23,330 matches
-
public uriaș, de 30 de milioane de participanți pe an, ceea ce a făcut din teatru artă cea mai populară și vizibilă, după cinematograf (Martin 1994). Situația politică din Nicaragua a fost mult mai puțin prielnica. Ajuns la putere prin mijloace democratice, Frontul Sandinist de Eliberare Națională (FSLN) s-a confruntat cu izbucnirea unui război civil provocat de forțele reacționare coagulate în jurul dinastiei dictatoriale Somoza. Cu toate acestea, și aici investițiile în cultura de masă au fost considerabile, s-au construit case
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
medicina (cu ajutorul magiei), matematica și limba sanscrită. În Grecia antică putem evidenția două tipuri de sisteme educaționale. Acestea privesc cele două mari puteri: Sparta și Atena. Sistemul educațional spartan era cu precădere unul militar, pe când în Atena predomina un sistem democratic. Sistemul educațional al romanilor a cunoscut o organizare diferită, corespunzătoare principalelor etape ale dezvoltării statului. Astfel în perioada regalității educația se făcea în familie; în timpul republicii începe să se manifeste tot mai mult preocuparea pentru organizarea învățământului; pe când în timpul imperiului
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
că proletariatul în alianță cu țărănimea trebuiau să conducă revoluția, având ca țel instaurarea dictaturii proletariatului. Pe de altă parte, menșevicii aveau viziunea unei revoluții burghezo-democratice prin victoria căreia ei ar fi avut acces la fotolii ministeriale într-un guvern democratic de coaliție. Mulți menșevici au părăsit partidul după învingerea revoluției din 1905 și s-au alăturat organizațiilor de opoziție care funcționau legal. După ceva vreme, Lenin nu a mai răbdat acțiunile menșevice numite "lichidaționiste" (1908) și acest fapt a dus
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
mai simplu, PCUS. Acest articol urmărește istoria partidului din 1918 până la disoluția sa din 1991. Pentru informații despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele Bolșevic și Menșevic. Odată ce s-a format "Internaționala a treia" sau Cominternul în 1919, structura marxist-leninistă centralist democratică a PCUS a fost copiată de alți membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea de partide comuniste în întreaga lume. Pentru cea mai mare parte a istoriei Rusiei Sovietice și a Uniunii Sovietice, Partidul Comunist a fost nelipsit de la
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
de coaliție. Între timp, Jelyu Jelev, care a fost împrotriva comunismului, a fost ales Președinte de Adunarea Națională în 1990 și a câștigat în 1992 primele alegeri prezidențiale directe. Jelev a fost președinte până la începutul anului 1997. Primele alegeri legislative democratice au luat loc în noiembrie 1991, aceste alegeri fiind câștigate de o coaliție, formată de Uniunea Forțelor Democratice (SDS) și Mișcarea pentru Drepturi și Libertate (DPS). Coaliția a colapsat în 1992 și a fost înlocuită de a gruparea tehnocrată formată
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
în 1990 și a câștigat în 1992 primele alegeri prezidențiale directe. Jelev a fost președinte până la începutul anului 1997. Primele alegeri legislative democratice au luat loc în noiembrie 1991, aceste alegeri fiind câștigate de o coaliție, formată de Uniunea Forțelor Democratice (SDS) și Mișcarea pentru Drepturi și Libertate (DPS). Coaliția a colapsat în 1992 și a fost înlocuită de a gruparea tehnocrată formată în majoritate de membri ai DPS-ului. Această coaliție a fost în guvern până în decembrie 1994, când a
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
până în februarie 1997, când populația a cerut alegeri noi, fiind că nu erau mulțumiți de guvernarea BSP, acuzață de corupție și de prea înceată rată de reforme. Alegeri în aprilie 1997 a adus la putere un guvern a Uniunii Forțelor Democratice. În 2001, fostul rege a Bulgariei, Simeon Saxe-Coburg-Gotha, a devenit primul ministru. Consiliul Miniștrilor este principalul organ politic a aripii executive. Consiliul este decis și format de partidul majoritar în parlament, dacă există. Dacă nici un partid nu are majoritate, atunci
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
și Curtea Supremă de Casație, care prevede aplicarea tuturor legilor de curți inferioare și judecă legalitatea actelor de guvern. Există și o Curte Constituțională, care interpretează Constituția Bulgariei și judecă constituționalitatea legilor și a tratatelor. Bulgaria este considerată o țară democratică și liberă de organizațile internaționale a drepturilor omului. În raportul său pentru 2005, Freedom House a acordat Bulgariei nivelul 1 pentru drepturi politice și 2 pentru drepturi civile, pe o scară de la 1 la 7, unde 1 este cel mai
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
de turism încreștere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său desemnat, Prințul Juan Carlos și-a asumat titlurile de rege și de conducător al statului. El a jucat un rol important în transformarea Spaniei într-un stat democratic modern, mai ales in opoziția unei încercări de lovitură de stat în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 și a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naționalități istorice - Țara Bascilor, Catalonia și
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
în regiunea basca din nord. Are loc o migrație în masă din zonele rurale către orașe. Juan Carlos I a urcat pe tronul Spaniei la 22 noiembrie 1975. Împreună cu premierul Adolfo Suarez, numit în 1976, regele a introdus un sistem democratic. Uniunea Democratică de Centru a lui Suarez a câștigat alegerile din 1977, obținând locuri în Adunarea Națională Constituanta. O nouă constituție a fost aprobată în 1978, transformând Spania într-o monarhie constituțională. Fostul Partid de stat, Movimiento Național, a fost
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
basca din nord. Are loc o migrație în masă din zonele rurale către orașe. Juan Carlos I a urcat pe tronul Spaniei la 22 noiembrie 1975. Împreună cu premierul Adolfo Suarez, numit în 1976, regele a introdus un sistem democratic. Uniunea Democratică de Centru a lui Suarez a câștigat alegerile din 1977, obținând locuri în Adunarea Națională Constituanta. O nouă constituție a fost aprobată în 1978, transformând Spania într-o monarhie constituțională. Fostul Partid de stat, Movimiento Național, a fost dizolvat în
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
marxism ca bază intelectuală pentru linia politică și tactica lor, care pot fi în mod spectaculos diferite și contradictorii. Una dintre primele mari sciziuni a apărut între apărătorii social-democrației - (care afirmau că tranziția la socialism putea apărea într-o societate democratică) - și comuniști - (care afirmau că tranziția la socialism poate fi făcută numai prin revoluție). Însă ambele posibilități sunt luate în considerare de către Marx în scrierile lui: Marx considera că trecerea la socialism se putea produce atât prin mijloace violente (confruntare
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
stat, rămâne problematică imputarea eșecului economiilor tipice socialismului real, de coloratură leninistă, lui Marx sau lui Engels. Mai mult, dacă considerăm ceea ce reprezenta pentru Marx baza unui program concret de trecere la comunism (programul Ligii Comuniștilor, scris ca și constituția democratică a mișcării de către Marx și Engels în 1844) - impozit progresiv, educație gratuită pentru toți copii și abolirea moștenirilor -, o bună parte dintre societățile occidentale actuale sunt deja și încă de mult timp aproape „comuniste”. Pe teren economic, critica marxistă a
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
Ei aveau totuși nevoie și de sprijin militar. O încercare făcută de socialist-revoluționari de a recruta trupe letone s-a dovedit a fi un dezastru. Norocul lor a fost Legiunea Cehă, care s-a dovedit mai de încredere pentru "contrarevoluția democratică". Legiunea Cehă făcuse parte din vechea armată țaristă, iar în octombrie 1917 număra aproximativ 30.000 de oameni, cei mai mulți foști prizonieri de război și dezertori din armata Austro-Ungară. Încurajați de Tomás Masaryk, "Legiunea" a fost redenumită " Corpurile de armată cehoslovace
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
antisovietice s-au întâlnit la Ufa și au căzut de acord să formeze un nou 'Guvern Provizoriu' în Omsk, având o conducere colectivă (Directorat) formată din cinci membri: trei socialist-revoluționari, (Avxentiev, Boldîrev și Zenzinov) și doi cadeți din partea Partidului Constituțional Democratic Rus, (Vinogradov și Volgogodskii). Noul guvern a ajuns repede sub influența "Guvernului Regional Siberian" și a noului său Ministru de Război, Contraamiralul Alexandr Vasilevici Kolceak. Pe 18 noiembrie, o lovitură de stat l-a consacrat pe Kolceak ca dictator. Membrii
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
pământean și în favoarea democrației. În aceste mișcări se practicau încă de acum 250 de ani reguli de vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
violență de către proletariatul organizat. Reformiștii susțin ca statul burghez să fie constrâns, prin lupte sindicale și parlamentare, să facă reformele necesare perfecționării societății. Principalii socialiști reformiști au fost: Jean Jaures, Eduard Bernstein, Karl Kautsky. Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și ducerea unei politici zisă realist, de
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
bază exclusiv apariția proprietății private. Rousseau preia în „Discurs” ideea „stării naturale” și ideea „contractului social”, care erau răspândite în filozofia socială a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, dar le dă o interpretare proprie, corespunzătoare aspirațiilor sale democratice și revoluționare. După Rousseau, societatea trece în evoluția sa prin trei etape: Ideea „stării naturale” îndeplinește o anumită funcție teoretică: ea oferă baza pe care se întemeiază explicația genetică a vieții sociale. Rouseau este conștient de caracterul ipotetic al acestei
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
fie eliberată de sub dominația nazistă. Cele mai importante trei grupuri de rezistență care au funcționat în cadrul au fost: Centrul Politic, ("Politické ústředí", PÚ), Comitetul Petiției „Noi rămânem credincioși” (PVVZ), și Apărarea Națiunii ("Obrana národa", ON). Aceste grupuri aveau o natură democratică și se opuneau celui de-al patulea grup de rezistență, cel al Partidului Comunist Cehoslovac (KSČ). Cei mai mulți membri ai celor trei mișcări erau foști ofițeri trecuți în rezervă din armata cehoslovacă. În 1941, ÚVOD și-a însușit platforma politică a
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
erau foști ofițeri trecuți în rezervă din armata cehoslovacă. În 1941, ÚVOD și-a însușit platforma politică a grupului de stânga PVVZ, intitulat „Pentru libertate: în o nouă republică cehoslovacă”. În acest document, ÚVOD și-a proclamat credința în idealurile democratice ale fostului președinte Tomáš Masaryk, cerea proclamarea unei republici cu caracteristice socialiste și îi chema pe toți exilații să țină pasul cu progresele socialiste din țară. În plus față de asigurarea comunicațiilor dintre Londra și Praga, ÚVOD era responsabilă pentru transmiterea
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
pe Alexandru Tzigara-Samurcaș de la conducerea Muzeului. Muzeul funcționează până în 1952, când în localul său se instalează "Muzeul Lenin-Stalin", apoi "Muzeul Lenin", apoi "Muzeul Partidului Comunist Român" și, în final, "Muzeul de istorie a Partidului Comunist și a Mișcării Revoluționare și Democratice din România". Abia din 5 februarie 1990, în această clădire muzeul, moștenire culturală a lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, reîncepe să funcționeze, sub numele de Muzeul Țăranului Român. Alexandru Tzigara-Samurcaș a propus în anii 1942-1943 proiectul "Cimitirul Eroilor Neamului", supervizat chiar de
Alexandru Tzigara-Samurcaș () [Corola-website/Science/307100_a_308429]
-
ale românilor din Basarabia” (rămas în manuscris). Acesta își propune să demonstreze că basarabenii trebuie să utilizeze în mod firesc tricolorul românesc: Din această perspectivă, heraldistul Silviu Andrieș-Tabac îl consideră pe Gore drept autor moral al stemei și drapelului Republicii Democratice Moldovenești, în principal datorită faptului că "„Paul Gore avea posibilitatea reală să influențeze opinia elitei revoluționare și cea publică. [...] Numai un heraldist profesionist de talia lui putea să găsească o formulă care să exprime în limbaj heraldic eliberarea provinciei moldovenești
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
Ion Constantin Inculeț (în ) (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România) a fost un om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. Este înmormântat în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, aflată la periferia municipiului Iași. Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino. Din căsătorie au rezultat Ion I. Inculeț, "Doctor Honoris
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
de a adânci cuceririle Revoluției din Februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, „Sfatul Țării”, împreună cu alți basarabeni veniți din Petrograd, din partea deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin putch-ul din octombrie, Inculeț a evoluat spre alianța cu România. La 21 noiembrie 1917 a fost ales Președinte al Sfatului Țării. La 6 ianuarie 1918 a avut loc tentativa
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condițiile în care Frontotdel-ul și alte fracțiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze legătura cu Rusia. Gherman Pântea, fost ministru în Guvernul Republicii Democratice, și viitor primar al Odesei caracterizează astfel activitatea lui Inculeț: După Unire Ion Inculeț a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte al Consiliului de miniștri în Guvernul României, condus de
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]