22,212 matches
-
și deschide poarta pe dinăuntru, după care Momotaro și câinele se năpustesc înăuntru. Căpcăunii sunt învinși și Momotaro le ia comorile adunate peste timp de aceștia, pentru a le împărți la săteni. Momotaro se întoarce la părinți și toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți." Dimineața, bebelușul începe să plângă de foame. Jack încearcă să-i facă rost de lapte mai întâi de la o căprioară, apoi de la un rozător arboricol, dar fără succes. În cele din urmă, găsește o cornută uriașă, pe
Jack și bebelușul () [Corola-website/Science/319459_a_320788]
-
lui Max, Prințul Frederic Carol de Hesse, viitorul șef al dinastiei Hesse-Kassel și viitorul rege ales al Finlandei. Cei doi s-au căsătorit la 25 ianuarie 1893 la Stadtschloss în Berlin la aniversarea căsătoriei părinților ei. Mariajul a fost foarte fericit. După nuntă cuplul a locuit la castelul Rumpenheim însă în 1901, după decesul mamei sale, Prințesa Margareta a moștenit Schloss Friedrichshof și cuplul s-a instalat acolo. În acea epocă era ceva extrem de neconvențional pentru un soț să locuiască în
Prințesa Margareta a Prusiei () [Corola-website/Science/315925_a_317254]
-
povestea călătoria sa. Toți râd și îi spun că totul a fost un vis, cu excepția unchiului Henry, care zice hâtru: "of course we belive you, Dorothy" (Sigur că te credem, Dorothy). Apare și Toto, sărind în pat, alături de o Dorothy fericită, încă sigură că visul ei a fost real, îmbrățișându-l pe Toto și spunând "There's no place like home" (Nicăieri nu-i ca acasă). În cea mai mare parte, filmul respectă firul narațiunii din carte. Numeroase detalii au fost
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
mai mare s-a căsătorit cu un prinț spaniol, cu infantele Carlos, în 1738. El era membru al Casei de Bourbon. Delfinul Franței s-a căsătorit cu Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei în februarie 1745. Cuplul a fost foarte fericit și s-au iubit mult. Infanta, cunoscută în Franța ca "Marie-Thérèse-Raphaëlle" a murit la 22 iulie 1746 după nașterea unei fiice, singurul copil al cuplului, Prințesa Marie-Thérèse. Ferdinand al VI-lea al Spaniei, fratele vitreg al decedatei Marie-Thérèse-Raphaëlle, i-a
Marie-Josèphe de Saxonia () [Corola-website/Science/315930_a_317259]
-
șanse de recuperare. Căsătoria a avut loc la 20 septembrie 1856 la Palatul Neues din Potsdam. La câteva săptămâni de la nuntă, noua Mare Ducesă era deja însărcinată cu primul ei copil, Frederic. Louise a fost o soție și o mamă fericită, scriind unei prietene "de când nu ne-am mai văzut, viața mea a devenit mult mai frumoasă, mai prețioasă pentru mine, fericirea mea este mai bogată și mai adâncă decât înainte". Cuplului îi displăcea rigiditatea curții Karlsruhe și evadau cu bucurie
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
și după împărații bizantini. În familie era cunoscut sub numele Tino. Așa cum a fost prevăzut prin constituție, Constantin și frații săi au fost crescuți în religia ortodoxă greacă, spre deosebire de tatăl lor care a rămas luteran. Prințul a avut o copilărie fericită, între Palatul Regal din Piața Syntagma din Atena și Palatul Tatoi, la poalele muntelui Parnes. Pentru Constantin și frații săi, părinții lor, George și Olga, au fost părinți atenți; regele își petrecea adesea timpul în compania copiilor și se juca
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
I al Rusiei, cu referire la Elisa Radziwill: „poți avea o singură dragoste adevărată” iar cu referire la Augusta, „prințesa este drăguță și deșteaptă însă mă lasă rece.” Augusta era îndrăgostită de viitorul ei soț și spera într-un mariaj fericit. La 11 iunie 1829, la capela Palatului Charlottenburg, Augusta s-a căsătorit cu Wilhelm, care era cu 14 ani mai mare decât ea. Primele săptămâni de mariaj au fost armonioase. Augusta a fost primită favorabil la curtea regelui Prusiei, totuși
Augusta de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/315932_a_317261]
-
la ortodoxism luând numele de Marea Ducesă Alexandra Iosifovna. Șase luni mai târziu, la 11 septembrie 1848 s-au căsătorit la Palatul de iarnă. Pentru primii cinci ani ai căsătoriei, au fost devotați unul altuia și au avut o căsnicie fericită. Cuplul a locuit în cele mai luxoase palate din imperiu: Pavlovsk, Strelna și Palatul de Marmură. Constantin a primit Palatul de Marmură din St. Petersburg ca dar de nuntă de la părinții săi. La un an de la nuntă Constantin a moștenit
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
religioase, tristețe, chiar si romantism - un web al elementelor constitutive care a garantat de-a lungul timpului eșecul atâtor producții nefocusate, care doreau să spună totul, dar nu reușeau să transmită mare lucru, până la urmă. Acesta este însă un caz fericit, care combină în ritm alert piesele șocante ale puzzelului, realizând la final o fotografie neașteptată și dureroasă a decăderii umane. În debutul thrillerului, pedeapsirea jurnalistului incomod Mikael Blomkvist și un caz de dispariție rămas nerezolvat și după patru decenii nu
Bărbați care urăsc femeile (film) () [Corola-website/Science/318944_a_320273]
-
pisicile care locuiau în portul din Chester. Până la sfârșitul anilor '70, exista un monument pentru Motanul Cheshire lângă râul Dee, loc unde mai demult opreau navele care transportau brânză Cheshire către Londra. Se spune că aici se aflau cele mai fericite pisici din Marea Britanie și păreau că rânjesc. Alice îl întâlnește pe motan prima dată în bucătăria Ducesei, iar mai apoi afară pe una dintre crengile unui copac, apărând și dispărând. Acesta discută cu Alice într-o manieră amuzantă dar și
Motanul Cheshire () [Corola-website/Science/318958_a_320287]
-
bisericuță ce datează din secolul al X-lea și care poartă hramul Sfintei Maria. Există o tradiție care spune ca acel bărbat care își duce mireasa în brațe cele 99 de treptea, de la docuri până la biserică, va avea o căsătorie fericită. Lacul Bled se afla in Alpii Iulieni din nord-vestul Sloveniei, în apropiere de orașul cu același nume. Este o destinație turistică foarte populară. Peisagistic, lacul de origine glaciară este de o frumusețe aparte, fiind înconjurat de munți și păduri. Pe
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
de mai înainte, indica izvorul misterios, stările chinestezice din care pornesc toate construcțiile sale critice și ideologice. Exagerînd în sensul impresioniștilor, Lovinescu tinde de fapt să destrame concluzia după care, atunci ca și acum, criticul nu e, în cel mai fericit caz, decît fructul unui sistem ideologic, un individ cu ochelarii bine înfipți pe nas. În judecata celor mai mulți, el e sticletele care, venit tîrziu în fața creatorului biblic, după ce culorile primordiale se sfîrșiseră, a fost uns cu ceea ce rămăsese de la celelalte păsări
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
febră tifoidă), s-a rugat pentru prima dată din copilărie. Bismarck s-a căsătorit cu verișoara lui Marie, nobila Johanna von Puttkamer (Viartlum, 11 aprilie 1824 - Varzin, 27 noiembrie 1894) la Alt-Kolziglow pe 28 iulie 1847. Căsătoria lor lungă și fericită a dat naștere la trei copii, Herbert (n. 1849), Wilhelm (n. 1852) și Marie (n. 1847). Johanna a fost o femeie timidă, retrasă și profund religiosă - deși renumită pentru limba ei ascuțită mai târziu în viață - și în viața publică
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Cu o mașină concepută de Ross Brawn, Michael Schumacher a fost din nou implicat în lupta pentru titlul mondial în 1998, bătălia fiind de această dată dusă cu Mika Häkkinen de la McLaren Mercedes. Debutului sezonului nu a fost unul prea fericit pentru Schumacher care a abandonat în prima cursă și a ocupat abia locul al treilea în cea de-a doua, astfel că Häkkinen avea deja un avantaj consistent după primele două etape. Schumacher a câștigat însă etapa a treia și
Michael Schumacher () [Corola-website/Science/297330_a_298659]
-
în interiorul columnei, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins: Pentru următoarea perioadă, oricărui împărat nou, chiar și a celui al Imperiului Bizantin, i se ura în Senat să fie "felicitor Augusto, melior Traiano", adică "mai fericit ca Augustus și mai bun ca Traian". Spre deosbire de alți conducători din istorie, reputația lui Traian a rămas nepătată timp de mai mult de 1900 de ani. Unii văd în Traian un exemplu al acceptării din partea Romei a idealurilor
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
mine; mă străduiam o lună să cumpăr o solniță. Am făcut credite, am împrumutat bani, așa cum fac mulți români în România. Fata cea mare se măritase și împreună cu a doua fată care era încă la liceu, aș fi putut trăi fericită. Apoi am cedat. Serviciu pierdut. Datorii bancare neplătite câteva luni. Telefoane amenințătoare. Un moment de slăbiciune și devii pradă. Victimă. Depresia și părerea că ești într-un labirint fără ieșire. Scrisoarea 2 Un singur sprijin: o prietenă, F., care-mi
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
de mine... Nu vreau să plac nimănui, nu dau doi bani pe țoale și nu mă fardez. Nu știu să flirtez. Știu numai să vorbesc.” Subiecți politizați care trăiesc conform principiilor la care aderă: Nu aveam de niciunele, dar eram fericiți” - mama era absolut convinsă de asta. Era inutil s-o contrazici. Pe Lev Tolstoi - ”oglinda revoluției ruse” - îl iubea pentru Război și pace, dar și pentru dorința contelui de a împărți totul săracilor ca să-și mântuiască sufletul. Nu numai mama
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
ale adolescenței pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspirații lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambițioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieții și gândirii copiilor și adolescenților, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman. Întrebat ce prozatori din generația
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești, unde Toma termină liceul. Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată "„Bebe”"), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite. Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „"nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim. Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței. După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar "„Mimi”") părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente sub numele de Helen Cara-Chester. A venit
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
care îi uneau: amândoi erau poeți, nutrind o mare sete de instruire și afirmare literară, și amândoi erau - structural vorbind - niște visători și niște romantici. Deși psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau și se „completau” în chip fericit: pe când interiorizatul Șt. O. Iosif se simțea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de „reper” literar și temperamental, de care avea nevoie. Fiind și apropiați ca vârstă (Iosif avea 26 de ani
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în "Ion", "Răscoala", "Gorila", etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. Potrivit afirmației scriitorului: "În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu." În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și, apoi, în limba română, multe amintiri din copilărie aduc în prim-
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prestigiul atât ca obiectiv turistic, cât și ca un loc în care moștenirea culturală este conservată și venerată. Numele muzeului își are originile în numele metaforic folosit de Rebreanu cu referire la Maieru, satul în care și-a petrecut „cele mai fericite momente ale vieții”. În [[2000]], muzeul a beneficiat de un ajutor financiar din partea [[Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului|Ministerului Educației]], folosit pentru instalarea unui sistem de încălzire și pentru reparații importante (podele, acoperiș, electricitate). "Casa memorială Liviu Rebreanu și Fanny
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Petersburg. Acesta era un bărbat inteligent care excela în aproape orice domeniu, inclusiv lingvistică și istorie. Mama sa, Bronisława Bugoska, era instructoare și apoi directoare la un pension de fete. Tânăra Maria Sklodowska nu are parte de o copilărie prea fericită. În 1876, sora ei, Zofia, moare de tifos exantematic, iar mama, care suferea de tuberculoză (pe atunci nevindecabilă), se internează într-un sanatoriu și se stinge din viață în 1878, pe când Maria avea doar zece ani. Tatăl este înlăturat din
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]