216,029 matches
-
în cadrul departamentului de Istorie Medievală și Istoriografie. În momentul înființării sale după căderea comunismului, institutul era singurul centru academic din România dedicat exclusiv studiilor iudaice și preocupat de recâștigarea unui prestigiu științific pentru acest domeniu. Acest institut a avut drept obiectiv cercetări privind istoria evreilor din spațiul transilvănean și, în general, din spațiul românesc și promovarea unor cursuri de învățare a limbii ebraice, istoriei evreilor, culturii, civilizației și filosofiei iudaice. Chiar de la început, programul institutului a urmat două direcții, o direcție
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
panarabismul și integrarea religiei islamice cu lupta politică și națională arabă. În paralel cu studiile religioase, al-Husseini a frecventat și cursurile Facultății de științe umane, unde a pus bazele unui cerc de studenți arabi palestinieni ,musulmani și creștini, al cărui obiectiv era denunțarea publică a „pericolului sionist”. A întrerupt în cele din urmă studiile la Cairo după doi ani. La împlinirea vârstei de 18 ani, în 1913, al Husseini a îndeplinit, alături de mama sa, porunca islamică a pelerinajului la Mecca, devenind
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
La începutul anilor 1930 al-Husseini a acționat pentru întărirea naționalismului arab palestinian și în sensul identificării luptei naționale a arabilor palestinieni cu principiile religioase ale islamului. In anul 1930 el a întemeiat un Fond palestinian care se voia asemănător în obiectivele sale în sectorul arab, cu Fondul Național Evreiesc „Keren Kayemet leIsrael”. Proiectul a eșuat, între altele, și din pricina conflictului dintre al-Husseini și oponenții săi în frunte cu familia Nashashibi. In anul 1931 al-Husseini a convocat împreună cu Sahwqat Ali, un lider
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a afirmat că a existat între el și Hitler o convergență de opinii și că acesta din urmă i-a spus că „problema evreiască” trebuie rezolvată „pas cu pas”. Hitler i-a promis ex-muftiului că odată ce va cuceri Orientul Mijlociu, „singurul obiectiv al Germaniei va fi să lichideze elementul evreiesc aflat în Spațiul Arab sub oblăduirea britanicilor”. După mărturia lui Dieter Wisliceny, Al-Husseini l-ar fi însoțit personal pe Adolf Eichmann într-o vizită de inspecție și control al procesului de exterminare
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Sălbatic și conține trei moduri unice (story, arcade și duel), în timp ce intriga urmărește povestea unui vânător de recompense pe nume Silas Greaves. "" este un joc first-person shooter liniar. La fel ca jocurile "Call of Juarez" anterioare, jocul constă din completarea obiectivelor de pe parcursul acestuia. Elementele ale gameplay-ul, precum bullet-timeul și duelurile, se reîntorc. Un nou element al jocului este evitarea gloanțelor prin funcția quick time event. Jucătorul poate câștiga experiență și își poate îmbunătăți abilitățile, care sunt împărțite în trei categorii
Call of Juarez: Gunslinger () [Corola-website/Science/335090_a_336419]
-
pedicuță ("Lycopodium clavatum"), mentă ("Mentha longifolia"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), șapte-degete ("Potentilla palustris"), taulă ("Spiraea salicifolia"), odolean ("Valeriana dioica ssp. simplicifolia"), iarbă neagră ("Calluna vulgaris") și rogoz ("Carex diandra", "Carex flava", "Carex riparia"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, conace, muzee, monumente, arii protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
(Placa de bază), lansată pe 1 ianuarie 1945, a fost o încercare a Luftwaffe de distrugere a forțelor aeriene aliate din Țările de Jos în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul "Bodenplatte" era obținerea superiorității aeriene în timpul fazei de impas a operațiunilor terestrea din Ardeni, care să permită unităților Wehrmachtului și "Waffen-SS" să își reia înaintarea. Operațiunea a fost planificată inițial pentru data de 16 decembrie 1944, dar a fost amânată
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
meteo. Germanii au mai făcut un nou efort pentru preluarea inițiativei lansând Operațiunea Nordwind ("Unternehmen Nordwind"). "Luftwaffe" trebuia să sprijine acest asalt prin Operațiunea "Bodenplatte". Planul "Bodenplatte" presupunea un atac surpriză asupra 16 baze aeriene din Belgia, Olanda și Franța. Obiectivele germanilor erau distrugerea sau avarierea gravă a cât mai multor avioane, hangare și piste de decolare aliate. Toate grupurile ("Geschwader") de vânătoare și bombardament disponibile pe frontul de vest au fost redistribuite. Au fost aduse în plus unități de vânătoare
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
antiaeriană. Dacă unele dintre aceste unități fuseseră prevenite cu privire la organizarea operațiunii aeriene, data declanșării acesteia și oararul de zbor au fost ținute secrete. Ca urmare, mai multe unități de vânătoare germane au suferit pierderi cu mult înainte declanșării atacului împotriva obiectivelor ordonate datorită focului propriei artilerii antiaeriene. La granița dintre anii 1944/1945, Comandamentul Aerului Vest dispunea de 267 baterii de tunuri antiaeriene grele și 277 medii sau ușoare. Apărara antiaeriană era sprijinită de cele 100 de baterii antiaeriene ale vaselor
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
înainte de decolare. Astfel de măsuri de secretizare au creat confuzie operațională. Chiar și în cazul comandanților, ei nu au putut afla decât câteva lucruri strict necesare pentru înțelegerea planului. Când a fost declanșată operațiunea, numeroși piloți germani nu înțelegeau încă obiectivele atacului, sau care le era misiunea lor exactă. Cei mai mulți piloți tineri au fost convinși că era vorba doar de o misiune de recunoaștere efectuată cu avioane puternic înarmate în zona frontului și și-au urmat comandanții cu încredere plecând de la
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
piloți tineri au fost convinși că era vorba doar de o misiune de recunoaștere efectuată cu avioane puternic înarmate în zona frontului și și-au urmat comandanții cu încredere plecând de la această prezumție greșită. Nu este clar astăzi dacă toate obiectivele de mai jos au fost ținte ale atacului planificat. Există dovezi din care ar rezulta că Grimbergen, Knocke și Ophoven au fost atacate din greșeală, și se presupune că la fel a fost cazul și în ceea ce privește atacul de la Heesch. "Oberkommando
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de avioane din mai multe grupuri de vânătoare de zi ("Jagdgeschwader"), vânătoare de noapte ("Nachtjadggeschwader"), bombardament ("Kampfgeschwader") și de atac la sol ("Schlachtgeschwader"). Dintre acestea, 38,5% erau modele Bf 109, 38,5% Fw 190A și 23% Fw 190D. Lista obiectivelor germane După încheirea raidurilor din cadrul "Unternehmen Bodenplatte", aliații au recuperat mai multe jurnale de bord ale avioanelor doborâte. În câteva dintre acestea, însenarea „"Auftrag Hermann 1.1. 1945, Zeit: 9.20 Uhr"” a fost tradusă ca „Operation Hermann to commence
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de la Maldegem și Ursel au început la 08:30. Atât prima cât și a doua escadrilă a JG 1 au fost implicate în lupte individuale dure cu aviația aliată. În timpul atacului, III./JG 1 a pierdut un singur avion deasupra obiectivului, din alte motive decât focul inamicului. I./JG a pierdut încă un avion Fw 190 doborât din greșeală de propria artilerie în timpul deplasării spre Ursel. III./JG 1 a pierdut de asemenea cel puțin două Fw 190 din același motiv
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
două au fost avariate. Doi piloți aliați (din escadrilele (308 și 317) au fost uciși. Numărul total de avioane de vânătoare Spitfire distruse s-a ridicat la 32. "Schlachtgeschwader" 4 (SG 4) și "Jagdgeschwader" 2 (JG 2) au avut ca obiectiv distrugerea aeroportului Sint-Truiden. JG 2 era comandat de Kurt Bühligen. Echipele de întreținere de la sol ale I./JG 2 au reușit să pună în stare de luptă 35 din cele 46 avioane Fw 190, dintre care 29 erau modele pentru
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
doborât șapte avioane. Doar șase avioane Fw 190 dintre cele 50 ale SG 4 au reușit să atace aeroporturile de la Aachen și Asch. Dintre acestea, doar două s-au mai întors la bază. Druschel a fost declarat dispărut în misiune. Obiectivul "Jagdgeschwader" 6 (JG 6) a fost Volkel. I și III./JG 6 trebuiau să atace aeroporturile, în vreme ce II./JG 6 trebuia să asigure acoperirea aeriană împotriva atacurilor aviației de vânătoare aliate. I./JG 6 a reușit să mobilizeze 29 dintre
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
norvegian), 66, 127 și 322 (olandez). Unii dintre piloții germani din cadrul II./JG 77 au crezut în mod greșit că au ajuns la Antwerp, ori au considerat că pot declanșa un atac încununat de succes, deși nu se aflau în dreptul obiectivului. Britanicii au afirmat că au doborât două avioane de vânătoare și au luat prizonier un pilot. În schimb, în raportul oficial al gemanilor nu se pomenește nimic despre aceste pierderi. Restul avioanelor germane au continuat însă zborul spre Antwerp. Aeroportul
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
comandantul grupului german care a executat atacul. În timpul deplasării, cinci avioane au fost doborâte de focul antiaerienei. Au alt pilot a fost doborât la Eindhoven. Cel 8 avioane de vânătoare rămase din cadrul IV./JG 4 și-au continuat zborul către obiectiv. După aproxiomativ 10 minute, piloții germani au identificat un aeroport pe care l-au confundat cu Le Culot. De fapt, germanii au atacat aeroportul Sint-Truiden. Eroarea piloților germani este simplu de explicat - Le Culot se învecina cu Sint-Truiden. Sint-Truiden era
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
11 a ajuns exact deasupra aeroportului Ophoven. Aproximativ o jumătate dintre avioanele din cadrul JG 11, adică 30 Fw 190 și Bf 109, a atacat din greșeală acest aeroport, pe care l-au confundat cu Asch. Restul a continuat drumul spre obiectivul inițial, Asch. Ophoven se afla doar la 5 km nord de Asch și era baza grupului RAF No. 125. Baza de la Asch a avut un mare noroc. Escadrilele de vânătoare 390 și 366 au lansat câte o patrulă în acea
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
uciși și unul luat prizonier. Germanii au considerat că rata pierderilor a fost contrabalansată de distrugerile provocate aliaților. Raidul de la Evere a fost considerat un succes. "Jagdgeschwader" 27 și IV./"Jagdgeschwader" 54 (JG 27 și JG 54) au avut ca obiectiv baza aeriană Melsbroek. Pe 31 decembrie, JG 27 a trimis în acțiune 22 de piloți din cadrul grupului I, 13 din cadrul celei de-al doilea, 15 din al treilea și 16 din al patrulea. "Geschwaderkommadore" Wolfgang Späte refăcuse grupul IV./JG
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avioane 28 Bf 109 din cadrul JG 27 și 15 Fw 190 ale JG 54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
atacurilor germane: Operațiunea a fost o surpriză tactică, a cărei efect a fost anulat în mare parte de slaba execuție și de măiestria redusă a piloților (datorată în bună parte de antrenamentul insuficient). Germanii nu au reușit să își îndeplinească obiectivul principal, iar costurile materiale și umane ale raidului au fost foarte ridicate pentru Luftwaffe. Pentru aliați (RAF, RCAF și USAAF), distrugerile provocate de "Bodenplatte" au variat de la foarte grave la pierderi nesemnificative. Operațiunea "Bodenplatte" a fost lansată de germani în
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
participă la exploatarea acestor linii. Mecanicii nu sunt dedicați exclusiv pentru Transilien, pot să aibă misiuni și pe liniile RER sau Intercités. Gestiunea operațională a liniilor Transilien este asigurată de agenți atașați unui "centru operațional Transilien" (COT). COT are ca obiectiv asigurarea execuției planului de transport a liniilor RER, luând eventual măsuri de optimizare a mijloacelor materiale (trenuri) și umane, atât în situații normale cât și în caz de perturbări ale circulației. Planul de transport exprimă dorințele STIF în ceea ce privește orarele, gările
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]