KorAP: Find »[drukola/base=amenințare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...857 858 859 ...876 >

21,884 matches

Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

serie de măsuri menite să contracareze presupusele efecte negative ale ascensiunii acestui partid, multe din acestea fiind suportate din fonduri guvernamentale. Multe din aceste demersuri au avut drept scop să "demaște" agenda rasistă a VB și să sensibilizeze cetățenii la amenințarea pe care o ridică acest partid populist de dreapta radicală. Altele au preferat o confruntare directă cu mesajele VB, încercând să demonstreze că majoritatea cetățenilor flamanzi nu susțin VB-ul. De exemplu, în această categorie se încadrează demonstrațiile populare organizate

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
un predicator creștin fundamentalist îmbrăcat în haine civile. Partidul lui Manning a promis că va organiza un referendum pentru introducerea pedepsei capitale, unul pentru reîncriminarea avortului și ca va face o campanie activă pentru susținea valorilor familei tradiționale împotriva prezumtivelor amenințări reprezentate de comunitatea gay și de feministe. Referendumurile de acest tip semnalează implicit o foarte clară demarcație între poporul plin de virtuți și elita urbană coruptă de diverse forme de gândire suspecte din punct de vedere moral. 3.3 Populismul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
birocrați și asistențialismul care perturbă funcționarea pieței și partidele nedemocrate ținute ostatice de grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai mare etuziasm față de potențialul democratic al parlamentarismului

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
dominante și cu cultura politică a locului, timp de o generație, canadienii au experimentat un populism de piață hayekian (Sawer & Laycock, 2009), al cărui scop este acela de a arăta că acest sistem al drepturilor individuale și sociale reprezintă o amenințare la adresa formei canadiene specifice de democrație liberală. Potrivit ipotezei 4 a editorilor, acest lucru ar însemna că impactul asupra democrației produs de Partidul Reformei a fost unul modest. Dar, cel puțin la nivelul politicii federale și în acord cu orizontul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de fragmentare. Procedând astfel, partidul a promovat o abordare plebiscitară a guvernanței, care a accelerat declinul legitimității instituțiilor reprezentative și a dus o adevărată campanie pentru "îngustarea spațiului democratic" în anumite modalități care au fost însușite de actualul guvern Canadian. Amenințările legate de retorica Partidului Reformei și de guvernarea Partidului Conservator sprijină ipoteza 1, propusă de editorii volumului, care afirmă că "populismul la guvernare are efecte mai puternice asupra democrației decât populismul aflat în opoziție". Cu toate acestea, existența actuală a

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
acestor diviziuni în termeni predominant morali, care se bazează pe trăsături de caracter și pe comportament și (3) o concepție care afirmă că scopul specific al politicii este să exprime unitatea socială și națională și să asigure apărarea acestora împotriva amenințărilor externe sau a minorităților corupte. Construcția specific republicană a acestor elemente a fost, în esență, prezentată în termenii ideologiei anticomuniste a schimbării de regim. 4.2.1 "Oamenii de rând" versus elitele corupte (cripto)comuniste Republicanii s-au prezentat ca

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
lucrat cu lacheii (přisluhovačů) săi din interior. Așa cum o arată și alocuțiunile lui Sládek, citate mai sus, contribuția cea mai originală a Republicanilor la acest discurs radical anticomunist cu privire la manipularea elitelor a fost aceea de a lega elitele interne de amenințările externe și de interesele străine. Pentru Republicani, aceste amenințări erau reprezentate, în principal, de pericolul de dominație economică și geo-politică, în special de către Germania și, într-o mai mică măsură, de către Austria. O atenție specială era acordată solicitărilor Sudeților Germani

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
arată și alocuțiunile lui Sládek, citate mai sus, contribuția cea mai originală a Republicanilor la acest discurs radical anticomunist cu privire la manipularea elitelor a fost aceea de a lega elitele interne de amenințările externe și de interesele străine. Pentru Republicani, aceste amenințări erau reprezentate, în principal, de pericolul de dominație economică și geo-politică, în special de către Germania și, într-o mai mică măsură, de către Austria. O atenție specială era acordată solicitărilor Sudeților Germani, care cereau despăgubiri pentru deportările în masă, din perioada

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Efectele negative ale SPR-RSČ, asupra democrației cehe sunt, oarecum, mai ușor de enumerat, cu toate că și aici, caracterul slab și izolat al partidului îi limitează influența. De fapt, ar fi aproape sigur o exagerare să vorbim despre Republicani ca despre o amenințare, în orice sens, la adresa democrației cehe sau la adresa procesului de democratizare. Cu siguranță, viziunea Republicană a fost una care s-a concentrat preponderent asupra suveranității populare, arătând o totală lipsă de interes pentru mecanismul liberal de check and balances, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
un spațiu politic pentru teme etno-naționaliste conservatoare. În general, rolul jucat de SPR-RSČ confirmă, în linii mari, ipoteza care anticipa că forțele populiste slabe într-o democrație nouă neconsolidată vor juca preponderent un rol de remediu, mai degrabă decît de amenințare la adresa democrației. Cu toate acestea, izolarea politică SPR-RSČ și lipsa de credibilitate politică și intelectuală, nu a permis acestui partid să construiască o critică serioasă a excluderii socio-economice, a alienării și marginalizării unor grupuri din societate cehă postcomunistă și nici

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
să îmbrățișeze poziții radicale, respingând legitimitatea democrației cehe și pledând pentru recursul, fie și potențial la violență. Chiar dacă această retorică nu a fost niciodată pusă în aplicare, rămânând în definitiv doar o hiperbolă și o farsă, ea a reprezentat o amenințare potențială la adresa democrației, fie și prin faptul că partidul a reușit să-și atragă un oarecare sprijin al maselor. Cu toate acestea, amenințarea a fost una slabă, deoarece establishmentul politic format din foștii dizidenți și din tehnocrații apăruți odată cu Revoluția

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
niciodată pusă în aplicare, rămânând în definitiv doar o hiperbolă și o farsă, ea a reprezentat o amenințare potențială la adresa democrației, fie și prin faptul că partidul a reușit să-și atragă un oarecare sprijin al maselor. Cu toate acestea, amenințarea a fost una slabă, deoarece establishmentul politic format din foștii dizidenți și din tehnocrații apăruți odată cu Revoluția de Catifea din 1989 și reconfirmați de victoria răsunătoare de la alegerile din 1990, se bucura de un grad mare de legitimitate. În același

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
va dezbate dacă polarizarea a fost produsă de ideologia de stânga sau mai degrabă de populism. În sfârșit, vom investiga dacă demersul electoral al lui López Obrador a avut "efecte pozitive moderate" sau dacă, nu cumva, acesta a reprezentat o amenințare la adresa instituțiilor democratice, așa cum au sugerat-o observatorii rezultatelor alegerilor. În 2005, atunci când López Obrador a renunțat la funcția de primar, acesta era unul dintre cei mai populari edili din istoria orașului Mexico, cu un nivel de încredere care depășea

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
existente, pe care, de altfel, le vedeau ca macinate de corupție și disfuncționale era victoria poporului, altfel spus, instalarea lui López Obrador în funcția de președinte. Este de remarcat faptul că populismul, în cazul lui López Obrador, a reprezentat o amenințare la adresa democrației, chiar și cu acesta aflat în opoziție, sau poate amenințatea a existat tocmai pentru că acesta a fost forțat să rămână în opoziție. Oricum, fiind în afara Palatului Național, acțiunile acestuia nu au putut fi la fel de nocive ca în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
în cea mai mare parte, ca niște membri responsabili ai Congresului. Ne vom întoarce la acest punct în secțiunea 3. Cu toate acestea, campania populistă a lui López Obrador s-a dovedit, în același timp un remediu, cât și o amenințare. Reacția inițială a lui Calderón, după ce a câștigat alegerile la limită, a fost aceea de a-și redirecționa agenda de la tema sa de campanie (locurile de muncă) spre tema lui López Obrador: cei săraci pe primul loc. Pe 6 septembrie

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
lui López Obrador, potrivit cărora a fost vorba de o conspirație a celor bogați, în apariția unei atât de dramatice schimbări negative de opinie în rândul anumitor segmente de alegători. Concluzii Acest capitol a sugerat că populismul poate reprezenta o amenințare la adresa democrației, atât din opoziție cât și de la putere. Într-adevăr, teoriile conspirației lansate de AMLO și identificarea politicii cu un conflict perpetuu au fost probabil mai nocive pentru încrederea în instituțiile democratice decât acținile întreprinse de acesta în calitate de conducător

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
opoziție, dar și ipoteza 5, care spune că populismul în opoziție, chiar și în democrațiile neconsolidate are efecte pozitive limitate. De altfel, acest capitol semnalează relevanța a trei factori suplimentari care stabilesc gradul în care discursul populist poate reprezenta o amenințare la adresea calității democrației, fie că acesta este în opoziție sau la guvernare. Primul factor privește măsura în care populisții se bucură de un larg suport electoral. În timpul administrației lui AMLO, faptul de a controla legal numeroase instituții (legislaturile locale

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
avut în ultimii ani un impact semnificativ asupra sistemului de partide din Austria și a componenței guvernelor. Impactul acestor două partide populiste de dreapta asupra discursului public și intrarea lor la guvernare au ridicat întrebarea dacă ele reprezentau totuși o amenințare sau un remediu pentru calitatea democrației austriece. Această întrebare pare cu atât mai relevantă, cu cât "vechiul" (înainte de 1986) FPÖ fusese cândva rezervorul foștilor naziști și legătura "noului" FPÖ populist de dreapta cu trecutul Austriei stârnise deseori dezbateri publice aprinse

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de aproape un secol, ori de câte ori au fost permise alegeri competitive în regiune, strategiile populiste de mobilizare politică s-au bucurat de o largă răspândire. Dată fiind această persistență, problema legăturii populismului cu democrația este una extrem de importantă. Este populismul o amenințare la adresa democrației, un remediu al acesteia sau, după cum susțin editorii acestui volum, ambele? Acest capitol ridică problema naturii "cu două tăișuri" a populismului, susținând ideea că, în America Latină, noțiunea de populism înțeles ca remediu adus democrației funcționează mai bine în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
centrală în acest volum este aceea că populismul poate fi deopotrivă prieten și dușman al democrației: tendințele incluzive ale populismului slujesc adesea drept remediu pentru regimurile democratice existente, dar, în același timp, înclinațiile sale neliberale și hegemonice pot reprezenta o amenințare pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
poate fi observată și în cazul altor state, inclusiv Argentina lui Juan Péron, Venezuela lui Hugo Chávez, Ecuadorul lui Lucio Guttiérrez și Rafael Correa și Bolivia lui Evo Morales. Exemplul Americii Latine sugerează astfel că populismul reprezintă mai mult o amenințare decât un remediu pentru democrație. Pentru a acționa ca remediu, populismul latino-american ar trebui să apară în contextul unor democrații liberale puternice. Totuși, în general, populiștii nu câștigă prea mult teren în țările în care instituțiile democratice liberale sunt puternice

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
devină o posibilă sursă de persecuție pe plan intern. Elementele populiste pe care Mečiar le-a introdus în naționalismul său au întrecut în materie de putere de seducție naționalismul obișnuit și i-au crescut potențialul de a fi o reală amenințare pentru democrație. În același timp, elementul internațional amenințător pe care l-a introdus în populismul propriului partid i-a permis să se poată identifica cu "poporul" chiar și atunci când se afla la apogeul puterii sale politice naționale. În lumina acestei

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
din elite. Populiștii, conform acestui ultim factor potențial, pot e) să facă uz de teoria și practica regulii majorității pentru a eluda și ignora drepturile minorităților (efectul negativ #2). Pentru a înțelege dacă, în Slovacia, populismul a avut rol de amenințare sau de remediu la adresa democrației (și, prin urmare, să înțelegem, poate, dinamica din spatele acestuia), este util să analizăm dacă populismul lui Mečiar a dus la vreunul dintre comportamentele pozitive sau negative menționate mai sus, și dacă acestea, la rândul lor

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
vreme de douăzeci de ani, guvernele slovace au alternat între cele două limite ale spectrului politic național, neînregistrându-se niciun moment în care partidele să treacă granița care a separat cele două categorii. Faptul în sine nu a reprezentat nici o amenințare, nici un remediu, ci pur și simplu a fost o schimbare a tipului de coaliție și a naturii separației care a dominat competiția politică din această țară. Efectul cel mai clar asupra democrației din Slovacia poate fi observat prin intermediul celorlalte caracteristici

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
de lupte interne, a fost în bună parte eficientă pentru a-și atinge scopurile și Slovacia nu s-a îndreptat prea mult spre o secesiune a maghiarilor. De aceea, mulți slovaci și-au dat seama că maghiarii nu erau o amenințare pentru importantul proiect al independenței Slovaciei. - Răspunderea. Populiștii au căutat să creeze o relație între popor și liderul ales, a cărui putere este protejată de interferența altor instituții care nu sunt alese într-o manieră atât de directă, în timp ce adversarii

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]