21,673 matches
-
mare de tunuri și termenul scurt de livrare a dus la reorganizarea Uzinei Reșița și colaborarea acesteia cu Uzinele Astra-Brașov. Aceasta din urmă, la rândul său, a primit unele ateliere din cadrul Uzinelor Astra-Arad. Caietul de sarcini al comenzii a fost redactat începând cu luna ianuarie a anului 1936 de către Direcția Tehnică și Inspectoratul General Tehnic al Armatei, în colaborare cu reprezentanții uzinelor Vickers. Reprezentanții Ministerului Apărării erau generalii Gelu Petrescu, Aristide Tănăsescu, Vasile Negrei și maiorul Valerian Nestorescu, comandamentului Apărării Antiaeriene
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de 2 martie 1947, la ora 18, și a lucrat aproape neîntrerupt până la ora 1 noaptea, redactând primele 10 pagini ale unei noi nuvele. Nu știa la acel moment cum se va sfârși acțiunea și simțea doar nevoia de a-și pune la lucru imaginația creatoare. Noua nuvelă a fost scrisă în numai trei zile, dar Mircea
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
parte oficial din însemnele Papei de la Roma. Inelul este din aur sau din argint aurit și îl reprezintă, în bazorelief, pe Apostolul Petru pescuind dintr-o barcă. Inelul Pescarului este un sigiliu utilizat până în 1842 pentru sigilarea oricărui document oficial redactat de papă sau contrasemnat de el. La "Muzeul de Istorie a Artei" din Viena se află inelul sigilar al regelui vizigot Alaric al II-lea, purtând chipul său încrustat într-o piatră semiprețioasă opalină cu nuanțe albăstrii. La "Muzeul Național
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
și Émile Galli și publicat în București, România, începând cu anul 1876. "L’Indepéndence Roumaine" ("Independența română"), cu subtitlul "Quotidien politique, économique et littéraire" ("Cotidian politic, economic și literar"), a fost un ziar înființat de Frédéric Damé și Émile Galli, redactat în limba franceză și publicat în București, România, începând cu anul 1876, cu apariție zilnică, în două ediții. Una dintre rubricile cele mai citite ale ziarului era "Carnet du High-Life" ("Carnetul high-life"-ului), semnat de Claymoor. Rubrica avea un caracter
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
anul 1909 și a continuat să publice aici până în anul 1912. Pe perioada în care a urmat cursurile liceale înființează revista „Tinerimea literară și artistică" din Pitești care are o perioadă de existență de doi ani, 1909 - 1910. În aceasta, redactează și publică împreună cu Cezar T. Stoika, poezii, articole literare și proză sub pseudonimul Delaziliște, pseudonim folosit și la placheta operei de debut „Licăriri" din anul 1910. Pseudonimul Delaziliște a fost dedicat mamei sale Irene. Pe lângă acest pseudonim a mai folosit
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
mai mult timp) de la Spitalul Victor Babeș din București. Suferise o infecție generalizată (septicemie), datorată unei agresiuni cumplite la ambele gambe, de către un “individ“. Editează aici prima apariție de după 1989 a "Imnului Acatist la Rugul Aprins". Între 1994 si 1996 redactează în faza de execuție un amplu proiect pentru construirea în mai multe etape a unui "Centru de documentare, studiu și inițiere isihastă" pe un teren ce aparține Schitului Rarău (cota 1783) cu acces din satul Chiril, comuna Crucea. În 1996
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
și despre soarta prostituatelor. Lirismul său înflorește în fața peisajelor scoțiene și asistă chiar la o punere în scenă a dramei Macbeth, la "Teatrul princeței" de pe Oxford Street. La întoarcerea în Franța, Verne își pune în ordine notițele și începe să redacteze jurnalul călătoriei, pe care-l va intitula "Voyage à reculons" ("Călătorie de-a-ndărătelea"), deoarece cei doi prieteni trebuiau să se îmbarce pentru Anglia la Nantes, dar au fost obligați să coboare până la Bordeaux ca să urce apoi spre nord. Manuscrisul a fost
Călătorie în Anglia și în Scoția () [Corola-website/Science/325639_a_326968]
-
Avraham Ibn Ezra, Levi Ben Gershon (Gersonide), Yosef Shlomo Delmedigo, care aveau un orizont larg și au combătut ignoranța. Moses Mendelssohn a recomandat foarte mult acest scurt eseu al lui Gumperz în cartea sa „Biur Milot Hahigayon” (cap.14). A redactat și ediție revizuită a compendiului de farmaceutică al lui J.L. Lebrecht Loesek. Aaron Solomon Gumpertz a murit la Hamburg în 1769, la 47 ani, în urma unei boli îndelungate, și a fost înmormântat la cimitirul evreiesc din Altona. El a fost
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
și scriitori de limbă germană, în casa poetei Astrid Connerth-Wiesenmayer (conducătoarea cercului literar „Josef Marlin“ din Sibiu), Securitatea declarând adunarea ca fiind o conspirație potrivnică statului. Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei cinci scriitori ar fi redactat lucrări ce nu corespundeau cerințelor ideologice, lucrări cu caracter dușmănos și mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Motivația politică a procesului se baza pe decizia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de a aplica măsuri de teroare pentru evita ca
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]
-
lui George Canning în postul de prim-ministru al Regatului Unit pe 12 aprilie 1827 și luarea cu asalt a Atenei de către trupele otomane pe 5 iunie. Cabinetul lui Canning a fost format la sfârșitul lunii aprilie. Guvernul britanic a redactat pe 11 mai un proiect de acord, iar pe 22 mai a adoptat varianta oficială a acestuia. Acest text se dorea versiunea finală a tratatului și conținea toate prevederile Protocolului de la Sankt Petersburg și cele ale proiectului francez. De asemenea
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Tot timpul cât a fost folosită cuneiforma s-au înregistrat doar pe argilă texte administrative, religioase și economice. Stilizarea cuneiformei era semnul unei societăți împărțite între cei care pot citi și cei care nu știu a citi, sarcina de a redacta și citi textele fiind încredințată unui grup restrâns de experți - scribii. Un scrib trebuia să învețe ani și ani la rând sutele de semne cuneiforme, de multe ori polivalente. A citi și a scrie era o profesie adevărată, foarte obositoare
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
declarat al asigurării securității Imperiului Otoman. În ciuda unor asemenea mișcări belicoase, puterile europene au sperat să poată rezolva conflictul prin metode diplomatice. Reprezentanții unor puteri europene „neutre” - Regatul Unit, Austria, Franța și Prusia - s-au întâlnit la Viena, unde au redactat un document de compromis, care părea acceptabil pentru ruși și otomani. Dacă împăratul Rusiei a fost de acord cu termenii noii înțelegeri, sultanul Abdul Mejid a considerat că redactarea lasă loc pentru prea multe interpretări. Dacă britanicii, francezii și austriecii
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
le ascunde. Detectivul se deplasase în acea dimineață pe terenul de atletism și descoperise că argila neagră era folosită la groapa pentru sărituri în lungime, ea fiind identică cea găsită în camera și dormitorul lui Soames. Gilchrist prezintă o scrisoare redactată în acea dimineață, după ce toată noaptea fusese chinuit de remușcări. În acea scrisoare, el anunța că renunță să mai participe la examen și că va pleca în Africa de Sud, unde i se oferise un post în poliția rhodesiană. El afirmă că
Cei trei studenți () [Corola-website/Science/325196_a_326525]
-
Programului Consiliului național al Rezistenței din 15 martie 1944. Pe 20 octombrie 2010 publică la Editura Indigène, în Franța, cartea "Indignați-vă!". Rugat de doi jurnaliști să scrie un text prin care să actualizeze principiile, valorile și idealurile Rezistenței, a redactat un text de câteva zeci de pagini, în care arată cât de mult s-au îndepărtat oamenii de la idealurile Rezistenței, motiv pentru care îi cheamă la apel, îndemnându-i să aibă atitudine. Recunoscut ca un luptător împotriva abuzurilor, Stéphane Hessel
Stéphane Hessel () [Corola-website/Science/325213_a_326542]
-
că, dacă ar fi citit instrucțiunile primite, ar fi aflat că pot ajusta intensitatea Câmpului Deflector, permițând unei cantități de radiație solară să pătrundă în navă și să-i păstreze temperatura normală. Aceasta este a noua povestire a lui Asimov, redactată la sfârșitul lunii noiembrie 1938 sub titlul "Amonium". "Thrilling Wonder Stories" a respins-o, lucru care l-a descurajat pe autor, dar acceptarea povestirii " În jurul Soarelui" de către cei de la "Future Fiction" l-a determinat să le-o trimită acestora. Editorul
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
politică din Transilvania. La data de 9 noiembrie 1918 consiliul ia decizia de a trimite o notă diplomatică guvernului maghiar prin care solicită preluarea "puterii depline de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal și Țara Ungurească" Nota diplomatică, redactată de către Vasile Goldiș, solicita guvernului maghiar să-i transmită consiliului autoritatea politică, administrativă și militară a celor 23 de comitate din Transilvania și a părților românești din comitatele Bichiș, Cenad și Ugocea și a fost trimisă la 10 noiembrie 1918
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
deputaților aleși, s-a decis a fi cinci pe circumscripție electorală, aleși prin vot universal deschis. Este pentru prima dată când bărbații și femeile aveau dreptul de a-și exprima votul direct. La 18 noiembrie 1918 Consiliul Național Român Central redactează, prin același Vasile Goldiș, manifestul "Către popoarele lumii", semnat în numele Marelui Sfat al Națiunii Române de Ștefan Cicio Pop, prin care se făcea cunoscut refuzul autorităților maghiare de a ține seama de revendicările juste ale populației românești. La 20 noiembrie
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
într-unul dintre anii cuprinși în perioada 796-799. Supranumele de "Diaconus" arată că ar fi fost diacon. Principala operă a lui Paul Diaconul o constituie "Historia Langobardorum". Este vorba de o istorie incompletă împărțită în șase cărți, care a fost redactată după 787 și oricum, nu înainte de 795/796, probabil în mediul monastic de la Montecassino. Istoria acoperă istoria longobarzilor de la originile legendare ale acestora, din Scandinavia și migrațiile lor ulterioare, în special în Italia în 568/569 până la moartea regelui Liutprand
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
dar cea mai importantă lucrare a sa rămâne "Psychopathia Sexualis: eine Klinisch-Forensische Studie" ("Psychopathia sexualis: Studiu medico-legal pentru medici și juriști"). Lucrarea, publicată pentru prima oară în 1886 și concepută ca manual de referință pentru medicii legiști și magistrați, este redactată într-un limbaj academic, iar Introducerea insistă asupra alegerii titlului în latină, menit să "descurajeze profanii". În același scop, o serie de pasaje sunt scrise în latină. Este vorba de studiul a 238 de cazuri de comportament sexual omenesc. În pofida
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
câteva scrieri în limba latină, printre care "Enarratio Genesis", operă de factură religioasă în 368 de versuri, și "Vită Mathildis" sau "Acta Comitissae Mathildis", principala biografie a contesei Matilda de Toscana, căreia i-a fost confesor personal. Opera a fost redactată cu puțin înainte de 1115. Cu toate că stilul lui Donizone mai degrabă lipsit de virtuți stilistice, lucrarea este reținută drept principala sursă primară pentru viața Matildei de Canossa.
Donizone de Canossa () [Corola-website/Science/324695_a_326024]
-
, Analele regatului franc (cândva cunoscute sub numele de "Annales Laurissenses maiores" și reținute în istoriografia germană ca "Reichsannalen") reprezintă anale care acoperă istoria monarhilor carolingieni de la 741 la 829. Compunerea lor pare să dovedească faptul că ar fi redactate la curte, acordându-le astfel un marcant caracter oficial. Editorii din secolul al XIX-lea consideră că textul ar fi existat în cinci versiuni, pe care le datează în momente diferite ale perioadei francilor carolingieni. O revizuire a analelor a
Annales regni Francorum () [Corola-website/Science/324741_a_326070]
-
întărit puterea centrală în dauna ducatelor din Langobardia Major, în vreme ce în sud ducele Arechis I de Benevento a recunoscut și el autoritatea regelui de la Pavia. Amintirea lui Rothari este legată de celebrul său edict, Edictum Rothari, promulgat în 643 și redactat în latină, deși era adresat exclusiv populației longobarde (romanii se supuneau încă legii romane). Edictum Rothari a consolidat și codificat dreptul germanic, însă a introdus și câteva inovații semnificative, un semn al progresului influenței latine asupra obiceiurilor longobarde. După scurta
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Istoria naturii) de Shalom Yaakov Abramovich. Cartea de pedagogie destinată profesorilor era „Emun pedagoggi” de scriitorul Avraham Mapu. Cadrele didactice din Rishon au început să scrie ele înseși noi manuale. Judelovitch a scris o carte de geografie și și-a redactat zi de zi lecții de stiinte naturale. În plus a scris literatura pentru copii,a fost printre redactorii gazetei ebraice pentru copii Olam Katan (Lume mică), de asemenea a scris reportaje în ziarul lui Ben Yehuda, de asemenea în gazetele
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]
-
Comitetului de lucru și ale Comitetului plenar, din care facea parte. El s-a specializat pe disciplina bizantinologie, publicând numeroase articole despre noțiunea de „ortodoxie“, sensul ei în Răsărit și în Apus și despre cinstirea icoanelor. Începând din 1950 a redactat o rubrică bibliografică în revista „Byzantinoslavica“. Profesorul Milan Pavel Șesan a decedat la 7 iunie 1981, fiind înmormântat în cimitirul din Sibiu. În decursul vieții sale, profesorul a publicat peste o mie de studii și articole cu caracter istoric în
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
scrierile acestea invocă cea mai înaltă autoritate; ele se vor lucrarea unor martori care au participat la evenimente, sau vor să înfățișeze cuvintele pe care Domnul însuși le-a rostit. Ele consemnează viziunile, speranțele și fricile oamenilor care le-au redactat, arată ce anume a fost acceptabil pentru creștinii neinstruiți din primele veacuri, ce anume îi interesa, ce anume admirau, ce idealuri nutreau pentru viața aceasta.
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]