21,744 matches
-
tron. Morgaine și Viviane îi înmânează sabia magică Excalibur și, cu ajutorul forțelor combinate ale Avalonului și Camelotului, Arthur respinge armata invadatoare a saxonilor. Soția lui, Gwenhwyfar, este incapabilă să dea naștere unui moștenitor, ceea ce ea o va considera o pedeapsă divină cauzată în primul rând de prezența elementelor păgâne (vizând-o pe Morgaine) și, în al doilea rând, de iubirea interzisă pentru cel mai bun cavaler al lui Arthur Lancelet. Ea se transformă într-o fanatică religioasă, iar relațiile dintre Avalon
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
sau Dasha-(Cele 10 Mahavidya) este un grup a zece aspecte ale Mamei Divine sau Devi în Hinduism. Cele 10 Mahavidya sau Zeițe ale Cunoașterii, sunt forme și manifestări ale “Divinei Shakti Primordiale în forma acestui Univers diversificat, construit pe mai multe planuri” și reprezintă un spectru al divinității feminine, de la aspectul teribil până la
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
sau Dasha-(Cele 10 Mahavidya) este un grup a zece aspecte ale Mamei Divine sau Devi în Hinduism. Cele 10 Mahavidya sau Zeițe ale Cunoașterii, sunt forme și manifestări ale “Divinei Shakti Primordiale în forma acestui Univers diversificat, construit pe mai multe planuri” și reprezintă un spectru al divinității feminine, de la aspectul teribil până la cel blând și plin de iubire. Apariția și dezvoltarea "Mahavidiasurilor" reprezintă un important punct de cotitură în
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
cuvinte sanscrite : "maha" - mare, măreț și "vidya" care înseamnă revelare, manifestare, cunoaștere sau înțelepciune. "Dasha" în sanscrită este numărul 10, iar "shakti" putere sau energie. Credincioșii shakta consideră că “ unicul Adevăr este perceput sub forma a zece fațete diferite, Mama Divină este adorată și abordată prin prisma a 10 personalități cosmice divine”, Dasha Mahavidya(“Cele 10 Mahavidya”). Mahavidiasurile sunt considerate de natură tantrică, și sunt identificate ca: 1."Kali" - Puterea Timpului, marele judecător al Creației. Considerată "puterea Supremului și a tuturor
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
cunoaștere sau înțelepciune. "Dasha" în sanscrită este numărul 10, iar "shakti" putere sau energie. Credincioșii shakta consideră că “ unicul Adevăr este perceput sub forma a zece fațete diferite, Mama Divină este adorată și abordată prin prisma a 10 personalități cosmice divine”, Dasha Mahavidya(“Cele 10 Mahavidya”). Mahavidiasurile sunt considerate de natură tantrică, și sunt identificate ca: 1."Kali" - Puterea Timpului, marele judecător al Creației. Considerată "puterea Supremului și a tuturor zeilor", zeitatea supremă în sistemul "Kalikula"(Shaktism). 2."Tara" - Zeița compasiunii
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
Cele 10 Mahavidya”). Mahavidiasurile sunt considerate de natură tantrică, și sunt identificate ca: 1."Kali" - Puterea Timpului, marele judecător al Creației. Considerată "puterea Supremului și a tuturor zeilor", zeitatea supremă în sistemul "Kalikula"(Shaktism). 2."Tara" - Zeița compasiunii și milei divine numită și Steaua călăuzitoare, Puterea lui Dumnezeu care mântuiește și salvează. 3."Tripura Sundari" (Shodashi) - Zeița frumuseții și desăvârșirii, considerată puterea sau energia dorinței lui Dumnezeu("iccha shakti"). 4."Bhuvaneshvari" - Puterea sau energia spațiului, zeița al cărui trup este chiar
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
Bhuvaneshvari" - Puterea sau energia spațiului, zeița al cărui trup este chiar Spațiul sau Cosmosul. 5."Tripura Bhairavi" - Tripura cea teribilă, Puterea sau energia Sacrificiului și a Tapasului. 6."Chinnamasta" - Zeița auto-decapitată vazută ca puterea sau energia fulgerului și a mâniei divine. 7."Dhumavati" - Puterea vidului/vacuității, zeița bătrână și văduvă. 8."Bagalamukhi" - Puterea și energia voinței divine, a stopării și anihilării răului. 9."Matangi" - denumirea tantrică a lui Saraswati, contrapartea(soția) lui Brahma, puterea cuvântului/vorbirii și protectoarea artelor. 10."Kamalatmika
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
Bhairavi" - Tripura cea teribilă, Puterea sau energia Sacrificiului și a Tapasului. 6."Chinnamasta" - Zeița auto-decapitată vazută ca puterea sau energia fulgerului și a mâniei divine. 7."Dhumavati" - Puterea vidului/vacuității, zeița bătrână și văduvă. 8."Bagalamukhi" - Puterea și energia voinței divine, a stopării și anihilării răului. 9."Matangi" - denumirea tantrică a lui Saraswati, contrapartea(soția) lui Brahma, puterea cuvântului/vorbirii și protectoarea artelor. 10."Kamalatmika" - numele tantric al zeiței Lakshmi consoarta lui Vishnu. În Mahabhagavata Purana și Brhaddharma Purana, Tripura Sundari
Mahavidya () [Corola-website/Science/328574_a_329903]
-
devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care era totodată suzeranul feudal al fiului ei, protectorul lui Frederic. În "Divina Comedie", Dante o plasează pe Constanța în Paradis, deși subscrie la legenda potrivit căreia Constanța ar fi fost călugăriță.
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
sume mari de bani la „cutia speranței”. Supușii săi capătă un comportament de delir paranoid, imaginându-se a trăi într-un univers paralel cu realitatea. Administratorul se oferă s-o inițieze și pe B.B. și s-o proclame o mesageră divină. În seara inițierii, B.B. le spune însă membrilor sectei că Siseanu este un șarlatan care îi minte, spunându-le că pot să facă un lucru pe care el-însuși nu e capabil să-l facă. Prins cu minciuna, guru-ul fuge
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
David Friedrich Strauss (sau Strauß) (27 ianuarie 1808 - 8 februarie 1874) a fost un teolog și scriitor german. El a scandalizat Europa creștină cu zugrăvirea unui portret științific al lui Isus cel istoric, căruia i-a negat natura divină. Opera sa a fost legată de Școala de la Tübingen, care a revoluționat studiul Noului Testament, al creștinătății timpurii și al religiilor antice. Strauss a fost un pionier al cercetărilor istorice asupra lui Isus. Cartea lui Strauss "Das Leben Jesu, kritisch
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic. Prin „mitic” voia să spună că ele nu sunt nici adevărate, nici false din punct de vedere istoric, ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
Kataba b. Di`ama. Militanții qadariți au sprijinit și susținut revoluția abasidă. În jurul lui `Amr b. ‘Ubayd, ia amploare un grup de teologi format în jurul fundamentului qadarit și fuzionează cu mișcarea mu`tazilită. Aceste mișcări aveau în comun principiul dreptății divine. 1. Bearman, P.J. (editor), Bianquis, Th.(editor), Bosworth, C.E.(editor), Van Donzel, E.(editor), Heinrics, W.P.(editor), "Encyclopédie de l’Islam". 2. Campo, Juan E., 2009, "Encyclopedia of Islam", New York: Facts on File Inc. 3. Surhone, Lambert M., Timpledon
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
instituit o cină numită „Seder de Tu Bishvat”, unde se consumau zece feluri de fructe și se beau patru pahare de vin după o ordine rituală, recitându-se binecuvantări, cu convingerea că sărbătoarea va apropia oamenii și lumea de perfecțiunea divină. În Israelul modern a renăscut acest obicei, și numeroși evrei, religioși sau laici, îl cultivă, uneori folosind cărți speciale de rugăciune sau de ritual după modelul Hagadei de Pesah. În unele comunități hasidice chitre rămase de la sărbătoarea Sukot sunt zaharisite
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
și i-au atacat fiii gemeni lui Laocoon, numiți Atifante și Timbreo sau Melanto, încolăcindu-se în jurul trupurilor lor. Laocoon văzând acestea, le-a sărit în ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
încolăcindu-se în jurul trupurilor lor. Laocoon văzând acestea, le-a sărit în ajutor dar a avut aceiași soartă. Vergilius descria acest atac alșerpilor ca o pedeapsă divină pentru că Laocoon a încercat distrugerea calului. Troienii interpretaseră cele întâmplate ca un semn divin și au început să creadă în sacralitatea calului și că cele afirmate de Sinon erau adevărate. Vergilius în cea de-a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar și conferă din punct de vedere vizual unitate. Acest fapt ajută la demonstrarea dinamicii care vrea să fie dată scenei. Există o intenție de a exagera efectul teatral al anatomiei corpurilor, și care
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
organele interne. Fiii îl privesc sperând ajutor din partea sa iar el manifestă tandrețe părintească prin privirea blândă care se îndreaptă spre zeii din cer implorându-le ajutor. Deschiderea gurii sale are un aspect ce exprimă ataraxie sau indignare cu privire la pedeapsa divină pe care o primește și nu simte că ar merita-o. Lessing, în opera sa critică din 1766, numită "Laocoon sau despre limitele poeziei și picturii" explică că "pictura și sculptura se fac cu figuri și culori în spațiu" și
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Imediat sub arce se află o cornișă corintică ale cărei modilioane sunt decorate cu fulgere. Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în literatura arabo-islamică atât ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un sentiment profan, marcat de iubirea din sânul comunității. Deși înțelesurile conceptului sunt numeroase, toate sunt propovăduite ca având drept obiectiv dobândirea Vieții de Apoi. Fiecare sentiment trebuie să fie plămădit din inimă și să dea naștere la
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
plămădit din inimă și să dea naștere la rându-i unei bunăvoințe din care să emane lumina, rezultat al cunoașterii celuilalt. Astfel paradigmele cu privire la acest concept diferă, de remarcat fiind aspectul elin al triplicității acestui sentiment: eros-latura fizică, agape- latura divină și filia-latura filială. În lucrarea Studii despre iubire, José Ortega y Gasset realizează o scurtă prezentare a ceea ce s-ar putea numi istoria iubirii amintind că: ,Lumea antică [Grecia antică] s-a orientat mai întâi după cea a lui Platon
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
baza însăși a naturii intelectuale a omului”. Totul concură către o cunoaștere de sine, determinată de o osmoză între suflet ("pshyché") și spirit ("anima"). Coranul evocă întâmplări legate de iubire la două nivele. Primul nivel analizează atașamentul credinciosului față de mesajul divin și consecințele implicate de acesta. Al doilea nivel este mai concret. Astfel se arată întâmplările amoroase dintre indivizi și consecințele lor (căsătorie, sarcină, fidelitate, gelozie etc.). Termenii legați de iubire (ḥubb, maḥabba) și de afecțiune (mawadda, wudd, wadūd) sunt recurente
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
predestinare ("qadar") este profund ancorată în viața musulmanilor. Există un gen de fatalism care conduce la absența oricărei inițiative personale, la o indiferență și la o resemnare, așa cum afirmă majoritatea istoricilor. Numeroase proverbe și maxime reamintesc în permanență de puterea divină. Formula "In šăʼa ʼAllah" (Dacă Dumnezeu vrea) exprimă totuși ideea unei speranțe, încrederea în voința divină, cu ideea că aceasta le va aduce reușita. Aceasta exprimă totodată și faptul că nu există o altă forță mai superioară decât aceea a
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
absența oricărei inițiative personale, la o indiferență și la o resemnare, așa cum afirmă majoritatea istoricilor. Numeroase proverbe și maxime reamintesc în permanență de puterea divină. Formula "In šăʼa ʼAllah" (Dacă Dumnezeu vrea) exprimă totuși ideea unei speranțe, încrederea în voința divină, cu ideea că aceasta le va aduce reușita. Aceasta exprimă totodată și faptul că nu există o altă forță mai superioară decât aceea a lui Dumnezeu. Islamul nu cunoaște vreo teologie a suferinței, boala și suferința prezente la ei fiind
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
al profetului Muhammad pe care unii comentatori l-ar fi contestat, pretinzând că a fost postum, la cererea expresă a meccanilor, care doreau să-l pună la încercare. Profetul ar fi reușit să despice luna pentru a le arăta puterea divină. Coranul evocă acest episod. În Cronica sa, Tabari (839- 923), vorbind despre Creator, spune că acesta i-a poruncit regelui Gavriil ,Să frece luna cu aripa sa ca să-i dispară strălucirea". Graf de la Salle pune accentul pe importanța lunii în
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]