215,260 matches
-
Wicked-ly" ("Wicked") și "Farfignugen" ("Înghețat"). Travolta și-a cerut public scuze la trei zile de la ceremonie. La gala din 2015, Menzel și Travolta au fost co-prezentatori, ea introducându-l audienței ca „Glom Gozingo”. Ceremonia a primit critici mixte din partea presei. Publicațiile tipărite au fost mai critice. Criticul de televiziune Rob Owen a scris pentru "Pittsburgh Post-Gazette" că „Dna. DeGeneres a avut un program predictibil dar respectabil la Premiile Oscar de duminică. Păcat că acest brand de predictibilitate respectabilă este unul plictisitor
Oscar 2014 () [Corola-website/Science/330081_a_331410]
-
șir nesfârșit de evenimente obositoare sau crispate din partea lui DeGeneres, care, în ultimele 30 de minute, a părut că a renunțat cu totul”. În plus, a criticat și aglomerarea ceremoniei cu montaje și momente care au încetinit ritmul transmisiunii. Alte publicații au acordat recenzii mai pozitive. Criticul Matt Roush de la "TV Guide" a apreciat că DeGeneres „a făcut ca momentele plictisitoare să fie mai ușor de suferit.” A mai apreciat distribuția și numerele muzicale. Frazier Moore de la Associated Press a aplaudat
Oscar 2014 () [Corola-website/Science/330081_a_331410]
-
nu să își dezlege mâinile. Toți trei au fost uciși, doi împușcați și unul înjunghiat. Doar ultimul prizonier a fost transportat în siguranță în Anglia. Rapoartele oficiale germane au afirmat că soldații germani morți au fost descoperiți cu mâinile legate. Publicațiile germane au făcut numeroase referiri la instrucțiunile comandoului canadian de la Dieppe, care recomanda legarea mâinile captivilor la spate și utilizarea unui tip special de înnodare în jurul degetelor mari, foarte dureros, folosit pentru control mai ușor al prizonierului. La câteva zile
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
de îngrijire medicală exercită și o activitate didactică și de popularizare a igienei, predând între din 1842 și până la 30 iunie 1845 medicina populară la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola și fondând, în 1844, "Povățuitorul sănătății și al economiei", publicație periodică dedicată popularizării igienei, medicinei veterinare și agronomiei în mediul rural. Această revistă este precursoarea revistei " Foaia societății de medici și naturaliști din Principatul Moldovei" (1851) și, ulterior, a "Buletinului Societății" (1866) și a "Revistei medico-chirurgicale". În timpul epidemiei de holeră
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
Tihvin de la Mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg pentru a se odihni alături de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”. Ca și critic Cui a scris în jur de 800 de articole între 1864 și 1918 în diferite ziare și alte publicații din Rusia și Europa. Scrierile sale se refereau la concerte, recitaluri, viața muzicală, noi publicații muzicale și personalități. Un număr semnificativ dintre articolele sale (aproximativ 300) aveau legătură cu opera. Câteva dintre seriile sale tematice de articole au fost publicate
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
ai „Grupului celor cinci”. Ca și critic Cui a scris în jur de 800 de articole între 1864 și 1918 în diferite ziare și alte publicații din Rusia și Europa. Scrierile sale se refereau la concerte, recitaluri, viața muzicală, noi publicații muzicale și personalități. Un număr semnificativ dintre articolele sale (aproximativ 300) aveau legătură cu opera. Câteva dintre seriile sale tematice de articole au fost publicate sub forma unor monografii; acestea acopereau subiecte precum producția originală din 1876 a ciclului "Inelul
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
impuse de statura militară a lui Cui, în primii ani articolele sale trebuiau publicate sub un pseudonim care consta în trei asteriscuri (***). Totuși, în cercurile muzicale din Sankt Petersburg, era clar cine scria articolele. Recenziile sale muzicale au început în publicația "St. Petersburg Vedomosti" în care își exprima disprețul pentru muzica de dinaintea lui Beethoven (cum ar fi Mozart) și susținerea sa pentru originalitate în muzică. Principialul scop al lui Cui ca și critic muzical era promovarea muzicii compozitorilor ruși contemporani, în
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
răboi mondial. În 1943 este demobilizat într-un spital militar din Basarabia, iar în 1944, după refacere și recuperare, revine la Chișinău, în Basarabia, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”. În deceniul dogmatic, 1950 - 1960, îi apar o serie dintre cărțile sale, așa cum sunt „Urcuș”, „Dealul Viei,” „Spre liman” și „Crugul lunilor.” Mult mai târziu, după o carieră stralucită de traducător, aproape de moartea sa, îi apare
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
după ce Snowden a dezvăluit acest lucru , guvernul federal din Statele Unite ale Americii a emis un proces în justiție, datat 10 Iunie 2013 sub amendamentul din 1994 de stocare a informațiilor, cerând metadate despre un client fără nume. Kevin Poulsen de la publicația Wired a scris că "în acest timp și sub aceste circumstanțet" Snowden este acel client. În iulie 2013 guvernul federal a opținut un mandat judecătoresc care cerea Lavabit-ului să ofere autorităților americane cheile private SSL Deși era 9 Iulie, Lavabit
Lavabit () [Corola-website/Science/330226_a_331555]
-
afișe de propagandă politică pentru o serie de partide (cele mai multe dintre ele reprezentând frontierele Ungaria înainte de Tratatul de la Trianon). Din 1920 a trăit în România, în Transilvania, iar prezența afișelor sale a devenit o raritate pe străzi. A lucrat pentru publicația "‘Helikon’" din Timișoara, al cărei director artistic a devenit în 1921. În 1924 a realizat o serie de desene în cretă care au fost apoi publicate ca mapă erotică cu titlul "„Eros omnipotens”". În 1935 s-a mutat la București
Imre Földes Feld () [Corola-website/Science/330251_a_331580]
-
și director muzical la Hamburg în 1721 - îi cereau să compună muzică vocală și instrumentală pentru contexte sacre sau seculare. A compus două cicluri complete de cantate pentru slujba de duminică dar și oratorii sacre. Telemann a fondat și o publicație periodică care se ocupa de publicarea compozițiilor noi, în special compozițiile sale proprii. Această promovare a muzicii l-au făcut un compozitor de renume internațional, după cum poate fi observat într-o vizită de succes la Paris în 1731. O parte
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
un autobuz școlar și au deschis focul asupra fetei. Malala a fost grav rănită, însă a scăpat cu viață fiind operată în spitalul militar din Peshawar. Ca prețuire a activității sale, este nominalizată pentru premiul "International Children's Peace Prize", publicația "Time" o situează printre primii 100 oameni ai lumii și este nominalizată pentru Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2014. La 10 octombrie 2014 i se decernează Premiul Nobel pentru Pace (pe care îl primește împreună cu Kailash Satyarthi) „pentru lupta
Malala Yousafzai () [Corola-website/Science/330263_a_331592]
-
catedrei limbă și literatură franceză, director departament, decan, vicerector, prim-vicerector la ULIM Din 2009 este aleasă membru în instanțele Agenției Universitare a Francofoniei - Consiliul Asociativ (2009-2013; 2013- prezent) și Consiului de Administrare (2013 - prezent). Ana Guțu este autoarea mai multor publicații științifice, pe care le scrie în franceză și română. Din aprilie 2009 până în 2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVII-a, a XVIII-a și a XIX. Din octombrie 2009 până la iunie 2011 a fost șefa
Ana Guțu () [Corola-website/Science/330301_a_331630]
-
Vladimir Vlad Conta este membru de onoare al Filarmonicii „Moldova” din Iași. Acest articol conține informații din caietele program ale Regina Symphony Orchestra, caietele program și site-ul oficial - Opera Națională București, caietele program ale Filarmonicii "George Enescu", cronici din publicații ca The Washington Post, The Guardian.
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
în prima ligă. Pe 12 februarie 2014 Artur Ioniță a semnat un contract cu echipa italiană din Serie A, Hellas Verona, contract care avea să intre în vigoare la 1 iulie 2014, după expirarea contractului cu gruparea FC Aarau. Conform publicației italiene Gazzetta dello Sport, la Hellas, Ioniță ar avea un salariu de 200 de mii de euro pe an, în acest sens fiind abia al 21-lea dintre toți fotbaliștii echipei din Verona. Primul său gol pentru Hellas Verona, Artur
Artur Ioniță () [Corola-website/Science/330377_a_331706]
-
ultimul rând trebuie amintit Władysław Reymont, care a primit în 1924 Premiul Nobel pentru literatură pentru romanul său ‚’Chłopi’’ (Țărani). După cel de-al Doilea Război Mondial mulți scriitori polonezi au plecat în exil, mulți dintre ei grupându-se în jurul publicației "Kultura" din Paris, condusă de Jerzy Giedroyc. Grupul de scriitori emigrați îi include pe Witold Gombrowicz, Gustaw Herling-Grudziński, []Czeslaw Milosz]] , și Sławomir Mrożek. Zbigniew Herbert, Tadeusz Różewicz, Czeslaw Milosz, și Wislawa Szymborska sunt printre poeții cei mai remarcabili ale secolului
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
Transcarpatia, Asociația Primăriilor românești din dreapta Tisei și Societatea Tineretului Român "Mihai Eminescu". Dintr-o ințiativă privată a luat naștere proiectul deschiderii unui centru cultural românesc în clădirea fostei școli confesionale române unite (greco-catolice) din Slatina. Trebuie de asemenea de numit publicațiile care apar la Cernăuți în limba română:
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
1918. Actul Sedition incrimină orice expresie, opinie sau părere în care s-a folosit "limba neloială, profana, pornografica sau abuzivă" despre guvernul american, sau care insultă drapelul ori forțele armate. Acțiune poliției guvernamentale, grupurile vigilante private și isteria produsă de publicațiile de război au compromis libertățile civile ale multor americani care nu erau de acord cu politica lui Wilson. Statele Unite ale Americii a fost extrem de nepregătite pentru război în 1917, deoarece nu au mai luptat într-un conflict major din 1865
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
l-a caracterizat ca fiind „cel mai de seamă caricaturist din România”. De asemenea, a avut o contribuție notabilă la dezvoltarea vieții culturale și sociale a județului Gorj în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este co-fondator al publicației "Jiul" și al Muzeului Județean Gorj, unul dintre primele muzee înființate în România. Realizărilor sale pe tărâm cultural li s-a adăugat activismul său pe teren social. Atât în perioada de adopție de către Regatul României înainte de aceasta Witold Piekarski s-
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
a plecat cu un grup de prieteni polonezi și bulgari în Bulgaria, unde a activat alături de soția sa în cadrul serviciului sanitar al armatei. După război a rămas la Sofia unde a înființat primul ziar umoristic bulgar și a condus alte publicații, între care primul cotidian bulgar, "Glas", și ziarul "Narodna Vola". Tot el a înființat prima societate tipografică din țara de la sud de Dunăre (denumită „Sfinții Chiril și Metodiu”). Ca efect al implicării sale în luptele politice din Sofia, lui, soției
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
imagini și video online. Cartea sa "Virtual Art: From Illusion to Immersion" a fost tradusă din limba germană în engleză, portugheză, chineză și croată, s-a bucurat de peste 60 de recenzii și a fost citată de peste 500 de ori în publicații științifice, conform indexului H. Cartea conține o teorie comparativa a relației imagine - privitor, din punct de vedere istoric, precum și o analiză sistematică a reației artist - opera - privitor, în contextul artei digitale. Grâu dezvolta un model explicativ pentru istoria evoluției mediilor
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
Cassirer, Panofsky ș.a. pentru spații vizuale digitale au fost extinse. În continuare s-au prezentat cercetări privind legătură inovatoare între arhitectură și imagini imersive în mișcare,(Grâu 2003 p.a.), precum și privind imersia în istoria filmului (Grâu 2006 și 2007). Majoritatea publicațiilor fac referință la două proiecte de cercetare extinse pe o durată de mai mulți ani, ale Comunității Științifice Germane ('Istoria artei și teorii media ale realității virtuale' 1998-2002 și 'Artă imersivă' 2002-2005). Din mai multe proiecte de cercetare effectuate în cadrul
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
invitației de a participa la programul cultural din cadrul Olimpiadei de la Beijin; în 2010 la summitul G20 la Seoul; în 2011 la Universitatea POSTECH, unde a dechis cu 2 discursuri seria purtătorilor Premiului Nobel. Grâu este, printer altele, consilier al următoarelor publicații și instituții științifice: Internațional Journal of Media & Cultural Politics (UK); Rundbrief Fotografie; IJArt Journal (UK); EKFRASE: Nordisk Tidsskrift for Visuell Kultur (N); Internațional Journal of Art and Technology (UK); SECOND NATURE: Internațional Journal of Creative Media (AUS); IMAGES, Journal for
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
său este însă în zadar, deoarece Fiul așteptat al Nopții este chiar el însuși, așa cum ajunge să afle după ce depășește moartea fizică. Acceptându-și statutul, el trece definitiv de partea vârcolacilor, la al cărui triumf își aduce decisiv contribuția. Recenzorul publicației "Astounding", Catherine Crook de Camp, a lăudat romanul ca fiind un „fantasy excepțional [cu] intrigă excelentă, acțiune trepidantă și suspans care explodează într-un horror plin de tensiune”". Brian W. Aldiss și David Wingrove au ales "" drept „cel mai bun
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
cu tematică socială și a desenelor sale foarte expresive cu care a ilustrat în perioada interbelică revistele „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul liber”. De asemenea multe dintre desenele sale au apărut și în revistă „România muncitoare” precum și în alte publicații periodice. Nina Arbore este cunoscută și pentru ornamentarea Bisericii Sf Împărați Constantin și Elenă din Constantă prin executarea unei picturi murale de 2.000 m². Între anii 1927-1930, participă la expozițiile Societății de Arte Frumoase din Basarabia. Figurează în numeroase
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]