în acest caz de o îmbinare a idealului poetic cu cel muzical, deși poezia lui Chamiso era departe de a se înscrie printre capodoperele poeziei romantice. Versurile poetului atât de apropiate de sufletului compozitorului s-au instituiut într-un autentic libret cu o dramaturgie pe care R. Schumann a
Frauenliebe und -leben () [Corola-website/Science/316427_a_317756]