23,159 matches
-
asistent universitar (1985-1990). Își continuă cariera universitară ca șef de lucrări (1990-1994), conferențiar universitar (1995-2000) și, din anul 2002, profesor universitar coordonator al disciplinei „Calculul și construcția automobilelor” la Universitatea Tehnică din Cluj. Din 2003 este conducător de lucrări de doctorat. Ioan Rus este membru al mai multor asociații profesionale din România și din străinătate: Asociația Generală a Inginerilor din România, Societatea Inginerilor de Automobile din România, Asociația Inginerilor Mecanici Agricoli din România, The Society of Automotive Engineers (SUA), precum și al
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
nu se confunda cu Vasile Pușcaș), patronul firmei de salubritate Florisal din Satu Mare. La 29 iunie 2012, ministrul de interne Ioan Rus a luat apărarea premierului Victor Ponta, afirmând: „De la Aristotel și Platon, toți cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe științe sociale, toți au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace și Platon, pe tehnic de la Newton și Einstein, toată lumea a plagiat". Presa românească și internațională a reacționat vehement la părerea ministrului. Ordinul Steaua României în Grad
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
după hirotonire a fost fost trimis la perfecționarea studiilor la Torino, unde a obținut licența în teologie cu o lucrare asupra toleranței și libertății religioase. A continuat mai apoi studiile la Roma, la Ateneul Salezian, unde a obținut licența și doctoratul în dreptul canonic cu un studiu asupra „Guvernării Bisericii în gândirea papei Benedict la XIV-lea (1740 - 1758)”. Din 1967 a predat Teologia Morală Specială la Ateneul Salezian, devenit mai apoi Universitatea Pontificală Saleziană (în 1973). Timp de zece ani a
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
în New Bedford, Massachusetts, Tukey a obținut un grad de Bachelor of Science în 1936 și un grad de Master of Science în chimie în 1937 de la Brown University înainte de a se muta la Princeton University pentru a studia pentru doctoratul său în matematică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Tukey a lucrat la "Oficiul de control al incendiilor", colaborînd cu Samuel Wilks și William Cochran. După război, s-a reîntors al Princeton, lucrînd atît la Universitatea Princeton cît și
John Wilder Tuckey () [Corola-website/Science/303969_a_305298]
-
școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București. Între timp studiază cursuri de filosofie și în 1938 își susține doctoratul în filosofie cu teza "Bazele filosofice ale științei" în fața unei comisii al cărei președinte a fost Constantin Rădulescu-Motru iar referent Petre P. Negulescu. În același an devine asistent la cursul de Logică de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]
-
iar copilăria mea s-a sfârșit”). În toamna anului 1919, in Leipzig, a început studii de istorie, filosofie, și studii de teatru. Din cauza inflației și a situației financiare dificile a avut mai multe locuri de muncă. În 1925 a obținut doctoratul cu tema „Frederic cel Mare și literatura germană”. Studiul și l-a finanțat din propriile venituri ca jurnalist și critic de teatru pentru ziarul „Neue Leipziger Zeitung”. În 1927 și-a dat demisia și în același an s-a mutat
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
de Casație și Justiție, succedându-i în funcție lui Joița Tănase. A absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 1990 și a devenit doctor în drept al aceleiași facultăți în anul 2000 - specializarea Criminalistică, tema de doctorat fiind „Metodologia cercetării atentatelor comise cu arme de foc”. În perioada 1.09.1990-1.10.1990 a deținut funcția de procuror la Procuratura locală Târgu Jiu, iar în intervalul 1.10.1990-11.02.1991 aceeași funcție la Procuratura locală Alba
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
(n. 10 martie 1955, Hunedoara) este o teoreticiană și militantă feministă din România. Este profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) conducătoare de doctorat în Științe Politice și predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe. Interesele sale de cercetare vizează teorii politice, cu accent asupra teoriilor politice feministe, Etică politică, ideologii politice actuale și politici de gen. Ea s-
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
București, obținând în 1925 două licențe: în matematică și în fizico-chimice. În 1926 obține certificatul de studii superioare de chimie fizică și radioactivitate al "Facultății de Științe din Paris". Lucrează apoi la "Institut du Radium" (1927-1934), pregătindu-și teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie. Frecventează simultan, la Sorbona și Collège de France, cursurile ținute de Eugène Bloch, Louis de Broglie și Paul Langevin. În 1933 își susține teza de doctorat, cu mențiunea "„très honorable”". Declină oferta de a rămâne cercetător
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
apoi la "Institut du Radium" (1927-1934), pregătindu-și teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie. Frecventează simultan, la Sorbona și Collège de France, cursurile ținute de Eugène Bloch, Louis de Broglie și Paul Langevin. În 1933 își susține teza de doctorat, cu mențiunea "„très honorable”". Declină oferta de a rămâne cercetător la "Institut du Radium" și se întoarce în țară, devenind asistent la "Facultatea de Științe" din București (1935). Va fi numit conferențiar abia în 1945 - prea târziu. A fost membru
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
întreprinse de Gheorghe Manu la "Institut du Radium" cuprind determinări experimentale foarte precise și interpretarea lor teoretică în cadrul modelelor existente. Rezultatele au fost publicate în "Comptes rendus de l’Académie des sciences" (1932-33) și au constituit substanța tezei sale de doctorat, intitulată "Cercetări asupra absorbției razelor alfa (Recherches sur l'absorption des rayons α)", publicată în "Annales de physique" (1934). Era, în vremea aceea, cea mai completă investigație a interacției radiației "alfa" cu materia, ea însăși un subiect nou și actual
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
Comerț Româno-Britanice, Membru al Comitetului de Directori ai Asociației "Casa NATO" din București și Membru de Onoare al Senatelor Universității "Aurel Vlaicu" din Arad și al Universității din Oradea. Din 2005 e colonel al Armatei Române și a obținut un doctorat în Științe Militare la Academia Națională Militară din București. Principele Radu este autorul câtorva cărți: "Dincolo de mască" (București: Unitext, 1997), "L'Âme du masque" (Brussels, 1998), "Război, un exil, o viață" (București, 2000; tradusă în engleză cu titlul de "Anne
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Roma, după care este cooptat în direcția națională a mișcării. Deși are dificultăți în frecventarea cu regularitate a cursurilor universitare, fiind adesea împiedicat de grupurile studențești de extremă stângă, Fini absolvă în 1975 facultatea de Pedagogie cu o teză de doctorat asupra formelor de participare a studenților la organizarea vieții universitare. Pentru o scurtă perioadă este profesor de literatură la o școală privată din Roma, fără a-și întrerupe activitatea politică, devenind "mâna dreaptă" a conducătorului partidului, Giorgio Almirante. În 1980
Gianfranco Fini () [Corola-website/Science/297997_a_299326]
-
as the best technical university in the country for the year 2004. În istoria sa de 80 de ani, peste 73.000 de studenți au primit diplomă de inginer sau de master. Circa 3.600 de persoane au primit un doctorat, și circa 900 au devenit docenți. Printre alte instituții de învățământ superior se numără Academia de Muzică din Cracovia, conceput drept conservator în 1888, unul dintre cele mai vechi și mai prestigioase conservatoare din Europa Centrală cu o renumită sală
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
din Leipzig (1876) și Berlin (1878), sub îndrumarea profesorilor Karl Weierstrass și Leopold Kronecker. Alături de cei doi, o influență puternică va exercita asupra lui Husserl și profesorul său de filosofie, Paulsen. În 1881 pleacă la Viena și obține în 1883 doctoratul cu dizertația ""Beiträge zur Variationsrechnung"" ("Contribuții la calculul variațiilor"). La Viena începe să urmeze cursurile de psihologie și filosofie ale lui Franz Brentano, pe care le continuă la Halle cu discipolul lui Brentano, Carl Stumpf. Aici obține titlul de docent
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
de a lucra în Qatar. Ulterior, în anii 1980 a plecat în Uniunea Sovietică, studiind acolo istoria la Moscova, la Universitatea Patrice Lumumba „A prieteniei între popoare”. El a obținut la Institutul de Studii Orientale a Academiei Sovietice de Stiinte doctoratul (candidatura) în istorie, în domeniul politicii israeliene, cu teza limba rusă „Conexiuni între sionism și nazism 1933-1945”, subiect care corespundea nu numai poziției palestiniene ci și liniei oficiale antisioniste a regimului sovietic. În limba arabă cartea scrisă de Abbas pe
Mahmud Abbas () [Corola-website/Science/298022_a_299351]
-
emigrat în mai multe valuri în Israel. În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii” recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare, cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare. Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități - cu excepția Universității Libere (prin corespondență). Lista universităților israeliene de mai jos (conform acronimelor în limba engleză) cuprinde saiturile pe internet, data ctitoriei, numărul de studenți și clasificarea internațională după WebOMetrics
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
din 1983 a fost membru al conducerii Asociației "„Esslinger Künstlergilde”", filiala din Bavaria. În perioada 1983-1993 a fost membru al Comisiei de expoziții a organizației profesionale a artiștilor de arte vizuale din München și Oberbayern. În 1993 și-a dat doctoratul cu tema "„Constantin Brancusi und sein Einfluß in der Skulptur des 20. Jahrhunderts”" (Constantin Brâncuși și influența sa asupra sculpturii secolului XX)
Ingo Glass () [Corola-website/Science/312500_a_313829]
-
studiat fiziologia și psihologia la City College din New York unde a terminat primul titlu - de licențiat în fiziologie și psihologie în 1919.După un an a obținut titlul de master la Universitatea Columbia din New York, apoi în 1923 a terminat doctoratul în științe PhD "summa cum laude" la Universitatea Chicago. Din 1925 până în 1960 a lucrat ca cercetător și cadru didactic la catedră de psihologie a Universității din Chicago unde a înființat primul laborator de somn. Începând din anii 20 ai
Nathaniel Kleitman () [Corola-website/Science/312509_a_313838]
-
de două sau trei mii de oameni, fluturând bețe și steaguri negre. Ea a trecut peste experiența neplăcută, iar presa britanică totuși a pus vizita într-o lumină pozitivă, descriind mulțimea ca „entziasmată”. În cadrul aceleiași vizite ea și-a luat doctoratul în muzica de la colegiul Trinity din Dublin. Decesul fiului ei cel mare, în 1892 a fost o lovitură serioasă pentru Alexandra; camera acestuia și lucrurile sale au rămas exact cum le-a lăsat. Alexandra a spus "Mi-am îngropat îngerul
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
special anatomie și farmacologie), Meckel mai studiat și câteva limbi străine ca: engleza, franceza, italiana, latina. În perioada 1801 - 1802, frecventează Universitatea din Göttingen unde, sub îndrumarea lui Johann Friedrich Blumenbach, studiază anatomie, antropologie și obstetrică. În 1802 își dă doctoratul la Halle cu lucrarea "De cordis conditionibus abnormibus", referitoare la anomalii cardiace. Apoi întreprinde o călătorie de studii la Würzburg și Viena. În 1883 este nevoit să se întoarcă datorită decesului tatălui său. Ulterior pleacă la Paris în scopul completării
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
Vannevar Bush i-a sugerat lui Shannon să lucreze la dizertația sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru genetica teoretică." În 1940, Shannon a devenit "National Research Fellow" la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, New Jersey. La Princeton, Shannon a avut ocazia să discute despre ideile sale
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
dar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Olanda. A studiat la diverse universități olandeze și germane ca discipol al lui Adolphus Vorstius și Emmanuel Stupanus. A fost adeptul teoriilor lui René Descartes. În 1637 obține doctoratul la universitatea din Basel. În 1658 este numit profesor de medicină la Universitatea din Leyden. Reunește în jurul său o adevărată echipă de cercetători, printre care Reinier de Graaf și Jan Swammerdam. Printre studenții săi valoroși putem enumera: Jan Swammerdam, Reinier
Franciscus Sylvius () [Corola-website/Science/312660_a_313989]
-
la un spital din Paris. În acest timp și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină, sub îndrumarea profesorului Albert Gombault, și la Institutul Pasteur alături de profesorul Pierre Émile Roux. După finalizarea studiilor, și-a susținut, în 1893, lucrarea de doctorat - ""Cercetări asupra șancrului moale"". S-a întors apoi la Rouen pentru a deveni membru al Facultății de Medicină, iar în 1896 a preluat conducerea "Laboratorului Bacteriologic" până în 1903. Acesta a fost anul în care i s-a oferit postul de
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]
-
județul Soroca), în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (n. Prisăcaru). Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975); urmează la Moscova Cursurile de muzeistică și studiul artelor (1976), face studii de doctorat în lingvistică la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987). Lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]