22,147 matches
-
lucrările pictorului dornean au fost înregistrate în patrimoniul muzeelor din Iași, Suceava și Vatra Dornei, altele se găsesc în numeroase colecții particulare din țară și din afara granițelor ei. este, după cum el însuși mărturisea, un pictor al sincerității și al nativității surprinse în diferitele lor ipostaze. El s-a remarcat prin siguranța desenului și prin dispunerea bine evidențiată a planurilor și a unghiurilor. Grigore Ursu a fost un as al gravurii în lemn și s-a individualizat prin picturi de un inedit
Grigore Ursu () [Corola-website/Science/321446_a_322775]
-
a împăratului Iosif și să înfrângă Șerbia cât mai curând posibil. Astfel, el a făcut două erori strategice grave, atacând cu puțin peste jumătate din putere, si atacând vestul deluros al Șerbiei și nu nordul neted. Această mișcare l-a surprins pe mareșalul Putnik, care a așteptat un atac din nord, inițial crezând că a fost un atac simulat. Odată ce a devenit limpede că a fost forță principala, puternică armata a II-a sub comanda generalului Stepa Stepanović a fost trimisă
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
în Valea Vișeului. Este așezată pe Drumul Județean 187, drum ce merge spre Poienile de sub Munte, în cătunul Oblaz. Biserica de lemn este foarte veche, fiind adusă în zonă din comuna Moisei. Momentul ridicării ei în parohia Moisei Josani este surprins de pisania de pe portal. Textul pisaniei, scris în limba română cu litere chirilice, afirmă că în anul "„1779 din mila D[o]mnului acest lucru au plătit corat[or] Ion Hojda Coman”". În Moisei biserica de jos era cunoscută sub
Biserica de lemn din Ruscova-Oblaz () [Corola-website/Science/321491_a_322820]
-
, sau „biserica Vlongenilor”, s-a aflat în partea de sus a satului Moisei din județul Maramureș. Documentele de arhivă indică ridacarea ei după invazia tătară de la 1717. Biserica de lemn a fost surprinsă într-o imagine de epocă, de pe la 1880, care identifică o biserică joasă, cu un acoperiș simplu, caracteristică celor mai vechi biserici din Maramureș. În Moisei au existat încă din secolul 18 două biserici parohiale, biserica de jos, a familiei nobile
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
biserici au fost vizitate în 1857 de protopopul de Vișeu, Ioan Mihaly, care le află în ruină, înlocuite fiind de o biserică nouă de zid. Biserica din sus, în Moisei, a dispărut spre sfârșitul secolului 19, nu înainte de a fi surprinsă într-o valoroasă imagine fotografică. Biserica de jos a fost dăruită în aceeași perioadă parohiei Ruscova, unde a dăinuit până în 1954. Lemnele bisericii de jos au fost refolosite la ridicarea unei bisericuțe în cătunul Oblaz, în marginea Ruscovei, unde se
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
tatuat și ei conform obiceiului locului. Ajutorul de navigator Fletcher Christian s-a căsătorit cu tahitiana Maimiti. S-a spus și despre alți ofițeri și marinari de pe "Bounty" că ar fi stabilit „legături” cu femeile băștinașe. Bligh nu a fost surprins de relațiile bune ale echipajului său cu tahitienii. El a trecut în jurnal următoarea analiză: În pofida atmosferei generale de relaxare, relațiile între Bligh și oamenii săi, îndeosebi cele între Bligh și Christian, au continuat să se deterioreze. Christian era umilit
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
de-al șaselea disc single al Innei, intitulat „10 minutes”, a avut premiera la data de 25 ianuarie 2010, pe "site"-ul postului Radio 21, dar și pe pagina web a interpretei. Cântecul, reprezentând o colaborare cu formația Play & Win, surprinde o schimbare a stilului muzical abordat de Inna, el fiind diferit de creațiile anterioare, realizat pentru a fi mai apropiat muzicii promovate în S.U.A.. Videoclipul adiacent piesei a fost în prima parte a anului 2010 în Londra, în regia lui
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
senzorial s-a făcut o clasificare ce pune în prim plan funcția reflectorie a senzațiilor și relația dintre subiect și obiect. Autorul remarcabil care a efectuat o asemenea clasificare a fost A. H. Uhtomski ( 1875-1942). Considerând natura stimulilor receptați a surprins patru categorii de senzații: senzații cutanate provocate de stimuli mecanici, senzații vizuale și auditive produse de stimuli fizici, senzații gustative și olfactive cauzate de stimuli chimici și senzații proprioceptive și interoceptive determinate de stimuli fiziologici. Clasificarea lui Uhtomski are meritul
Senzație () [Corola-website/Science/316385_a_317714]
-
pierzanii. Într-o asemenea ipostază se situează astăzi Ion Iancuț, artist cu un ascuțit instinct al civității, dublat de o profundă fervoare religioasă (dar nu mistica!), care îi conferă o anume statura morală în susținerea discurslului sau plastic. Artistul își surprinde publicul cu o bogată serie de compoziții în pastel, susținute și de câteva dintre cunoscutele sale creații sculpturale. O expoziție de o coerentă a viziunii plastice și a mizei tematice cum nu se întâlnește la tot pasul. Acesta, deoarece artistul
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
unor lucrări de reclădire din temelii în anul 1906. În aceea vreme modelul tradițional de lăcaș de cult fusese deja înlocuit cu altul nou, inspirat de bisericile de zid. Momentul de răscruce al acestui lăcaș, de la începutul secolului 20, este surprins într-o pisanie recentă, pictată peste cea veche, al cărui conținut a fost parțial și incoerent transcris astfel: "„Această sf[ântă] biserică cu hramul Sf[inții] Voievozi, s'au ridicat construită din lemn la început de foști strămoși. Ruinându-se
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
pe peretele de deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul 1847, reacoperită cu șiță în anii 1951 și 1978, refăcută temelia și pardoseala în anul 1975, toate cu cheltuiala enoriașilor bisericii. Paroh preot Ilie Scrieciu, anul 1981.”". Această pisanie surprinde o presupusă datare și câteva inițiative importante de a repara biserica pentru a-i asigura existența mai departe. Câteva însemnări pe icoanele împărătești rețin anul 1848 și semnătura zugravului Popa Ioan din Amărăști : "„Popa Ionu zugravu otu Amărăști; 1848 ...”", "„Popa
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
a sfințit a doua oară. Suferind iarăși stricăciuni din cauza vechimei și fiind închisă de pe la anul 1910, s-a reparat de enoriașii acestei comune și cei din împrejurimi. S-a redeschis pentru slujbă la 4 februarie 1934 de la Cristos.”". Pisania nouă surprinde, în afară de momentul de început, puțin diferit, două renovări semnificative, la 1864 și 1934. Bârnele din pereții bisericii sunt numerotate, indicând o mutare a bisericii în locul actual. Sugestiv în acest sens este tabloul ctitorilor din tindă, unde donatorii oferă atât macheta
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
de pomeni separate, cât și un dreptunghi sub ele, care semnifică terenul cimitirului. Momentul relocalizării bisericii nu este datat dar se poate presupune anul 1864, de când datează foarte probabil și pictura murală interioară. O însemnare lângă o fereastră din naos surprinde momentul electrificării lăcașului: "„Această lumină s-au băgat cu ajutorul lui Dumnezeu și a lui Popa Nicolae cu soția lui Maria, cu fii și nepoții. Au mai Contribuit Toșu Andrei cu soția sa Parghița cu copii și nepoți și Niță Nicolae
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
în interior cât și în exterior. Peste cele două încăperi centrale, pronaosul și naosul, au fost ridicate bolți aparent semisferice și turle înalte. Momentul de răscruce de la 1889 al acestui lăcaș și etapele de întreținere care au urmat au fost surprinse într-o pisanie-cronică recentă. Aceasta începe cu momentul de răscruce de la 1889: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântul Dumitru, s-a zidit de locuitorii comunei Mădulari-Beica la anul 1889, în zilele pr[eotului] Sandu Marinescu și a cântărețului Ion Drăgușin
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
cu informații despre o reparație care a avut loc în anul 1950: "„S-a sfințit în ziua de 10 sept[embrie] 1950 în zilele pr[eotului] Alex[andru] Marinescu și a cântărețului Constantin I. Drăgușin.”" În a treia parte este surprinsă încă o reparație necesară, încheiată în anul 1968: "„În anul 1968 s-a reparat de enoriașii satelor Băntești, Dimulești, Hălești și alți binevoitori. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a sfințit în ziua de 1 decembrie 1968 sub păstoria pr[eotului] Petre
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
reparat de enoriașii satelor Băntești, Dimulești, Hălești și alți binevoitori. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a sfințit în ziua de 1 decembrie 1968 sub păstoria pr[eotului] Petre Marinescu , Drăgușin Constantin, și Florescu N. Ilie, cântăreți.”" În partea de încheiere sunt surprinse eforturile de înoire și întreținere ale lăcașului din ultima parte a secolului 20: "„Electrificarea s-a făcut de enoriașii Florescu N. Ilie cântăreț, și Stan I. Alex în anul 1974 luna dec[embrie], ziua 24.”" "„În anul 1998 s-a
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
1999 de către p. s. dr. Irineu episcop al Râmnicului, protoereu de Drăgășani fiind p.c. pr[eotul] Florescu Ion, sub păstoria pr[eotului] paroh Pungă Ion, pictor Paraschiva M. Gheorghe, com. Mădulari-Beica, sat Bălșoara, jud. Vâlcea”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1889. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea pot
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
Boieri Radu, ajutorând și ceilalți lăcuitori ...”". În forma prezentă, biserica a fost modelată la sfârșitul secolului 19, inspirată de modelul fixat la biserica de lemn din Măgureni în 1887, care imită bisericile de zid din zonă. Evenimentele din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice, de la 1896. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea păstrează
Biserica de lemn din Boroșești, Vâlcea () [Corola-website/Science/322443_a_323772]
-
imaginile acelea erau și multe fotografii ale copiilor, aceștia fiind martorii regasirii voinței artistei de a trăi. În anii 2001 realizează un nou spectacol de diapozitive care reprezintă o altă reflecție intimă asupra relațiilor amoroase cu o serie de copii surprinse în timpul actului de dragoste. Des atacată pentru alegerea temelor, în expoziția “Contacts” din 1999 tratează condiția ființei umane, durerea, capacitatea de a supraviețui și cât este de dificil. Nan Goldin prezintă imaginile sale proiectând diapozitive montate de-a lungul vieții
Nan Goldin () [Corola-website/Science/322516_a_323845]
-
în fața realității și de efect cromatic rezultat din propriul meșteșug. Toate aceste acțiuni artistice au dus pe de altă parte și la o atenuare a efectului de spontaneitate și mai ales a celui de firesc, pe care artistul l-a surprins inițial. Un lucru de menționat ar fi că pictorul și-a reluat autoportretul, adesea fără să mai privească în oglindă (asemenea copiilor autografe). Adesea de câte ori Mișu Popp a pictat iconostasul sau catapeteasma unei biserici sătești din Ardeal, a realizat portrete
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Materialul a fost postat și pe website-ul oficial al casei de discuri Island Records și a urcat în fruntea clasamentului Billboard Hot Videoclip Tracks. Videoclipul începe odată cu sosirea unui angajat al firmei fictive CompuNerd la reședința lui Carey. Acesta este surprins de faptul că o întâlnește pe cântăreață și devine extrem de interesat de persoana ei. În timp ce artista își scoate halatul și rămâne în lenjerie intimă, angajatul începe să își închipuie o serie de fantezii cu interpreta. Printre acestea se numără o
Touch My Body () [Corola-website/Science/316892_a_318221]
-
Fiind sintetic, afirmând supremația spiritualului asupra materialului, canonul egiptean s-a dovedit cel mai potrivit să exprime marile contradicții, sfâșieri și traume ale omului contemporan. Impostarea personajelor se impune intempresiv și teatral: atârnate de zid sau puternic aplecate, siluetele încremenite surprind prin tratamentul volumului, prin expresia frustră a lemnului peste care care intervine culoarea, prin modul lucrului, cu planuri obținute din multiple fragmente asamblate după logica detaliului eficient. Retorica sculpturii lui Mircea Roman reformează efectul patetic, translatându-l din zona psihologică în
Mircea Roman () [Corola-website/Science/316901_a_318230]
-
declarat faptul că deși "„sunt mari suporteri ai președintelui”", care i-a invitat la manifestație, celor doi li s-a părut nepotrivit să se afișeze la o strângere de fonduri cu caracter politic. Patru ani mai târziu, cântăreața a fost surprinsă în public alături de prietenul său, sportivul Tony Romo, purtând un tricou pe care era scrisă remarca „Real Girls Ear Meat” (în limba română: „Fetele adevărate mănâncă carne”). Sintagma a fost percepută ca un atac la adresa fostei iubite a lui Romo
Jessica Simpson () [Corola-website/Science/316895_a_318224]
-
vor trebui două luni și jumătate pentru a ajunge să întrezărească țărmurile Angliei și că vor ajunge acolo cu alimentele în mare parte alterate, apa mult împuținată și cu moralul serios zdruncinat. La câteva zile de la plecare, Armada a fost surprinsă de o puternică furtună în largul coastelor spaniole, furtună care a obligat-o să facă escală în portul La Coruña. Pentru reorganizare și repararea pagubelor suferite, navelor care făceau parte din convoi le-au trebuit două luni. În sfârșit, la
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
a apei potabile, ei au fost nevoiți să facă escală în Irlanda, țară catolică, care se opunea Angliei protestante. În timpul aprovizionării, au pierdut câteva corăbii în scurte ciocniri cu corsarii englezi. În sfârșit, după ce au părăsit țărmurile Irlandei, au fost surprinși, la jumătatea lunii septembrie, de două violente furtuni care le-au pricinuit noi pierderi. La reîntoarcerea în Spania, în octombrie 1588, Armada mai dispunea de 50 de corăbii și de oameni obosiți, bolnavi, înfometați. Ducele de Medina-Sidonia pierduse două treimi
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]