24,349 matches
-
domnul Prentice cu Însuflețire, și adăugă, adoptînd un limbaj surprinzător de profan: Îmi dau seama că pentru dumneata viața asta e o porcărie. Noi, Însă, am fost nevoiți să ne adaptăm. — Ceea ce mă Îngrozește este gîndul că nu știu cum m-am adaptat la viața asta Înainte de a-mi fi pierdut memoria. Astăzi, cînd am sosit la Londra, nu mă așteptam să văd atîtea ruine. Nimic nu m-a uimit mai mult, deși numai Dumnezeu știe ce fel de ruină am ajuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
telespectatori răspândiți pe suprafața planetei priveau, În același timp cu el, același spectacol. Cele câteva ore cât a durat retransmisia au fost probabil punctul culminant al primei perioade a visului tehnologic occidental. Deși sosit după Începerea anului școlar, Michel se adaptă bine la gimnaziul din Crécy-en-Brie și trecu fără probleme În clasa a șaptea. În fiecare joi, cumpăra Pif, care tocmai Își Înnoise formula. Spre deosebire de mulți cititori, el n-o cumpăra În primul rând pentru gadget, ci pentru povestirile de aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu răspunse; sau cel puțin Întârzie să răspundă. După treizeci de secunde de tăcere, ea adăugă: — Nu ești obligat. Mai ai ceva timp de trăit; nu ești obligat să-l petreci Îngrijind o infirmă. Elementele conștiinței contemporane nu mai sunt adaptate la condiția noastră de muritori. Niciodată, În nici o epocă și În nici o altă civilizație, omul nu s-a gândit mai mult și mai constant la vârsta lui; fiecare om are În minte o perspectivă de viitor simplă: va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la plecare. Absența lui Bruno Îl făcuse să sufere? Probabil, dar nu spusese nimic. Copiii suportă lumea pe care adulții au clădit-o pentru ei, Încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la ușă, formă codul; era la câțiva metri de mașină, dar nu-l vedea. Bruno puse mâna pe portieră, se Îndreptă pe scaun. Ușa se Închise În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu adevărat o persoană sinceră și îmi place să spun mereu ceea ce gândesc. Nu îmi plac deloc persoanele prefăcute! Sunt foarte hotărâtă și într-un grup îmi place să stabilesc eu regulile jocului. Sunt o fire veselă, sociabilă și mă adaptez destul de ușor; de curând am schimbat școala, dar mi-am făcut destul de repede noi prieteni. Îmi place să fiu diferită, de exemplu prefer să port blugi și tricouri sau haine sport decât fustițe sau rochițe. Ador culoarea albastră și urăsc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
veseli. Zâmbesc mereu pentru că sunt o fire optimistă. Tot timpul înainte de un eveniment important (test, concurs), îmi spun că nu se poate să nu știu, să nu fac față situației. Sunt un copil sociabil, vorbăreț (Poate chiar prea vorbăreț!). Mă adaptez ușor; când sunt într-un loc complet necunoscut mă adaptez repede și îmi fac repede prieteni noi. Îmi place să am prieteni și să-mi petrec timpul cu ei. Am ceva aptitudini de lider; de cele mai multe ori când sunt cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
înainte de un eveniment important (test, concurs), îmi spun că nu se poate să nu știu, să nu fac față situației. Sunt un copil sociabil, vorbăreț (Poate chiar prea vorbăreț!). Mă adaptez ușor; când sunt într-un loc complet necunoscut mă adaptez repede și îmi fac repede prieteni noi. Îmi place să am prieteni și să-mi petrec timpul cu ei. Am ceva aptitudini de lider; de cele mai multe ori când sunt cu prietenii într-un loc necunoscut încerc să fiu eu cel
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Astfel, ambele armate, cea de piatră și lemn, cu pieptarele ciuruite de săgețile timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Dezgustat, dădu din mînă a lehamete. - Nu e decît un nerod. Speriată de perspectiva măritișului ei cu un profesor, în cele din urmă titulara epistolei găsi un inginer. Avea acum mașină, doi copii și un soț care o înșela. Se adaptase bine situației. Își dădea aere de mare doamnă și, în conversația cu cîte o prietenă, își amintea cu plăcere că, în tinerețe, profesorul i-a făcut curte. - Dar Dan era mai bine, dragă. Nici nu se compară.
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de atâtea ori, exersează și astăzi o lipsă totală de mimică. Încearcă să atingă o imobilitate absolută a feței, pentru ca schimbările produse în starea lui de spirit să nu i se citească pe fațadă, iar ceilalți să nu se poată adapta, eventual, acestor schimbări. Mătușa lui spune adesea, băiatul ăsta nu‑i mulțumit de nimic, nici măcar de părinții lui care se sacrifică pentru el, ba de ei e chiar cel mai puțin mulțumit, deși aceștia sunt exagerat de grijulii cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Manolescu, nu exiști. Ce-i pasă lui că Philippe Lejeune și-a mâncat ultimii ani din viață cu asta. Bine, bine, ăla e franțuz, iar ăștia care scriu pe netul românesc nu-s prea grozavi. Mai ales fiindcă nu se adaptează mediului, Înlocuiesc pur și simplu foaia de hârtie cu pagina web. Uitați-vă la Vakulovski. Dar, din când În când, tot mai apare ceva, uită-te la Jean Lorin Sterian. Tipu e genial, a preluat mot-a-mot Un artist al foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide, scoate țigările, cutia de chibrituri, reașază poșeta în poală. Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător de ciuperci sau albine, pleci pescar în deltă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ierarhiilor și nevrozelor, fiecăruia pentru muncă și mască. Meritau recunoscute, compensate, recompensate efortul, rezultatele, zeci și zeci de schițe, planuri, proiecte, refe rințe, detalii și calcule, captarea, drenajele, colec toarele, infiltrația, epurarea, Marele Monstru va fi realizat la timp. Se adaptaseră, primeau salariul la timp, se obișnuiseră, se maturizaseră, cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi socotită și o mică legendă. Vanilia era deja cunoscută de azteci și își are baștina în Mexic. La polenizarea florilor plantei pune umărul o insectă, care, din păcate, nu trăiește și în Réunion. Ajunsă în insulă, vanilia s-a adaptat noilor condiții. S-a agățat de ce i-a ieșit în cale, a înflorit, dar nu a dat în rod. Totul, însă, până într-o zi. într-o zi, un copil de vreo 12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
știe, soia este un aliment bogat în proteine. Îți dă putere și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești un bun creștin. Diaspora, bineînțeles, este vlăguită, constipată de atâta carne, și păgână. Românul care s-a adaptat la comunism, dacă a supraviețuit, a ieșit mai verde, mai îmbărbătat. Atenție, soia comunistă e net superioară celei postcomuniste, modificată genetic. Așa se face că mulți din cei care au răzbit datorită salamului cu soia, gustând noile produse, au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la case erau foarte mici în comparație cu cele din vest. He, he, ce vilă și-ar cumpăra în țara sarmalelor! Maiko râde. Nu înțelege tot ce-i spun, dar pricepe că e de râs. Privirea ei nu are nimic critic. Se adaptează extrem de ușor la mediul în care se află. Sau o fi din cauză că știe că e vorba doar de o excursie, că se va întoarce după o lună în țara Soarelui-Răsare, unde totul e frecat până strălucește și e pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
las-o baltă că ai Început să bați câmpii. — Ba nu, deloc, te-ia uitat la palavragiul ăla din tren? Și el a trebuit să-și modifice calitățile caracterului. I-a fost frică, frică, tot timpul. Și Încercând să se adapteze ai văzut ce-a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în literatura sa nu supraviețuiesc decît mici fragmente. Cele două autoare pornesc deopotrivă de la autoanaliză, cu schițe și mici nuvele ce conservă amănunte ale propriilor experiențe, dar traseele lor sunt diferite: Katherine Mansfield nu va avea șansa de a-și adapta formulele literare pentru specia de mai mare întindere a romanului, în vreme ce Hortensia Papadat-Bengescu va evolua către schema romanului modern, ale cărui temelii le va așeza. PAGINI DE JURNAL De la Arghezi la Călinescu, de la Victor Ion Popa la Iorga sau chiar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre de ieri și vinovații lor, pentru ce se ascunde jaful de azi? Pentru ce se neagă obligația statelor mici de a se adapta și conforma politicii marilor puteri pentru a putea supraviețui pe post de imitatori? În ce scop se vând pământurile românești intrușilor străini, la fel și industria unor forțe oculte din străinătate? Pentru ce tolerăm, mai ales ungurilor, să fim numiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
târziu am descoperit că adaptarea mea în București nu va fi niciodată completă. 24. Pot spune, fără să exagerez, cred, că m-am născut demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Și prea conservator pentru București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nevoia, ca alții, să fug de civilizație; de aceea nu mi-am petrecut nici o vacanță la Vama Veche. I-am socotit snobi pe cei care mergeau acolo. Poate, de aceea nu reușesc să mă număr nici printre cei care se adaptează ușor, nici printre retrograzi. Problema mea e alta. Dintr-o zi de toamnă, cu cer cenușiu, din septembrie 1937, când am fost suit într-o mașină ca un balot, am suferit continuu de aceeași dificultate. Mă despart greu de lucrurile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mod repetat! 45% IPR 73% NUT, 85,999% CFC și 9 1/2 săptămâni mai mult decât sub ultima guvernare laburistă. La care, doamna doctor Gillam a spus: „Eu vreau să spun că nu puteți eficientiza serviciul național de sănătate adaptându-l costurilor. Dacă faceți asta, îl privați efectiv de resurse, pentru că serviciul național de sănătate funcționează pe bază de bunăvoință, pe bunăvoința personalului și în condiții normale această bunăvoință este practic infinită. Dar dacă veți continua s-o erodați, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmi aluneca spre ceilalți comeseni pe măsură ce restaurantul se umplea. Începeam să mă gândesc că eram prost îmbrăcat. Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înfricoșatori ai ucigașului.) Urcă scara în tăcere ca să se asigure că orificiile erau exact poziționate ca să încapă în ei o prereche de ochi omenești. Păreau să fi fost destinate exact acestui scop. După ce i-au trebuit câteva secunde ca să se adapteze la lumina puternică, privi în jos și văzu că avea acum o vedere neîntreruptă de nimic asupra dormitorului interzis. N-a fost imediat clar ce se petrecea, deși scena părea să se învârtă în jurul lui Kenneth, lui Shirley și unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]