22,240 matches
-
asupra lumii reale, iar etică afacerilor și-a g]sit sau câștigat un loc. Noi aplicații și sofistic]ri ale teoriei jocurilor și alegerilor sociale au permis introducerea unui tip de analiz] mai formal în etică afacerilor. Și mai important, interacțiunea și amestecul practicienilor cu directori de firme, cu lideri de sindicat și cu proprietari ai unor mici afaceri au consolidat amalgamul, alt]dat] ciudat, într-un subiect de analiz] solid, au atras interesul și atenția oamenilor de afaceri și au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iraționalitatea proprie. Corporațiile au obligații fâț] de consumatori, dar și aceștia au responsabilit]ți la rândul lor. Așa cum se întâmpl] adesea, etică afacerilor nu se refer] numai la responsabilitatea corporațiilor, ci la un set de responsabilit]ți reciproce aflate în interacțiune. viii. Individul în cadrul corporației: responsabilit]ți și aștept]ri Cel mai abuzat stakeholder în modelul responsabilit]ților corporației este probabil angajatul. În teoria clasic] a economiei de piaț], munca angajatului este o simpl] marf], supus] legilor cererii și ofertei. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se aplic] în criteriile morale formale ale prescriptivismului și universalit]ții. (1981, p. 180) Se spune c] dezvoltarea cognitiv] și cea moral] merg mân] în mân] deoarece 1) conflictele sunt o parte care nu poate fi eliminat] din țes]tură interacțiunilor sociale; 2 ) recursul la moral] este în ultim] instant] singură metod] satisf]c]toare de a rezolva conflictele și 3) din moment ce conflictele vor deveni inevitabil tot mai dificile, e necesar] deplasarea la o etap] superioar] și, astfel, la o form
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
făcut], în m]sura în care este posibil acest lucru, în cazul conflictelor de idei. (1981, p. 214) Reversibilitatea, așa cum pare s] susțin] Kohlberg, este capacitatea noastr] de compasiune dat] fiind exprimarea ei complet] și cât mai logic] în contextul interacțiunii sociale (vezi și conceptul potențialului de universalizare, discutat în acest volum în capitolul 14, „Etică lui Kant”, si capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). Așa cum remarc] Kohlberg: „Oricine înțelege valorile vieții și propriet]ții recunoaște c] viață este moral mult mai valoroas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
social. Din punctul de vedere al evoluționistului, sentimentele trebuie s] implice consecințe biologice, lucru valabil în egal] m]sur] pentru tr]irile morale, deși acestea pot fi diferite. Din punct de vedere evoluționist, un lucru este foarte sigur: nu toate interacțiunile sociale au parte de aceeasi plat]. Toate celelalte fiind egale, investițiile cele mai profitabile vor fi acelea care vizeaz] ajutorul dat rudelor celor mai apropiate. Apoi urmeaz] rudele mai îndep]rtate și cunoștințele care ofer] reciprocitate, cel mai probabil. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceia care consider] c] explicațiile lor sunt neplauzibile vin, astfel, în sprijinul acestora! v. Concluzii O nou] abordare promit]toare a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de exemplu, în ceea ce privește interacțiunea dintre biologie și cultur]; unde ar trebui s] o pozițion]m în rândul marilor gânditori din istoria eticii (David Hume este personalitatea pe care eu o prefer); în leg]tur] cu modul în care cunoștințele despre latura noastr] biologic] ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu le-am putea abandona în felul în care ne-o pretind determiniștii radicali. Deterministul radical într-adev]r insist] s] judec]m semnificația acestor reacții din punct de vedere obiectiv sau impersonal, o acțiune imposibil de duș la îndeplinire în interacțiunile noastre interpersonale cu altii. Așadar, indiferent dac] determinismul este adev]rât sau nu, viziunea asupra propriei persoane nu este negociabil]. Așadar, adev]rul determinismului susține în mod inutil libertatea, responsabilitatea moral], obligația moral], laudă, învinuirea și predeapsa. Deși, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se prezintă ca un flux continuu al schimbărilor de diverse viteze, intensități, ritmuri și pe diferite nivele. Noua perspectivă (constructivistă) a devenit în ultima vreme din ce în ce mai populară în explicarea proceselor de schimbare, de globalizare sau regionalizare, pentru că oferă posibilitatea analizei interacțiunii între structurile locale sau internaționale și actorii sociali. Dacă la începuturile gândirii sociologice, originile acțiunii umane erau plasate în afara indivizilor la nivel suprauman, suprasocial fie ținând de domeniul supranaturalului ce modela și controla viața individuală și colectivă, fie ținând de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
metodologic să se poată vorbi de macro-procese și micro-procese sau, cum spune Valade, de tendințe majore și forțe discrete (vezi Boudon, 1997:356). Schimbarea socială este concepută așadar nu numai ca rezultat al "forțelor istorice", ci și al acțiunilor și interacțiunilor actorilor sociali. Ea trebuie analizată ca o consecință a unui set de acțiuni individuale (Boudon, 1986:29). Macrostructurile și schimbările sociale pe scală mare sunt produse prin schimbări agregate la nivelul microresurselor (Collins, 1981). Societatea înseamnă practici sociale, ea este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
produc și reproduc structura (Giddens, 1979) fie de practici care leagă câmpul (extern actorilor) de habitus (mental, intern actorilor) și sunt produs al relației actor structură Bourdieu (1977, 1984) fie de morfogeneză capacitatea sistemelor sociale de a se restructura datorită interacțiunii actor structură (Archer, 1988) fie de secvența internalizare-externalizare-obiectivare individul crează societatea dar e și creația acesteia (Berger și Luckmann, 1966). Viziunea asupra identității, pe care o să o folosim în această lucrare, pleacă de la ideea că teoriile procesuale asupra schimbării și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
unei entități sau colectivități sociale, istorice, de vreme ce admitem postulatul permanenței schimbării sociale, adică faptul că orice societate este supusă schimbării și redefinirii, atât în raport cu sine (dacă o privim în perspectivă istorică), cât și în raport cu altele (dacă o privim din perspectiva interacțiunii cu alte societăți). Să luăm exemplul unei entități sociale oarecare, A. Principiul logicii identității aplicat în câmpul analizei sociale ne spune că dacă A ar fi o entitate socială căreia îi atribuim prin analiză sincronică 5 la momentul t o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dar la un nivel mai ridicat evolutiv, în viața psihică a comunității sau poporului. [...] așadar sufletul poporului este sinteza unor sinteze". Spiritul colectiv nu este o simplă sumă a spiritelor indivizilor, ci este o sinteză supraindividuală, o unitate spirituală emergentă interacțiunii acestora. Pe de o parte, acesta exista doar datorită indivizilor, dar, pe de altă parte fiind activ prin instituții și norme care sunt înțelese ca forțe exterioare sufletele individuale sunt rezultat al spiritului poporului din care fac parte 14. Este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
numit un constructivism moderat 19. Aceasta nu înseamnă însă că Durkheim se contrazice, realitatea conștiinței colective ca suprastructură nefiind în opoziție cu felul în care se constituie. Cooley, utilizând conceptul de "grup primar" grup caracterizat prin strânsă asociere, cooperare și interacțiune directă sau față în față -, introduce următoarea idee: drept consecință a relațiilor "primare" care au loc într-un grup, se dezvoltă un sentiment prin care indivizii se identifică emoțional cu acesta: "sentimentul de noi"20 (we-ness). Indivizii nu se identifică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
scopuri ale voinței proprii în acel sentiment" (Cooley, 1909:23). Din punct de vedere genealogic, accentul este de tip subiectivist, constructivist: "noi" nu este un dat, ci e în primul rând un sentiment care se dezvoltă (se construiește) pe baza interacțiunii. Însă, cu toate că autorul pune accentul pe confruntarea intersubiectivă, odată format, "noi" capătă "calități durkheimiene", de totalitate: este o fuziune, un întreg. Weber face uz în mod explicit de conceptul de identitate în relație cu două noțiuni: rasa și etnia. Chiar dacă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu caracter diacronic) și subiectivă la Cooley și Weber (accentul fiind pus pe comparație și interacțiune individuală); are caracter preponderent afectiv la Wundt, Durkheim și Cooley (avem acea identificare afectivă cu întregul comun, toți cei trei vorbind de sentimente și afecte) și cognitiv la Weber (e rezultatul unor judecăți subiective asupra asemănărilor și deosebirilor); Weber este
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fi primul care susține ideea identității etnice ca primordială. Această idee este dezvoltată parțial pe baza concepției lui Tönnies asupra comunității (Gemeinschaft) și a lui Cooley asupra grupului primar. Shils argumentează că oamenii nu sunt legați între ei doar prin interacțiune 23, coerciție, interes 24 sau atașament față de "un sistem de valori centrale"25, ci și prin altceva, alte proprietăți sau credințe. Acele caracteristici care trebuie luate în considerare sunt anumite proprietăți organice și fizice, precum și ale organismelor în relație cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și prin altceva, alte proprietăți sau credințe. Acele caracteristici care trebuie luate în considerare sunt anumite proprietăți organice și fizice, precum și ale organismelor în relație cu mediul, care nu au legătură cu structura socială și de aceea nu derivă din interacțiunea socială. "Oricine se gândește la tăria și tensiunea atașamentului familial înțelege că atașamentul nu este către celălalt membru al familiei doar ca persoană, ci și ca posesor al unor calități "relațional semnificative" speciale, care pot fi descrise numai ca primordiale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este către celălalt membru al familiei doar ca persoană, ci și ca posesor al unor calități "relațional semnificative" speciale, care pot fi descrise numai ca primordiale. Atașamentul către alt membru al grupului de rudenie nu este doar o funcție a interacțiunii. [...] El se datorează unei anumite semnificații inefabile care este atribuită legăturii de sânge" (Shils, 1957:142). Interpretarea clasică este că etosul grupului primar nu este un produs interacțional ci altceva, ceva în care atașamentul primordial, preexistent, joacă un rol foarte
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru în grupul de rudenie" (Shils, 1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil al legăturii își are geneza într-o atribuire cognitivă. Mai mult decât atât, Shils nu neagă nicidecum importanța interacțiunii, normativității și instrumentalismului, ci, din contră, la fiecare pas spune: "pe lângă interes", "nu numai interacțiunea" ș.a. Geertz este considerat, poate în mod paradoxal în raport cu poziția pe care o adoptă în general 26, celălalt principal reprezentant al primordialismului. Identitatea este pentru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil al legăturii își are geneza într-o atribuire cognitivă. Mai mult decât atât, Shils nu neagă nicidecum importanța interacțiunii, normativității și instrumentalismului, ci, din contră, la fiecare pas spune: "pe lângă interes", "nu numai interacțiunea" ș.a. Geertz este considerat, poate în mod paradoxal în raport cu poziția pe care o adoptă în general 26, celălalt principal reprezentant al primordialismului. Identitatea este pentru Geertz consecința imediată a faptului de a fi născut într-un context social dat: o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Cu alte cuvinte, dimensiunea afectivă a identității, așa cum e văzută de primordialiști, este dacă nu imposibil, cel puțin foarte greu de studiat conform rigorilor științelor sociale. Primordialismul, spun cei doi, "sugerează că aceste legături emoționale, afective nu sunt născute în interacțiune socială, ci se găsesc cumva implicit în înseși relațiile (de rudenie sau etnice) existente. Acest fapt conduce la o mistificare a emoțiilor, la o desocializare a fenomenului" (Eller și Coughlan, 1993:192). Pentru o prezentare succintă a altor autori care
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
la fel de revelator" (Jasper și Polenta, 2001:293). Cei mai mulți constructiviști își revendică originea conceptuală în renumita lucrare a lui Berger și Luckmann, Construirea socială a realității, apărută în 1966. Ideea generală a acestei lucrări este că realitatea socială este construită în interacțiune (prin negociere interpersonală și înțelegere implicită bazată pe istorie și experiență comună) prin tipificări ale modurilor de acțiune și prin obiectivarea acestor tipificări. Între om și realitatea socială există o relație dialectică, continuă, bazată pe secvența externalizare (a produce ceva
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune între societăți: "Diferențierile etnice nu depind de absența interacțiunii sociale, ci, din contră, de regulă aceasta reprezintă fundația pe care sunt construite sistemele sociale" (Barth, 1985:199). Grupurile etnice, spune Barth, sunt categorii (de auto- și hetero- atribuire) ca orice
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune între societăți: "Diferențierile etnice nu depind de absența interacțiunii sociale, ci, din contră, de regulă aceasta reprezintă fundația pe care sunt construite sistemele sociale" (Barth, 1985:199). Grupurile etnice, spune Barth, sunt categorii (de auto- și hetero- atribuire) ca orice altă formă de organizare socială. Identitățile sunt categorii de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sunt construite sistemele sociale" (Barth, 1985:199). Grupurile etnice, spune Barth, sunt categorii (de auto- și hetero- atribuire) ca orice altă formă de organizare socială. Identitățile sunt categorii de atribuire și identificare făcute de înșiși actorii sociali în scopul organizării interacțiunii; ele sunt, poate înainte de orice, o chestiune de politică, de decizie și de orientare către anumite obiective 34. Așadar identitatea apare, se construiește și capătă relevanță și sens în cadrul proceselor de interacțiune socială, tranzacționale. Din acest motiv, studiul proceselor generative
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]