215,260 matches
-
în anul 1984 fiind rezultatul unei inițiative comune a Parlamentului European și a Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene. Tezaurul a fost realizat în anul 1984 ca rezultat al unui inițiative comune a Parlamentului European și a Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene. Pentru Parlamentul European se punea problema indexării documentelor parlamentare și documentelor din bibliotecă, iar pentru OPOCE era nevoie de indexarea textelor publicate în Jurnalul Oficial. Eurovoc răspunde nevoii constante a unui instrument multidisciplinar care, fiind general
EUROVOC () [Corola-website/Science/325798_a_327127]
-
1995. Aceste ediții apar pe suport de hârtie. Eurovoc este gestionat din 1999 de două comitete: Comitetul de conducere și Comitetul tehnic. Aceste două comitete sunt interinstituționale și sunt compuse din membrii ai următoarelor instituții comunitare: Parlamentul European, Oficiul pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Curtea Europeană de Conturi. Instituțiile cele mai active în actualizarea tezaurului sunt OPOCE, Parlamentul European și Comisia Europeană. Din 1999, gestiunea tezaurului a fost modificată
EUROVOC () [Corola-website/Science/325798_a_327127]
-
multe privilegii în România decât în restul Europei, ele primind în 1927 dreptul de vot la alegerile locale, spre deosebre de cele din Spania în 1931 și Franța în 1945. Fondarea Marii Loji Feminine Independente din România, este menționată în publicația "Paza" din 9 octombrie 1923 și în raportul prezentat la Conventul Extraordinar al Asociației Masonice Internaționale din 1925. Femei de excepție ale societății și culturii românești au fost membre ale Marii Loji Feminine: Martha Bibescu, Agepsina Macri Eftimiu, Bucura Dumbravă
Marea Lojă Feminină a României () [Corola-website/Science/325809_a_327138]
-
primar al Cernăuțiului, a reușit să-și legalizeze șederea în oraș. În martie 1944 a reușit să fugă în Palestina, pe o navă bulgărească. Ajuns aici, și-a continuat activitatea de publicist la Tel Aviv, unde s-a angajat la publicația în limba ebraică ""Emet"" (Adevărul), care avea ca public-țintă noii imigranți. A luat imediat legătura cu supraviețuitorii din Buovina, la "Irgun Merkas Oley Europa" și a organizat "Weltverband der Bukowiner Juden" (Organizația Mondială a Evreilor Bucovineni). Ca jurnalist, a revigorat
Elias Eliahu Weinstein () [Corola-website/Science/325829_a_327158]
-
prietenilor și a familiei de a reveni în America pe durata războiului și s-a angajat că și corespondent de război pentru Vogue, documentându-se pe subiectul London Blitz. Lee a fost acreditata în Armata Americană, corespondent de război pentru publicația Condé Nast începând cu decembrie 1942. Fotograful american David E. Scherman este cel cu care Lee Miller a făcut echipa la revista Life. O fotografie realizată de Scherman lui Miller în cadă din apartamentul lui Adolf Hitler de la München este
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
Recenzia este o prezentare succintă (la apariție) a unei opere literare sau științifice, cu comentarii și aprecieri critice. Majoritatea revistelor științifice au pagini dedicate recenziilor, în care se prezintă, de obicei, cărțile din domeniul căreia îi aparține publicația respectivă. Spre deosebire de o recenzie literară, unde intervine problema gustului, recenzia la o carte științifică trebuie să fie cât mai obiectivă cu putință. Nu există o rețetă generală pentru redactarea unei recenzii, pe considerentul că aproape fiecare carte este un unicat
Recenzie () [Corola-website/Science/325093_a_326422]
-
pot include exagerări ale evenimentelor, scandaluri și senzaționalism. Prin generalizare, noțiunea de "presă galbenă" este folosită peiorativ pentru a condamna orice formă de jurnalism, care tratează știrile în moduri neprofesionale sau neetice. Campbell (2001) descrie ziarele din presa galbenă ca publicații cu prima pagină împărțită în mai multe coloane, care prezintă diverse domenii precum sport și scandal, folosind formate îngroșate (cu ilustrații mari și uneori color), bazate profund pe surse anonime si auto-promovate necondiționat. Frank Luther Mott (1941) definește jurnalismul galben
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
cu ilustrații mari și uneori color), bazate profund pe surse anonime si auto-promovate necondiționat. Frank Luther Mott (1941) definește jurnalismul galben în termeni de cinci caracteristici: Termenul de „jurnalism galben” provine din Statele Unite secolului al XIX-lea, când New York World, publicația lui Joseph Pulitzer, și New York Journal, ziarul lui William Randolph Hearst, se aflau în bătălie pentru tiraj. Disputa din 1895 a atins punctul culminant în anul 1898, iar referințele istorice fac trimitere în special la această dată. Ambele publicații au
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
World, publicația lui Joseph Pulitzer, și New York Journal, ziarul lui William Randolph Hearst, se aflau în bătălie pentru tiraj. Disputa din 1895 a atins punctul culminant în anul 1898, iar referințele istorice fac trimitere în special la această dată. Ambele publicații au fost acuzate de critici pentru distorsionarea sau exagerarea știrilor, acțiuni interprinse intenționat, pentru a crea senzație și pentru a crește circulația publicațiilor. Deși cele două ziare întocmeau și material serioase și bine documentate, Pulitzer și Hearts au apelat la
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
atins punctul culminant în anul 1898, iar referințele istorice fac trimitere în special la această dată. Ambele publicații au fost acuzate de critici pentru distorsionarea sau exagerarea știrilor, acțiuni interprinse intenționat, pentru a crea senzație și pentru a crește circulația publicațiilor. Deși cele două ziare întocmeau și material serioase și bine documentate, Pulitzer și Hearts au apelat la senzațional mult timp. Termenul de „jurnalism galben” a fost inventat de Erwin Wardman, editorul de la New York Press. Wardman a fost primul care a
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
referindu-se la pe atunci popularele benzi desenate, pe care le publicau atât Pulitzer cât și Hearst, în timpul bătăliei pentru circulația ziarelor. După ce a făcut din St. Louis Post-Dispatch unul din cele mai dominante ziare din Missouri, Pulitzer a achiziționat publicația New York World în anul 1883. El s-a chinuit să transforme New York World într-un ziar cu o lectură care să distreze publicul și i-a umplut paginile cu imagini, jocuri și concursuri, pentru a atrage cât mai mulți cititori
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
povești senzaționale în New York World, cu siguranță nu au fost singurele materiale din ziar și nici cele dominante. Pulitzer credea că ziarele sunt instituțiile publice, cu obligația de a îmbunătăți societatea, motiv pentru care a atribuit cuvântul „World” în denumirea publicației în serviciul de reformă socială. La doar doi ani de când Pulitzer a preluat conducerea la New York World, acesta a devenit ziarul cu cel mai mare tiraj din New York, ajutat în parte prin legăturile strânse ale lui Pulitzer cu Partidul Democrat
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
la impresionat pe William Randolph Hearst, un moștenitor de miniere, care a cumpărat ziarul San Francisco Examiner de la tatăl său în 1887. Hearst obișnuia să citească New York World, când era student la Universitatea Harvard și a hotărât să facă din publicația sa- Examiner- una de succes, exact ca și cea a lui Pulitzer. Sub conducerea sa, Examiner a dedicat 24% din spațiul său știrilor despre crimă, prezentând întâmplările sub forma unor piese de teatru cu morală, în timp ce pe prima pagină si
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
fost concediat în dimineața în care materialul a apărut în ziar. Cu succes pe care ziarul Examiner l-a stabilit prin anii 1890, Hearst a început să caute un ziar în New York, pe care să-l cumpere ulterior. A achiziționat publicația New York Journal în anul 1895, care a aparținut la un moment dat lui Albert Pulitzer, fratele lui Pulitzer. Ziarele metropolitane au apărut după lansarea publicității marilor magazine din anii 1890 și au cunoscut o largă răspândire. Aceasta l-a condus
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
lui Albert Pulitzer, fratele lui Pulitzer. Ziarele metropolitane au apărut după lansarea publicității marilor magazine din anii 1890 și au cunoscut o largă răspândire. Aceasta l-a condus pe Hearst, urmând strategia anterioara a lui Pulitzer, să pastreze prețul pentru publicația NY Journal la 1 cent (comparativ cu cei 2 centi ai The World) oferind la fel de multă informație ca și concurența. Această strategie a funcționat, vânzările Journal sărind la 150.000. Pultzer a redus și el prețul inițial la 1 penny
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
plece pentru a scăpa de el. Deși concurența dintre NY World și NY Journal a fost acerbă, ziarele au fost temperamentale deopotrivă. Ambele erau democratice, ambele au fost simpatizate de muncitori și imigranți și amândouă au investit resurse enorme în publicațiile de duminică, care au funcționat ca săptămânale. Suplimentele de duminică au inclus primele benzi desenate color, iar unii susțin că termenul de „jurnalism galben” provine de la aceste rubrici. Hogan Alley a fost personajul principal din benzile desenate publicate în suplimentul
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
Aparițiile Copilului Galben au continuat concomitent în ambele ziare. Utilizarea termenului de “jurnalism galben” ca sinonim pentru senzaționalismul care există în cantități mari în SUA, se pare că a început cu comentarile și criticile unor ziare serioase la excesele din publicațiile copiilor galbeni. În 1890, Samuel Warren și Louis Brandeis au publicat "Dreptul la confidențialitate", considerat cel mai influent articolul de revizuire legală al tuturor timpurilor. A fost ca o reacție critică la formele de senzaționalism prezente în jurnalism, pe care
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
bântuit pentru tot restul vieții sale și i-a distrus toate ambițiile prezidențiale. Pulitzer, bântuit de "păcatele galbene", a întors "World" la rădăcinile sale cruciade în timp ce noul secol se ivea. Până în momentul morții sale în 1911, "World" a fost o publicație foarte respectată, și ar rămâne un ziar de frunte progresiv până la închiderea sa în 1931. Numele său a rezistat pe la Scripps-Howard New York World-Telegram, și apoi mai târziu la New York World-Telegram și Sun în 1950, și în cele din urmă a
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
explodează. Odată transportat prin spațiul temporal, acesta ajunge într-o alee întunecată unde își întâlnește versiunea din prezent care îi zice că a întârziat. În timp ce universul DC din joc a arătat o largă similaritate cu cel care se găsește în publicațiile celor de la DC Comics, nu se știe cu exactitate dacă acesta este adevăratul univers DC sau doar o componentă din vastele posibilități ale lui DC Multiverse. Diferențe notabile există, ca de exemplu absența lui Damian Wayne și cea a lui
DC Universe Online () [Corola-website/Science/325103_a_326432]
-
ocazia unui spectacol caritabil în care a cântat melodia "Anyone Can Whistle" a lui Stephen Sondheim, și cea de la gala premiilor Kennedy Center Honors în 1993 și 2003, în onoarea lui Sondheim și a lui Carol Burnett. a declarat pentru publicația "TV Guide Magazine" că ar putea juca din nou rolul lui Șam Beckett într-un film inspirat din celebrul serial "Capcană timpului", alături de Dean Stockwell. La convenția Comic Con din 2010, el a anunțat că se lucra la un scenariu
Scott Bakula () [Corola-website/Science/325133_a_326462]
-
și ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moștenitorilor Securității.” Ministrul a fost revocat din funcție în 23 ianuarie 2012, după ce primul ministru și-a cerut scuze în fața Parlamentului pentru ceea ce el a denumit „derapajele și stângăciile verbale ale unor colegi”, publicația on-line Hotnews afirmând în titlul știrii sale că Baconschi a jignit manifestanții. Nu doar guvernul a fost ținta protestelor, ci și opoziția. Deputatul Ludovic Orban a mers în Piața Universității, dar a fost gonit de manifestanți care scandau „PDL, USL
Protestele din România din 2012 () [Corola-website/Science/325188_a_326517]
-
literară ori de evocare a unor personalități culturale. În anul 1977 a devenit membru al Societății Numismatice Române, apoi al Societății de Științe Filologice din România, unde a făcut parte din colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română”, publicația societății. Ca recunoaștere a activității publicistice de promovare, dar și de recuperare a valorilor culturale muscelene, a fost numit membru de onoare al Societății de Științe Istorice din România, filiala Muscel. Pentru majoritatea proiectelor sale a avut un parteneriat permanent
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
, cu subtitlul "Organ de propagandă pentru unirea politică a Românilor de pretutindeni", a fost un ziar al cărui prim număr a fost publicat la Cernăuți la 11/22 octombrie 1918, de profesorul Sextil Pușcariu și alți patrioți bucovineni, înlocuind publicația "Czernowitzer Zeitung". Editor și redactor responsabil era Dionisie Bejan. Ziarul "" a fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia. La 12 octombrie 1918 s-a convocat adunarea de constituire a ziarului "Renașterea" cum s-a intenționat inițial să
Glasul Bucovinei () [Corola-website/Science/325229_a_326558]
-
total subordonat, ideologic și organizatoric, Partidului Comunist Român. După 1989, în condițiile restabilirii regimului democratic, pentru reconstiturea mișcării feministe se impune reînnodarea firului întrerupt în cei 50 de ani de totalitarism. În cele ce urmează vom prezenta selectiv principalele organizații, publicații și personalități care ilustrează cel mai bine evoluția mișcării feministe românești. 1. Reuniunea Femeilor Române din Brașov a fost înființată în 1850 sub președinția Mariei Nicolau, soția lui Dimitrie S. Nicolau, cunoscut filantrop, proprietarul primei rafinării de petrol din Transilvania
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Activitatea Reuniunii va fi continuată de Liga Femeilor din România (Iași 1894), înscriind în statutele sale și obiective politice și juridice, pe lângă cele economice (Statutele Ligii). Programul Ligii și activitățile sale au fost expuse pe larg și comentate în paginile publicației Buletinul Ligii Femeilor de la Iași și în Suplimentul Buletinului (1895-1898). Liga s-a afiliat la Uniunea internațională a femeilor cu sediul la Londra, din partea căreia a primit un sprijin real în înfăptuirea obiectivelor sale. Liga ieșeană a înaintat două petiții
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]