22,461 matches
-
urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul "Din estetica poeziei populare", care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare. Mulțumind cu modestie membrilor înaltului for cultural, autorul dramei "" apreciază activitatea literară a altor colegi de generație: "„Dar sunt alții cu merite mai de seamă decât
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
au contribuit substanțial la formarea culturilor vechi, incluzându-le pe cele ale Sumerului, Greciei și Romei antice. Acestea, la rândul lor, au influențat puternic tradițiile culturale ale civilizațiilor ulterioare reverberând semnificativ până în prezent. Epopeile au următoarele caracteristici principale: Au supraviețuit fragmente substanțiale din a lui Ghilgameș, scrisă pentru prima dată pe tăblițe de lut în Sumeria, în jurul anului 2000 î.Hr. Ea povestește despre războinicul Ghilgameș și aspirația sa pentru adevăr și viață eternă. Cele mai vechi epopei complete, foarte diferite în
Epopee () [Corola-website/Science/297635_a_298964]
-
spune că s-a tipărit mai mult ca să umple coloanele revistei decât cu vreo pretențiune literară, supără grozav clerul și administrația din acel timp - 1844 - încât îl trimiseră în exil la o mănăstire, iar revista "Propășirea" a fost suspendată. Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a doua, cea mai însemnată lucrare este "Alexandru Lăpușneanul", publicată în "Dacia Literară" în 1840, una din nuvelele de referință ale literaturii române. Nuvela se compune din patru părți, fiecare purtând un motto, care este tema ei
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
serie de articole, precum Stil economic legionar, Negociatorul legionar, ce vor atârna greu în viitoarele sale dosare de anchetă. După 1964, publică extrem de sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, deoarece îi era interzis să semneze sub nume propriu, în revista "Familia" : fragmente din Teatru seminar, Mircea Eliade — profil filozofic, Aristotel și arta, și în "Viața Românească" - O întâlnire cu Brâncuși. Numeroasele descinderi la locuința sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii și materiale, printre care o copie a proiectului
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
into Air" (un citat intertextual din Karl Marx) reflectă chiar în titlul ei natura fluidă și ubicuă a modernității. Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic și chiar social înclină spre formele deschise, ludice, provizorii, este un discurs al ironiei și al fragmentelor, implicând arta și științele, marea cultură și cultura populară, partea și întregul.
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
îi rafinează gustul și-l îndreaptă spre literatura de factură simbolistă. - 1899 - propune revistei pariziene „Mercure de France” colaborarea cu o rubrică permanentă despre literatura română, propunere acceptată în aprilie 1900; - 1900 - colaborator la „Literatură și artă română” - 1900 - scrie fragmente de critică literară în „România Jună”, unde apare prima parte din ciclul de douăzeci de poezii selectate de poet, „Fecioara în alb”, pe data de 24 iulie 1900; - 1900-1901 - scrie piesa de teatru „Solii păcii”; 1900 - 1902 - aptitudinile sale literare
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1902 - aptitudinile sale literare se concretizează, mai întâi în periodice, apoi în volume de lirică suavă, de mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
numele profesorilor ale căror cursuri le-a urmat: Constantin Rădulescu-Motru și Titu Maiorescu. În același timp, frecventează și cursurile Facultății de Matematică. - 1902-1903 - colaborator la „Economia națională” și la „Pagini alese”; 1902 - 1903 - colaborator la „Românul literar”; 1903 - publică un fragment din drama în patru acte "Frații", în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903, ulterior apărută la Institutul de arte grafice „Eminescu” din București; 1903 - Ilarie Chendi îl vizitează când Petică este deja bolnav: „cu pieptul încovoiat de tuse, dar
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Ilarie Chendi, într-un fragment din „Sămănătorul”, II, 34, din 24 august 1903, într-o notă explicativă, afirma: Reproducem acest interesant fragment din tragedia în patru acte "Frații," de d. Șt. Petică. Autorul a prezentat-o direcțiunei Teatrului Național și nu ne îndoim că va
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae Davidescu, "Ștefan Petică", în „Universul literar”, București, 4 iunie 1938, pp. 5-6). Ilarie Chendi, într-un fragment din „Sămănătorul”, II, 34, din 24 august 1903, într-o notă explicativă, afirma: Reproducem acest interesant fragment din tragedia în patru acte "Frații," de d. Șt. Petică. Autorul a prezentat-o direcțiunei Teatrului Național și nu ne îndoim că va întâmpina cu toată bunăvoința pe care o merită”. POEZII APĂRUTE ÎN PERIODICE: "Cântec", semnată Erics, în „Lumea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
o floare", semnată Narcis, în „România Jună”, II, nr. 237, 7 august 1900. "Crizantemă", semnată Narcis, în „România Jună”, 1900. "Romanță după Hugo Salus", în „România Jună”, 21, VIII, 1900. Pentru muncă", în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1902. FRAGMENTE DE POEZII: Bucata III din „Moartea visurilor”, "O, alba elegie, care moare" a apărut cu titlul "Sonet "în „România jună”, aprilie, 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 6, 25 aprilie 1901. Solii Păcii (tragedie în versuri), actul V, semnat Ștefan Petică, în „Literatură și Artă Română”, V, nr. 7, 25 mai 1901. Frații (tragedie în 5 acte), fragment, semnat Șt. Petică, în „România Jună ilustrată”, I, 6 și în „Sămănătorul”, II, nr. 34, 24 august 1903. POEME ÎN PROZĂ: "Două vieți," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 109, 28 martie 1900. "Noapte primăvăratecă", semnat Trubadur, în „România
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
I, II, 47, nr. 142 (33), 20 noiembrie 1903. "Serenade demonice", III, IV, V, VI, 47, nr. 146 (37), 18 decembrie 1903. Pagini alese "Critica și publicul," semnat Ștefan Petică, II, n. 18 (21), 16 februarie 1903. Sămănătorul "Frații", dramă (fragment), II, nr. 34, 24 august 1903. Făt -Frumos "Asupra literaturii în România", semnat Ștefan Petică, I, nr. 5, 15 mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1969: C. Căzănișteanu și I. Maurina, "Ștefan Petică (1877-1904)", în „Analele de Istorie”, 15, nr. 6, 1969, pp. 137-143. CHENDI 1904: Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Voința Națională”, XXI, nr. 5859, 29 octombrie 1904, p.1. CHENDI 1905: Ilarie Chendi, "Fragmente - Informațiuni literare" - "(Moartea lui Ștefan Petică)", Institutul de Arte grafice și Editură Minerva, 1905, pp. 89-94. CHENDI 1909: Ilarie Chendi, "Doi dispăruți", în „Calendarul literar și artistic”, Socec, 1909, p. 272. CHENDI 1912: Ilarie Chendi, "Ștefan Petică", în „Freamătul”, Bârlad
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
puternică tensiune emoțională și viguroasă expresivitate. Desigur, prelucrările sale armonice n-au lăsat intact sensul originar al liniilor melodice, fapt ce ilustrează poziția sa față de texte. El schimbă des destinația unor cantate, mergând până la includerea în lucrările religioase a unor fragmente din creațiile laice. Religioasă sau laică, vocală sau instrumentală, de cameră sau de concert, muzica sa, de un evident lirism, apare ca o profundă meditație asupra existenței și a marilor idealuri umane. Omul Bach este mereu prezent în creația sa
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
coral sau cantată circulă dintr-o lucrare într-alta, indiferent de caracterul și scopul piesei. Constrâns de obligațiile cotidiene ale funcțiilor sale, Bach trebuia să producă la comandă piese ocazionale. Deși poseda un imens rezervor creator, în unele lucrări găsim fragmente inedite ce alternează cu altele utilizate anterior. Cu toate acestea, în muzica sa nu găsim nimic artificial, ci întotdeauna transpare un autentic suflu artistic, realizat cu melodii de adâncă vibrație emoțională și robustețe ritmică, care străbat construcții polifonice grandioase. Chiar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
un gen de operă biblică, favorizând pătrunderea stilului dramatic în muzica religioasă. Acest fapt va fi resimțit în Pasiuni, „Magnificat” și în „Missa în si”. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo „Amorul trădător” și în „Nu știu ce-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Pasiuni, dintre care s-au găsit, în mod cert, două: "Johannespassion" (1723), retușată în mai multe rânduri, și "Matthäuspassion" (1729), cea mai izbutită. Patimile după Ioan și Matei au o construcție asemănătoare, cuprinzând recitative, arii, coruri, corale și pagini orchestrale. Fragmente din Patimile după Marcu, a cărei manuscris s-a pierdut, le regăsim în „Oda funebră” (1732), scrisă la moartea reginei Christina Eberhardine, soția regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul secțiunilor, a fragmentelor recitativice, narative și a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
corale și pagini orchestrale. Fragmente din Patimile după Marcu, a cărei manuscris s-a pierdut, le regăsim în „Oda funebră” (1732), scrisă la moartea reginei Christina Eberhardine, soția regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul secțiunilor, a fragmentelor recitativice, narative și a micilor scene cu participarea soliștilor-personaje, în Pasiuni există o serie de arii și ansambluri corale executate ca adevărate comentarii. Sunt fragmentele cele mai puternice ca expresie, fiindcă desfășurarea vocală, într-un perpetuu arioso închegat pe o
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Christina Eberhardine, soția regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul secțiunilor, a fragmentelor recitativice, narative și a micilor scene cu participarea soliștilor-personaje, în Pasiuni există o serie de arii și ansambluri corale executate ca adevărate comentarii. Sunt fragmentele cele mai puternice ca expresie, fiindcă desfășurarea vocală, într-un perpetuu arioso închegat pe o temă-idee, se face cu însoțirea unui instrument solist, care repetă necontenit respectiva temă-idee pe diferite trepte. Ansamblurile ample nu reprezintă totdeauna personaje colective, ci adesea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
răspunde cel mai fidel interogațiilor. Al doilea, că lumea nu e altceva decât labirint. Joyce, că influența netăgăduita, proiecta, în fapt, exilarea din labirintul timpului prin dilatarea clipei în detaliu interior. Scriitorul român mixează tendințele cu subtilitate, adăugând idei și fragmente livrești, așa încât structura romanesca rezultată beneficiază și azi de studii elogioase, mereu diversificate și nelămurite (...) În proza lui George Balaita citim anchete în oglinzi deformate. De aici și farmecul scriiturii. Exagerarea, arabescurile, deturnarea, excesul și multe altele captează adevăruri și
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
singură tiparele, iar autorul nu face decât să aștepte cu răbdare asiatică ivirea, întruparea acestora. O gestație și o facere continuă. De aceea ce se vede la lumină din proza lui George Balaita e doar o mică parte, un mic fragment al lumii care se scrie întruna”. (Nicoleta Sălcudeanu) ”Viguros prozator modern, oferindu-și lungi pauze, George Bălăiță nu are rădăcina debilitata prin cultism. Romancierul nu îmbrățișează o formulă canonica: el vrea și lirism freatic și istorism vizionar și sociologism catalizant
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
amputațiilor atribuite diabetului să crească. În unele evaluări s-a luat în considerare numai primul episod de amputație la un pacient, iar în altele și episodele repetitive. O evaluare completă ar trebui să includă însă și rezecția chirurgicală a unor fragmente de os (în 15-27% dintre episoadele de ulcerații se practică excizia unor fragmente de os) și chiar și cazurile în care se produce auto-amputația. De asemenea, încă nu există o atitudine unitară nici în ceea ce privește sursa pentru culegerea informațiilor (ex. registre
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
numai primul episod de amputație la un pacient, iar în altele și episodele repetitive. O evaluare completă ar trebui să includă însă și rezecția chirurgicală a unor fragmente de os (în 15-27% dintre episoadele de ulcerații se practică excizia unor fragmente de os) și chiar și cazurile în care se produce auto-amputația. De asemenea, încă nu există o atitudine unitară nici în ceea ce privește sursa pentru culegerea informațiilor (ex. registre ale sălilor de operație, evidențe ale serviciilor de protezare, evidențe ale centrelor de
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]