25,546 matches
-
aur" și "Balerca de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat "Ritualul Musgrave" pe locul 11 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Povestirea a fost clasificată în 1959 de "Baker Street Journal", pe locul 6 din 10 povestiri. În această povestire, Holmes îi narează lui Watson niște evenimente petrecute după o vizită a unui fost coleg de universitate, Reginald Musgrave. Musgrave îl vizitează pe Holmes după dispariția a două persoane din personalul său casnic, Rachel Howells, o servitoare
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
de Amontillado". În 1927, Conan Doyle a clasat "Ritualul Musgrave" pe locul 11 în lista celor 12 povestiri favorite cu Sherlock Holmes. Povestirea a fost clasificată în 1959 de "Baker Street Journal", pe locul 6 din 10 povestiri. În această povestire, Holmes îi narează lui Watson niște evenimente petrecute după o vizită a unui fost coleg de universitate, Reginald Musgrave. Musgrave îl vizitează pe Holmes după dispariția a două persoane din personalul său casnic, Rachel Howells, o servitoare, și Richard Brunton
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
om credincios al regelui. Holmes a teoretizat faptul că deținătorul inițial al ritualului a murit înainte de a transmite fiul său semnificația ritualului. Acesta a devenit astfel nimic mai mult decât un obicei ciudat pentru mai mult de 200 de ani. Povestirea a fost publicată inițial în "Strand Magazine" în mai 1893, cu ilustrații de Sidney Paget. Ea a fost cuprinsă ulterior în volumul "Memoriile lui Sherlock Holmes". Textul din "Strand" al Ritualului nu precizează luna în care trebuie măsurată umbra stejarului
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Holmes". Textul din "Strand" al Ritualului nu precizează luna în care trebuie măsurată umbra stejarului (umbra ar trebui să fie mai lungă iarna), dar un cuplet a fost adăugat în "Memorii" identificând luna ca a "șase de la început". La începutul povestirii, Sherlock Holmes menționează o serie de cazuri investigate anterior de el: Toate aceste anchete nu au fost detaliate în niciuna dintre povestirile lui Sir Arthur Conan Doyle și sunt inedite. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
iarna), dar un cuplet a fost adăugat în "Memorii" identificând luna ca a "șase de la început". La începutul povestirii, Sherlock Holmes menționează o serie de cazuri investigate anterior de el: Toate aceste anchete nu au fost detaliate în niciuna dintre povestirile lui Sir Arthur Conan Doyle și sunt inedite. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 23-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. T. S. Eliot a precizat
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
luna ca a "șase de la început". La începutul povestirii, Sherlock Holmes menționează o serie de cazuri investigate anterior de el: Toate aceste anchete nu au fost detaliate în niciuna dintre povestirile lui Sir Arthur Conan Doyle și sunt inedite. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 23-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de filme mute cu Eille Norwood. T. S. Eliot a precizat că a adaptat o parte din ritual în piesa sa
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
a precizat că a adaptat o parte din ritual în piesa sa de teatru în versuri "Crimă în catedrală" (1935) ca un omagiu voit adus lui Conan Doyle. Seria de filme cu Basil Rathbone/Nigel Bruce a adaptat vag această povestire în filmul "Sherlock Holmes Faces Death", în care ritualul a fost complet rescris pentru a reprezenta un joc de șah jucat pe podeaua casei lui Musgrave. Povestirea "Ritualul Musgrave" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul 22) al
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
Doyle. Seria de filme cu Basil Rathbone/Nigel Bruce a adaptat vag această povestire în filmul "Sherlock Holmes Faces Death", în care ritualul a fost complet rescris pentru a reprezenta un joc de șah jucat pe podeaua casei lui Musgrave. Povestirea "Ritualul Musgrave" a fost adaptată în 1968 pentru un episod (episodul 22) al serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de BBC) cu actorii Peter Cushing și Nigel Stock. Adaptarea TV realizată de Granada Television cu Jeremy Brett în rolul principal s-
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
serialului TV "Sherlock Holmes" (realizat de BBC) cu actorii Peter Cushing și Nigel Stock. Adaptarea TV realizată de Granada Television cu Jeremy Brett în rolul principal s-a îndepărtat de textul original incluzându-l pe Watson în aventură. În plus, povestirea conține un stejar existent, pe care Holmes îl descrie ca "un patriarh al stejarilor, unul dintre arborii cei mai magnifici pe care i-am văzut vreodată." În versiunea Granada, totuși, Holmes folosește o giruetă în formă de stejar aflată pe
Ritualul Musgrave () [Corola-website/Science/323391_a_324720]
-
"Jocul lui Ender" (titlu original "Ender's Game") este o povestire scrisă de Orson Scott Card. A apărut pentru prima dată în numărul din august 1977 al revistei "Analog", fiind dezvoltată ulterior în romanul "Jocul lui Ender". Deși constituie fundația seriei Jocul lui Ender, povestirea nu se încadrează exact în universul
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
original "Ender's Game") este o povestire scrisă de Orson Scott Card. A apărut pentru prima dată în numărul din august 1977 al revistei "Analog", fiind dezvoltată ulterior în romanul "Jocul lui Ender". Deși constituie fundația seriei Jocul lui Ender, povestirea nu se încadrează exact în universul Jocului lui Ender, existând o serie de discrepanțe între ea și acesta. În românește povestirea a fost publicată în numărul 198 din 1993 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Povestea
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
1977 al revistei "Analog", fiind dezvoltată ulterior în romanul "Jocul lui Ender". Deși constituie fundația seriei Jocul lui Ender, povestirea nu se încadrează exact în universul Jocului lui Ender, existând o serie de discrepanțe între ea și acesta. În românește povestirea a fost publicată în numărul 198 din 1993 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Povestea începe în momentul în care Ender devine comandant al Armatei Dragon în cadrul Școlii de Luptă, o instituție menită să transforme copiii
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
Deși constituie fundația seriei Jocul lui Ender, povestirea nu se încadrează exact în universul Jocului lui Ender, existând o serie de discrepanțe între ea și acesta. În românește povestirea a fost publicată în numărul 198 din 1993 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu. Povestea începe în momentul în care Ender devine comandant al Armatei Dragon în cadrul Școlii de Luptă, o instituție menită să transforme copiii în comandanți militari capabili să lupte în următorul război interstelar împotriva unui
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
să o protejeze flota inamică. După terminarea bătăliei, Maezr îl informează pe Ender că toate bătăliile au fost de fapt reale, ordinele copiilor fiind transmise flotei actuale, ajutând-o să distrugă planeta de baștină a inamicului și punând capăt războiului. Povestirea a fost extinsă ulterior, devenind romanul "Jocul lui Ender". Deși acțiunea principală este aceeași, romanul aduce multe elemente originale. Romanul furnizează o istorie detaliată a lui Ender și a conflictului interstelar cu gândacii. De partea ei, povestirea nu furnizează nicio
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
punând capăt războiului. Povestirea a fost extinsă ulterior, devenind romanul "Jocul lui Ender". Deși acțiunea principală este aceeași, romanul aduce multe elemente originale. Romanul furnizează o istorie detaliată a lui Ender și a conflictului interstelar cu gândacii. De partea ei, povestirea nu furnizează nicio istorie. Ender nu are nicio amintire legată de perioada anterioară Școlii de Luptă și nici o legătură cu lumea de afară. Nici chiar planeta sau specia sa nu sunt numite - termenii "Pământ" și "om" nu apar deloc. Dușamnul
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
specia sa nu sunt numite - termenii "Pământ" și "om" nu apar deloc. Dușamnul rămâne fără nume și chip. În roman, Școala de Luptă este o stație spațială de pe orbita Pământului, iar Școala de Comandă se află în interiorul asteroidului Eros. În povestire, prima este o clădire obișnuită, iar cea de-a doua o stație spațială orbitală. De asemenea, există o diferență între armele folosite în camerele de luptă. Numele lui Ender a fost schimbat din "Wiggins" în "Wiggin", iar cel al "profesorului
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
necinstită, în timp ce Carn Carby devine un personaj mult mai de treabă. În roman, după ce Carn Carby pierde, Ender remarcă faptul că Carn Carby este unul dintre puținii care pot fi denumiți ființe umane. Când Bean devine conducătorul Armatei Iepure în povestire, Ender spune: "Cum de te pot subordona idiotului ăla de Carby?!", în timp ce în roman are cuvinte de laudă la adresa lui. Ultimul capitol al romanului servește drept element de legătură cu "Vorbitor în numele morților".
Jocul lui Ender (povestire) () [Corola-website/Science/323424_a_324753]
-
nuvelă polițistă. Autorul însuși nu a mai revizuit prima ediție, nu a fost inclusă în colecția de nuvele și nu a fost menționată aproape niciodată în corespondența autorului. Este cunoscut faptul că Cehov însuși a avut o atitudine negativă față de povestirile polițiste contemporane.
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
În trilogia "Void" apar și câteva personaje din "Steaua Pandorei" și "Steaua Pandorei: Judas unchained". La fel ca seria anterioară a lui Hamilton, "Zorii nopții", "" este o space opera de proporții epice care cuprinde zeci de lumi și personaje. Acțiunea povestirii "Blessed by an Angel" (publicată în "The New Space Opera" (2007), ed. Gardner Dozois și Jonathon Strahan) se petrece în același univers. Seria începe în anul 2380, când tehnologia găurii de vierme a devansat sistemele de călătorie cu viteze superluminice
Saga Commonwealth () [Corola-website/Science/323495_a_324824]
-
din film este povestea vieții lui Jakob Heym, născut în 1921, ea fiind povestită în 1967. Povestitorul nu înțelege de ce Herschel Schtamm și-a riscat viața, numai ca să transmită celorlalți deținuți că "vin rușii". Naratorul umple golurile din memorie cu povestiri din fantazia lui. Din istoria lui se poate înțelege că el ar fi fost căsătorit, soția lui fiind împușcată sub un copac, cu toate că se știe că în lagăre nu existau copaci.
Jakob der Lügner () [Corola-website/Science/322872_a_324201]
-
de părinții săi care se iau după miros, ajungând la trailer. Tiranozaurii împing mașina în care se află Malcolm și Sarah în prăpastie. Ambii sunt salvați de Thorne, dar Malcom este rănit la picior și sfârșește prin a petrece restul povestirii imobilizat și drogat cu morfină (ca și în romanul anterior). În acest timp, grupul de la platforma mobilă este atacat de velociraptori. Eddie este ucis, Arby reușește să se încuie într-o cușcă, dar este răpit de raptori și dus la
Lumea pierdută (roman de Michael Crichton) () [Corola-website/Science/322902_a_324231]
-
H. P. Lovecraft sau în seria de jocuri video "Doom". În astfel de povești, natura acestei alte realități este de cele mai multe ori misterioasă, cunoscută doar prin efectul acesteia asupra lumii noastre. Conceptul a apărut în afara mecanicii cuantice, așa cum apare în povestirea lui Jorge Luis Borge "„El jardín de senderos que se bifurcan”" publicată în 1941 înainte de inventarea termenului de „interpretarea mai multe lumi” a lui Hugh Everett . În poveste, un sinolog descoperă un manuscris al unui scriitor chinez în care aceeași
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
contradictorii, și apoi explică vizitatorului său (nepotul scriitorului) conceputul de timp relativ care seamănă cu o "„gradină cu poteci bifurcate”", unde lucrurile se întâmplă în paralel într-o infinitate ramificată de moduri. Unul dintre primele exemple în domeniul științifico-fantastic este povestirea "„Random Quest”" de John Wyndham în care un om, după ce se trezește în urma unui șoc provocat de un accident în laborator, ajunge într-un univers paralel unde nu a avut loc cel de-al doilea război mondial cu toate consecințe
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
lui Mihai Samoilă, dar proiectul a fost abandonat la jumătate datorită apariției unui alt proiect al editurii, mai urgent. În final, traducerea a fost reluată în 2008 de Cristina și Ștefan Ghidoveanu și, în sfârșit, publicată. este o dezvoltare a povestirii "We Were Out of Our Minds with Joy" din 1995 a aceluiași autor. Acțiunea povestirii, desfășurată în 2092-4, ocupă prima dintre cele trei părți ale romanului. Celelalte două părți se petrec 40 de ani mai târziu, în 2134. Este povestea
Vânătoarea de capete () [Corola-website/Science/322930_a_324259]
-
al editurii, mai urgent. În final, traducerea a fost reluată în 2008 de Cristina și Ștefan Ghidoveanu și, în sfârșit, publicată. este o dezvoltare a povestirii "We Were Out of Our Minds with Joy" din 1995 a aceluiași autor. Acțiunea povestirii, desfășurată în 2092-4, ocupă prima dintre cele trei părți ale romanului. Celelalte două părți se petrec 40 de ani mai târziu, în 2134. Este povestea unei omeniri suprasaturate. În această lume individualitatea a devenit un concept învechit, iar familia este
Vânătoarea de capete () [Corola-website/Science/322930_a_324259]