21,623 matches
-
bogate țări din lume. Acolo, social-democrația Însemna alocarea bogăției și serviciilor În spirit de egalitate, pentru binele tuturor. În toată Scandinavia, dar mai ales În Suedia, proprietatea privată și exploatarea mijloacelor de producție nu au fost niciodată periclitate. Spre deosebire de stânga britanică, a cărei doctrină de bază era, din 1918, Încrederea nezdruncinată În avantajele proprietății de stat, social-democrații suedezi au lăsat cu dragă inimă capitalul și inițiativa În mâinile proprietarilor particulari. Suedia a evitat experimente de genul British Motor Corporation, un cobai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decizia Partidului Muncitoresc Belgian (Parti Ouvrier Belge) de a reconfirma În 1960 carta fondatoare a partidului din 1894, care urmărea colectivizarea mijloacelor de producție, precum și refuzul de care s-a lovit liderul reformist Hugh Gaitskell când le-a propus laburiștilor britanici, În același an, să Înlăture un deziderat identic din programul partidului (celebra Clauză a IV-a), formulat În 1918. Acest contrast se datorează În parte diferențelor din experiența recentă: pe social-democrații din Germania și Austria - ca și pe comuniștii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte diferențelor din experiența recentă: pe social-democrații din Germania și Austria - ca și pe comuniștii din Italia -, amintirea luptelor devastatoare și proximitatea pericolului totalitar, fie În trecutul recent, fie imediat peste graniță, i-a făcut să valorizeze compromisul. Partidul Laburist britanic nu avea asemenea coșmaruri de exorcizat. și fusese Încă de la Început, precum echivalentul său din Belgia sau Olanda, mai degrabă o mișcare muncitorească decât un partid socialist, animată În special de preocupările (și de banii) sindicatelor afiliate. Avea așadar un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar și vederi mai Înguste. Purtătorii de cuvânt ai Partidului Laburist subscriau cu plăcere la obiectivele de ansamblu ale social-democraților de pe continent, Însă interesele lor erau mult mai practice și cu caracter local. Tocmai din cauza stabilității inerente a culturii politice britanice (sau cel puțin engleze) și mulțumită bazei muncitorești tradiționale (aflată, ce-i drept, În scădere), Partidul Laburist nu era interesat de măsurile inovatoare ce au caracterizat statul asistențial din Scandinavia și din țările vorbitoare de limbă germană. Compromisul britanic consta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice britanice (sau cel puțin engleze) și mulțumită bazei muncitorești tradiționale (aflată, ce-i drept, În scădere), Partidul Laburist nu era interesat de măsurile inovatoare ce au caracterizat statul asistențial din Scandinavia și din țările vorbitoare de limbă germană. Compromisul britanic consta În manipularea cererii prin politica fiscală și crearea unor costisitoare servicii sociale universale, susținute printr-o impozitare sever progresivă și un vast sector naționalizat, pe fondul unor relații industriale instabile și antagoniste prin tradiție. În afară de elogiul naționalizării, aceste aranjamente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
servicii sociale universale, susținute printr-o impozitare sever progresivă și un vast sector naționalizat, pe fondul unor relații industriale instabile și antagoniste prin tradiție. În afară de elogiul naționalizării, aceste aranjamente ad-hoc erau În linii mari agreate de către liberali și conservatori. Politica britanică era marcată și ea de un șoc istoric, Însă de altă factură: dincolo de nuanțele politice, toată lumea dorea să evite cu orice preț reapariția șomajului În masă. Chiar și după ce Partidul Laburist a revenit la putere În 1964, după treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbări radicale În politica socială sau economică. Wilson Însuși, ca și celebrii săi predecesori Attlee și Beveridge, era fabian În teorie și keynesian În practică și nu se dădea În vânt după inovații economice (sau politice). Ca mai toți politicienii britanici, indiferent de culoarea politică, el era extrem de convențional și pragmatic, mândru de propria miopie În problemele de interes public: „o săptămână e un veac În politică”. Cu toate acestea, statul social-democrat britanic avea specificitatea lui și nu e vorba doar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inovații economice (sau politice). Ca mai toți politicienii britanici, indiferent de culoarea politică, el era extrem de convențional și pragmatic, mândru de propria miopie În problemele de interes public: „o săptămână e un veac În politică”. Cu toate acestea, statul social-democrat britanic avea specificitatea lui și nu e vorba doar de refuzul insular al partidelor implicate de a accepta denumirea de mai sus. Stânga britanică (și, pe atunci, multe dintre partidele de centru și centru-dreapta) urmărea cu precădere dreptatea. Atât reformele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În problemele de interes public: „o săptămână e un veac În politică”. Cu toate acestea, statul social-democrat britanic avea specificitatea lui și nu e vorba doar de refuzul insular al partidelor implicate de a accepta denumirea de mai sus. Stânga britanică (și, pe atunci, multe dintre partidele de centru și centru-dreapta) urmărea cu precădere dreptatea. Atât reformele lui Beveridge, cât și votul masiv dat laburiștilor În 1945 s-au născut din sentimentul frapant că viața e nedreaptă, din injustețea perioadei interbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a renunța la un sistem just de servicii și recompense. Impozitul progresiv și asigurarea medicală universală au fost aplaudate de britanici nu pentru că erau „socialiste”, ci pentru că le păreau instinctiv mai drepte. În mod similar, curiosul efect regresiv al sistemului britanic de alocații și servicii cu valoare fixă - care avantaja exagerat clasa de mijloc - părea acceptabil pentru cei mai mulți fiindcă era, cel puțin În aparență, egalitarist. Cea mai importantă reformă a guvernului laburist În anii ’60 - introducerea studiilor secundare generaliste și desființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate părțile că aceste schimbări riscau să aibă consecințe neplăcute 7. Dependent de sprijinul sindicatelor, Partidul Laburist a fost nevoit să amâne diverse reforme industriale pe care mulți (inclusiv unii dintre conducătorii partidului) le considerau de mult indispensabile. Relațiile industriale britanice au rămas Împotmolite În confruntări de fabrică și conflicte mărunte despre salarizarea la normă care erau practic necunoscute În Scandinavia, Germania, Austria sau Olanda. Miniștrii laburiști au Încercat vag să elimine această moștenire jenantă, dar fără succes; e unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Scandinavia, Germania, Austria sau Olanda. Miniștrii laburiști au Încercat vag să elimine această moștenire jenantă, dar fără succes; e unul dintre motivele pentru care Marea Britanie nu a rivalizat niciodată cu performanțele social-democrației continentale. Mai mult, caracterul universal al sistemului britanic de asistență socială, introdus cu două-trei decenii Înaintea celui din Franța sau Italia, masca reușitele foarte modice ale Regatului Unit În domeniul egalității materiale: În 1967, 80% din averea totală se afla Încă În mâinile a 10% din populație. Măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Regatul Unit, o parte din Olanda și din țările de limbă germană - eliberarea cetățenilor de sub autoritatea morală tradițională a fost, evident, mai puțin limpede, dar nu mai puțin spectaculoasă. Tranziția a fost frapantă În Marea Britanie. Până la sfârșitul anilor ’50, cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult să comită) acte homosexuale; să pună capăt unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar avea nimic Împotrivă - dar că În ruptul capului nu l-ar lăsa pe mâna paznicului său de vânătoare. Treizeci și cinci de experți au depus mărturie În favoarea editurii, care a fost achitată de acuza de obscenitate: declinul autorității morale a instituțiilor britanice poate fi datat cu precizie În momentul acestei sentințe. În același an, În Regatul Unit au fost legalizate jocurile de noroc. Patru ani mai târziu, noul guvern laburist a abolit pedeapsa cu moartea; În 1967, cu un reformist remarcabil, Roy
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a schimbat mare lucru În această privință: noua (contra-) cultură a cerut și a obținut fonduri de la stat la fel ca și cea veche. Anii 1950 și 1960 au reprezentat epoca de aur a subvențiilor culturale. În 1947, guvernul laburist britanic adăugase la impozitul local o taxă modică destinată inițiativelor artistice locale (teatre, societăți filarmonice, opera regională etc.), Într-un preludiu la Consiliul Artelor din anii ’60, care va blagoslovi cu fonduri publice nenumărate festivaluri și instituții locale și naționale, plus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piese de Beckett și Bertolt Brecht, precum și lucrări de John Osborne, Harold Pinter și Arnold Wesker, ale căror piese Îmbinau toate minimalismul estetic cu un dispreț stilizat, Într-o tehnică greu de plasat În spectrul simpatiilor politice. Chiar și teatrul britanic convențional a devenit mai aventuros. Spre sfârșitul anilor ’50, o generație inegalabilă de lorzi ai teatrului - Olivier, Gielgud, Richardson, Redgrave, Guinness - s-a Îmbogățit cu tineri actori abia ieșiți de pe băncile universității (În special de la Cambridge) și o suită remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Richardson, Redgrave, Guinness - s-a Îmbogățit cu tineri actori abia ieșiți de pe băncile universității (În special de la Cambridge) și o suită remarcabilă de producători și regizori inventivi precum Peter Brook, Peter Hall și Jonathan Miller. Inițiat În 1946, Teatrul Național Britanic a fost Înființat oficial În 1962, cu Lawrence Olivier ca director fondator, secondat de criticul de teatru Kenneth Tynan; sediul permanent de pe malul sudic al Tamisei a fost inaugurat abia În 1976. Alături de Royal Shakespeare Company, Teatrul Național - care avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lawrence Olivier ca director fondator, secondat de criticul de teatru Kenneth Tynan; sediul permanent de pe malul sudic al Tamisei a fost inaugurat abia În 1976. Alături de Royal Shakespeare Company, Teatrul Național - care avea să devină gazda și promotorul noului teatru britanic - era un beneficiar de frunte al generozității Consiliului Artelor. Ceea ce nu Înseamnă, trebuie să remarcăm În treacăt, că teatrul a devenit un divertisment mai popular. Dimpotrivă: Încă de la declinul music-hall-urilor, teatrul a fost frecventat cu predilecție de un segment de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
predilecție de un segment de mijloc, chiar și atunci când subiectul era ostentativ proletar. Dramaturgii puteau scrie mult și bine despre viața clasei muncitoare - publicul lor era perfect burghez. Așa cum Beckett și piesele lui au ajuns rapid În Marea Britanie, nici teatrul britanic cu vedetele sale nu au fost greu de exportat: după ce s-a afirmat cu spectacole din Shakespeare la Londra (cel mai celebru fiind Visul unei nopți de vară), Peter Brook s-a stabilit definitiv la Paris, plutind cu grație peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau nu să se culce cu gazda; din când În când se oprește și schimbă reflecții morale cu un coleg comunist. Nu se Întâmplă nimic și Jean-Louis se duce acasă. E greu de crezut că un regizor american sau chiar britanic ar fi putut face un astfel de film și mai ales să-l distribuie. Dar, pentru o nouă generație de intelectuali euro-americani, filmul lui Rohmer capta Însăși esența cinematografului francez: sofisticat, aluziv, spiritual, dezabuzat, matur și european. Filmele italiene din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aparținuse industriei engleze: efectul supremației industriale a Regatului Unit În secolul al XIX-lea. Automobilele, uneltele, armele și bunurile casnice fabricate În Marea Britanie au fost multă vreme foarte apreciate pe piața internațională. Dar, În cursul anilor ’30 și ’40, producătorii britanici au reușit atât de bine să-și submineze propria reputație În toate domeniile, mai puțin În vestimentația masculină, Încât singura nișă rămasă comercianților britanici În anii ’60 era aceea a „mofturilor” ieftine și stridente - piață pe care o vor exploata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost multă vreme foarte apreciate pe piața internațională. Dar, În cursul anilor ’30 și ’40, producătorii britanici au reușit atât de bine să-și submineze propria reputație În toate domeniile, mai puțin În vestimentația masculină, Încât singura nișă rămasă comercianților britanici În anii ’60 era aceea a „mofturilor” ieftine și stridente - piață pe care o vor exploata fără milă În deceniul următor. Comerțul european se caracteriza prin segmentarea pe produs și pe țară. Se știa prea bine că mașinile italiene - Fiat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pe plan internațional, cererea de haine sau produse alimentare germane era practic inexistentă, și asta pe bună dreptate. Dar, prin 1965, orice obiect ieșit dintr-un strung nemțesc sau conceput de ingineri care vorbeau germana ieșea din expozițiile americane și britanice la prețul cerut. Numai Scandinavia se putea lăuda cu o reputație generală de calitate Într-o gamă variată de produse, dar chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa cu mobilă stilată din Suedia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generație de la moloz la ultramodernism, și-a semnat singur sentința (ajutat din fericire de recesiunea din anii ’70, care a redus deopotrivă bugetele publice și private, oprind orgia prefacerii). Încă din 1958, Înainte de paroxismul modernizării urbane, un grup de adepți britanici ai conservării au fondat Societatea Victoriană, o organizație de voluntari tipic britanică, ce urmărea identificarea și salvarea patrimoniului arhitectural național. Însă În deceniul următor, peste tot În Occident au apărut rețele similare care Îi Îndemnau pe locuitori, savanți și politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fericire de recesiunea din anii ’70, care a redus deopotrivă bugetele publice și private, oprind orgia prefacerii). Încă din 1958, Înainte de paroxismul modernizării urbane, un grup de adepți britanici ai conservării au fondat Societatea Victoriană, o organizație de voluntari tipic britanică, ce urmărea identificarea și salvarea patrimoniului arhitectural național. Însă În deceniul următor, peste tot În Occident au apărut rețele similare care Îi Îndemnau pe locuitori, savanți și politicieni să acționeze Împreună pentru a preveni viitoare distrugeri. Acolo unde era prea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]