25,546 matches
-
doreau să le și depășească. În multe țări era o dorință aprinsă de a-și crea o epopee națională proprie, așa cum le aveau grecii și romanii, ca să poată intra și ei în marea tradiție. O a doua inspirație au fost povestirile eroice ale Evului Mediu, ca de exemplu Cântecul lui Roland sau chanson de geste (povestiri despre fapte vitejești). Prima operă are ca temă amenințarea cu o invazie din partea maurilor, ceea ce a fost întors în victorie în Spania. Povestirile despre fapte
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
crea o epopee națională proprie, așa cum le aveau grecii și romanii, ca să poată intra și ei în marea tradiție. O a doua inspirație au fost povestirile eroice ale Evului Mediu, ca de exemplu Cântecul lui Roland sau chanson de geste (povestiri despre fapte vitejești). Prima operă are ca temă amenințarea cu o invazie din partea maurilor, ceea ce a fost întors în victorie în Spania. Povestirile despre fapte vitejești sunt o continuare a romanelor cavalerești despre Artur, cu cavaleri viteji care se luptau
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
au fost povestirile eroice ale Evului Mediu, ca de exemplu Cântecul lui Roland sau chanson de geste (povestiri despre fapte vitejești). Prima operă are ca temă amenințarea cu o invazie din partea maurilor, ceea ce a fost întors în victorie în Spania. Povestirile despre fapte vitejești sunt o continuare a romanelor cavalerești despre Artur, cu cavaleri viteji care se luptau pentru virtutea unor fecioare neprihănite. Epopeile cavalerești ale Renașterii au fost din acest motiv relativ anacronistice, epocile istorice, personajele și evenimentele fiind amestecate
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
lupta dintre sarazini și Carol cel Mare, dar lui Ariosto nu îi prea pasă de exactități istorice sau geografice. Acțiunea are loc în Japonia, în Hebride și chiar pe Lună. Ființe fantastice și elemente magice sunt op parte integrantă a povestirilor populare, la fel cu multele povestiri secundare care fragmentează povestea principală. Marele poet al contrareformei, Torquato Tasso (1544-1595) și a sa epopee "La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat”) din 1581 este și el important din punct de vedere al istoriei literare
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Mare, dar lui Ariosto nu îi prea pasă de exactități istorice sau geografice. Acțiunea are loc în Japonia, în Hebride și chiar pe Lună. Ființe fantastice și elemente magice sunt op parte integrantă a povestirilor populare, la fel cu multele povestiri secundare care fragmentează povestea principală. Marele poet al contrareformei, Torquato Tasso (1544-1595) și a sa epopee "La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat”) din 1581 este și el important din punct de vedere al istoriei literare. Descrierea este mai clară, mai continuuă
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de seamă datorită faptului că a fost des citată și parodiată de scriitorul spaniol Miguel de Cervantes (1547-1616). Eroul acestuia, Don Quijote, îl idolatriza pe Amadís. Prima publicare cunoscută a lucrării "Amadis de Gaula" a fost în 1508 la Zaragoza, dar povestirea exista probabil deja în secolul al XIV-lea și venea din Portugalia, cu origine în genul târziu al legendei regelui Artur. În timpul secolului al XVI-lea povestirile serioase scurte au fost dezvoltate în continuare, Italia fiind țara unde acest gen
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
cunoscută a lucrării "Amadis de Gaula" a fost în 1508 la Zaragoza, dar povestirea exista probabil deja în secolul al XIV-lea și venea din Portugalia, cu origine în genul târziu al legendei regelui Artur. În timpul secolului al XVI-lea povestirile serioase scurte au fost dezvoltate în continuare, Italia fiind țara unde acest gen a primit un nume propriu, "novella", adică „noutate„ sau „ceva nou”, ceea ce a dat mai tîrziu nume genului nuvelă. Genul s-a remarcat pentru prima dată, în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
au fost dezvoltate în continuare, Italia fiind țara unde acest gen a primit un nume propriu, "novella", adică „noutate„ sau „ceva nou”, ceea ce a dat mai tîrziu nume genului nuvelă. Genul s-a remarcat pentru prima dată, în sensul că povestirile secundare erau creative, în „Decameronul” lui Boccaccio (început în 1350 și terminat în 1353) care este o relatare a o sută de povestiri de către zece persoane. Scriitorul care a avut primul o mare influență asupra dezvoltării acestiu gen a fost
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
a dat mai tîrziu nume genului nuvelă. Genul s-a remarcat pentru prima dată, în sensul că povestirile secundare erau creative, în „Decameronul” lui Boccaccio (început în 1350 și terminat în 1353) care este o relatare a o sută de povestiri de către zece persoane. Scriitorul care a avut primul o mare influență asupra dezvoltării acestiu gen a fost italianul Matteo Bandello (1485-1561), care a devenit o sursă de inspirație pentru urmași francezi, spanioi și englezi. A scris ca. 214 nuvele, publicate
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
francezi, spanioi și englezi. A scris ca. 214 nuvele, publicate în 4 volume, trei în 1554 și unul în 1573.. A fost tradus și cunoscut în multe țări europene, iar William Shakespeare și-a bazat o serie de lucrări pe povestirile lui, de exemplu Romeo și Julieta (1595-1596). Regina Margarita de Navarra (1492-1549), soția lui Henric al II-lea de Navarra, a fost o patroană a umanismului Renașterii, și totodată scriitoare. A scris poezii, piese de teatru, și a avut mare
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
lascive. Într-una din cele două prefețe la "Gargantua" a rugat cititorii să nu se simtă ofensați, deoarece el preferă să scrie despre râs nu despre plâns, spunând că sub suprafața grotescă se află lucruri frumoase. Cu toată avertizarea prietenească, povestirea comică și jucăușă a lui Rablais, scrisă într-un limbaj bogat, despre Gargantua, și mai târziu despre fiul acestuia, "Pantagruel", și peripețiile acestora într-o lume plină de lăcomie, prostie, violență și ghidușii, deseori concentrată pe întâmplările legate de mâncare
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
1615, și de atunci Cervantes este ceea ce este Shakespeare pentru Anglia.. Relatarea este ca o bibliotecă contemporană, care cuprinde ceea ce-i mai bun în genurile epopeii cavalerești, a romanelor cavalerești și a parodiilor acestora, „cu părți importante și din arta povestirii europene care stă separat de lumea parodiei”. Don Quijote este un bătrân bizar, care fiind influențat prea tare de multele romane cavelerești ale timpului pe care le citise, crede că este el însuși un cavaler grozav care trebuie să meargă în
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
sunt mai mult decât niște simple caricaturi, autorul dându-le ambilor omenire și personalitate, iar chiar dacă au și cusururi, Cervantes scrie ceva ce nu este doar o simplă parodie a romanelor cavalerești, ci scrie primul roman moder european. Romanul, o povestire lungă în proză, stătea în timpul Renașterii pe o treaptă mai inferioară în ierarhia literară ca gen literar, dar era totuși răspândit datorită cărților populare. Epopeea pastorală este un gen literar din Antichitate care a cunoscut o nouă înflorire în timpul Renașterii
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
și stresul vieții de la oraș, au devenit teme artistice, aristocratice. Peisajul poeziei pastorale fusese deseori ținutul fertil Arcadia, lăudat pentru prima dată de Vergiliu. Poetul și umanistul italian Jacopo Sannazaro (1458-1530) a scris "Arcadia" (publicată în 1483). Cadrul elegant al povestirilor lui în jurul unor bucăți lirice din eglogele lui Vergiliu a devenit o sursă de inspirație pentru alți scriitori care au continuat conceptul, în special scriitorul portughez de limbă spaniolă Jorge de Montemayor (1520-1561), care a scris romanul pastoral "Diana" (1559
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Hans Sachs (1494-1576) a fost dramaturgul cel mai de seamă. Farsele sale erau bine primite, el fiind primul care a introdus împărțirea în acte și denumirea de tragedie, dar ceea ce a scris el era în marea lor majoritate rescrieri ale povestirilor din Biblie și cronici scrise cu rimă de valoare literară limitată. Anglia Cea mai de seamă contribuție a Angliei elisabetane a fost drama, și cu toate că pot fi găsite elemente comune între evoluția dramei în Spania și în Anglia, drama engleză
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes" (respectiv a cincea în edițiile americane ale acestui volum). Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din mai 1893
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes" (respectiv a cincea în edițiile americane ale acestui volum). Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
(în ) este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și a șasea povestire din volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes" (respectiv a cincea în edițiile americane ale acestui volum). Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. Spre deosebire de majoritatea povestirilor cu Sherlock Holmes, principalul narator
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
edițiile americane ale acestui volum). Povestirea a fost publicată în revista Strand Magazine din mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. Spre deosebire de majoritatea povestirilor cu Sherlock Holmes, principalul narator nu este Doctorul Watson, ci însuși Sherlock Holmes. Cu introducerea realizată de Watson, povestirea este de fapt un exemplu clasic de "povestire în povestire". Este unul dintre primele cazuri investigate de Holmes și îi formează
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Sidney Paget, apoi în volumul ""Memoriile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat în 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. Spre deosebire de majoritatea povestirilor cu Sherlock Holmes, principalul narator nu este Doctorul Watson, ci însuși Sherlock Holmes. Cu introducerea realizată de Watson, povestirea este de fapt un exemplu clasic de "povestire în povestire". Este unul dintre primele cazuri investigate de Holmes și îi formează capacitatea de rezolvare a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Holmes"" (în ) editat în 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. Spre deosebire de majoritatea povestirilor cu Sherlock Holmes, principalul narator nu este Doctorul Watson, ci însuși Sherlock Holmes. Cu introducerea realizată de Watson, povestirea este de fapt un exemplu clasic de "povestire în povestire". Este unul dintre primele cazuri investigate de Holmes și îi formează capacitatea de rezolvare a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
editat în 1894 de George Newnes Ltd din Anglia. Spre deosebire de majoritatea povestirilor cu Sherlock Holmes, principalul narator nu este Doctorul Watson, ci însuși Sherlock Holmes. Cu introducerea realizată de Watson, povestirea este de fapt un exemplu clasic de "povestire în povestire". Este unul dintre primele cazuri investigate de Holmes și îi formează capacitatea de rezolvare a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
însuși Sherlock Holmes. Cu introducerea realizată de Watson, povestirea este de fapt un exemplu clasic de "povestire în povestire". Este unul dintre primele cazuri investigate de Holmes și îi formează capacitatea de rezolvare a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat "Ritualul Musgrave" pe locul 11 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Povestirea a fost clasificată în 1959 de "Baker
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
îi formează capacitatea de rezolvare a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat "Ritualul Musgrave" pe locul 11 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Povestirea a fost clasificată în 1959 de "Baker Street Journal", pe locul 6 din 10 povestiri. În această povestire, Holmes îi narează lui Watson niște evenimente petrecute după o vizită a unui fost coleg de universitate
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
a problemelor. "" are elemente comune cu două povestiri ale lui Edgar Allan Poe: "Cărăbușul de aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat "Ritualul Musgrave" pe locul 11 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Povestirea a fost clasificată în 1959 de "Baker Street Journal", pe locul 6 din 10 povestiri. În această povestire, Holmes îi narează lui Watson niște evenimente petrecute după o vizită a unui fost coleg de universitate, Reginald Musgrave. Musgrave îl vizitează
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]