22,893 matches
-
metal destul de răspândit în scoarța pământului dar numai sub formă de combinații chimice, cromit () cu un conținut în crom de 0,033%. În metalurgia cromului se disting două etape mai importante și anume: fabricarea oxidului de crom și obținerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puțin reactive, în stare compactă prezintă o rezistență deosebită față de oxigen și agenții atmosferici chiar și la temperaturi ridicate. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul, metalul se obține printr-o reacție de
Crom () [Corola-website/Science/302785_a_304114]
-
cobalt, cupru etc. Încercările de a găsi metode eficiente de a colecta nodulii de mangan au fost însă abandonate în anii 1970. Minereurile de mangan nu pot fi reduse cu carbon la elementul pur, datorită formării de carburi stabile. Manganul metalic se obține în special prin electroliză din soluții de sulfat de mangan (II), MnSO. O altă posibilitate, rar aplicată, este reducerea prin folosirea procedeului aluminotermic sau silicotermic. Manganul este un element foarte important în fabricarea oțelurilor, datorită proprietăților sale de
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
mare rezistență la coroziunea atmosferică, de aceea e utilizat la galvanizare. Istoria nichelului este asemănătoare cu cea a cobaltului. Este cunoscut încă din antichitate sub forma combinațiilor sale, dar la acea vreme nu s-a putut izola în forma sa metalică. Este răspândit în natură, dar mai comun este în meteoriți. Nichelul era utilizat încă din antichitate, fără a se ști de existența sa, sub formă de aliaje (bronzuri); în manuscrisele chinezești este menționat „cuprul alb” (aliaj al nichelului cu cuprul
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
ul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latină: "ferrum"), ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă a metalelor tranziționale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea mai mare parte
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
rugină. Spre deosebire de alte metale care realizează pasivarea prin straturi de oxid, oxizii de fier ocupă un volum mai mare ca al volumului de fier, iar astfel oxizii de fier pot fi îndepărtați și să expună suprafețe proaspete pentru coroziune. Fierul metalic a fost utilizat încă din Antichitate, deși aliajele cu punct scăzut de topire al cuprului au fost folosite primele în istorie. Fierul pur este moale (mai moale decât aluminiul), însă nu se poate obține prin topire. Materialul este întărit de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
obține prin topire. Materialul este întărit de impurități din procesul de topire, precum carbonul. O anumită proporție de carbon (între 0,2% și 2,1%) produce oțelul, care poate fi de 1000 de ori mai rezistent decât fierul pur. Fierul metalic brut este obținut în furnale, unde minereul este redus de către cocs la fonta. O prelucrare ulterioară cu oxigen reduce conținutul de carbon pentru a se obține oțel. Oțelurile și aliajele din fier cu conținut scăzut de carbon, în combinație cu
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fi fisionabil și a elibera energie. Uraniul este destul de răspândit în natură sub forma diferitelor tipuri de minereuri (pehblendă, uraninit, torbernit, carnotit etc...). Uraniul este folosit, actualmente, drept combustibil nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compuși chimici. În reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă, de fapt, o explozie atomică controlată, prin intermediul unor bare absorbante de neutroni (conținând bor sau cadmiu
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
natural, restul fiind U nefisionabil). Un exemplu de proces de îmbogățire este următorul: în prima fază se amestecă UF cu un gaz purtător (H sau He). Curentul de gaze este trecut printr-o centrifugă de îmbogățire compusă dintr-un cilindru metalic care se rotește foarte repede (20 000 rotații/minut). Aici are loc separarea izotopilor după masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul ușor, U care părăsește cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
cu cantități infime, bineînțeles): spanac, salată, pătrunjel, ceai și, în fine, coriandru. Bromul se obține, de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
la fabricarea unor coloranți, la prepararea unor medicamente, iar sarea "bromură de argint"' este folosită (împreună cu iodura de argint) la fabricarea plăcilor, filmelor și hârtiei fotografice (la prepararea materialului fotosensibil). Sub acțiunea luminii, AgBr și AgCl se descompun în argint metalic și halogen liber; această proprietate este folosită în fotografie: formula 87 formula 88 Compușii bromului (ca de exemplu, bromura de potasiu) sunt folosiți în medicină în special pentru sedative în secolele XIX și XX. Bromurile în forma simplă de sare sunt încă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici, ca de exemplu cu hidroxidul feros, hidroxidul manganos, hidroxidul nichelos, etc. Aceste baze se oxidează până la hidroxizii de valență superioară în reacție cu acidul hipobromos, doar în mediu alcalin. De exemplu, pentru hidroxidul feros are loc reacția: Una dintre cele
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
o frecvență ridicată. Gușa endemică este o afecțiune cauzată de deficitul de iod și este prezentă la peste 29% din populația globului. Iodul, la temperatura camerei, este o substanță solidă, de culoare cenușiu-violacee, cristalizată, cu un miros specific și luciu metalic. Punctul de topire al iodului este 113,6 °C, iar cel de fierbere 185,24 °C. În ciuda temperaturii mari de fierbere, iodul se volatilizează chiar și la temperatura camerei prin procesul denumit sublimare. Fiind păstrat în vase etanșe cu scopul
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis Daguerre își publicase metoda de fotografiere, prin așa numita metodă a dagherotipiei. Imaginea era produsă pe o placă de sticlă acoperită cu argint metalic expusă vaporilor de iod, formând astfel un strat fotosensibil de iodură de argint. Cu cât lumina incidentă era mai intensă, cu atât iodura de argint se transforma în argint metalic. Iodul format în această reacție se putea spăla de pe placă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
era produsă pe o placă de sticlă acoperită cu argint metalic expusă vaporilor de iod, formând astfel un strat fotosensibil de iodură de argint. Cu cât lumina incidentă era mai intensă, cu atât iodura de argint se transforma în argint metalic. Iodul format în această reacție se putea spăla de pe placă, lăsând imaginea pozitivă. Pe lângă aplicațiile anterioare, iodul a mai fost folosit ca adjuvant al unor suplimente alimentare pentru animale, la prepararea unor cerneluri și coloranți, produse farmaceutice, dezinfectante industriale, stabilizatori
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
un miliard (10) de ani de la formarea sa. La acest moment el va deveni o gigantă roșie, apoi se va transforma într-o pitică albă. Sirius A este clasificată ca stea Am, deoarea spectrul arată o adâncă linie de absorbție metalică, indicând sporirea elementelor mai grele decât heliul, cum ar fi fierul. Când se compară cu Soarele, proporția de fier în atmosfera lui Sirius A relativ hidrogenului pe care-l dă formula 1, care este echivalentă cu 10, ceea ce înseamnă că are
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Soarele, proporția de fier în atmosfera lui Sirius A relativ hidrogenului pe care-l dă formula 1, care este echivalentă cu 10, ceea ce înseamnă că are 316% din proporția de fier din atmosfera Soarelui. Conținutul ridicat la suprafața sa de elemente metalice este puțin probabil să cel adevărat al stele întregii, mai degrabă metalele din fier și cel grele au levitat radiativ spre suprafață. Cu o masă aproape egală cu cea a Soarelui, Sirius B este una dintre cele mai masive pitici
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
El a recunoscut prezența unui nou element în ilmenit când a găsit nisip negru pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
pe malul unui pârâu de lângă o parohie din Manaccan și a observat că acesta era atras de magnet. Analiza nisipului a determinat prezența a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explică atracția față de magnet) și 42,25% un oxid metalic de culoare albă pe care nu îl putea identifica. Gregor, realizând că oxidul necunoscut conținea un metal care nu se potrivea cu proprietățile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat raportul Societății Geologice Regale din Cornwall și jurnalului de
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
a confirmat că acesta conținea titan. Procesele necesare pentru a extrage titanul din minereurile sale variate sunt laborioase și costisitoare; nu este posibilă reducerea în maniera normală, prin încălzirea în prezența carbonului, căci asta ar produce carbură de titan. Titanul metalic pur (99,9%) a fost pentru prima dată preparat în 1910 de Matthew A. Hunter prin încălzirea TiCl cu sodiul într-o capsulă de oțel la 700-800 °C prin procesul Hunter. Metalul nu a fost utilizat în afara laboratorului până în 1932
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
estimat a răspunde pentru 29% din cota pieții mondiale. În 2006, Agenția de Apărare a Statelor Unite a acordat $5,7 milioane unei companii de două consorții pentru a dezvolta un nou proces de fabricare a titanului în formă de pudră metalică. Sub condiții de căldură și presiune, pudra poate fi folosită pentru a crea obiecte puternice și ușoare, ce variază de la blindaj la componentele pentru aerospațiu, transport și industriile de procesare chimică. «==Structură atomică puro-condensatoare==» Titanul natural este compus din cinci
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
de dezintegrare înainte de cel mai abundent izotop stabil, Ti, este captura de electroni, iar modul primar de după acesta este radiația beta. Principalele produse de dezintegrare dinainte de Ti sunt izotopii elementului 21, iar de după sunt izotopii elementului 23. Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru rația sa duritate-greutate mare. Este un metal dur cu densitate mică, care este destul de ductil (în special în mediile fără oxigen), lucios și alb argintiu în culoare. Temperatura relativ ridicată a punctului de topire (peste 1649
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
și încurajarea creșterii. Acest fapt ar putea explica de ce majoritatea plantelor au o parte per milion (ppm) de titan, plantele alimentare au 2 ppm, iar coada calului și urzica au până la 80 ppm. Ca pudră sau în formă de pilitură metalică, titanul reprezintă un risc semnificativ de incendiu și, dacă este încălzit în aer, un risc de explozie. Metodele pe bază de apă și dioxid de carbon pentru stingerea focurilor sunt ineficiente asupra titanului arzând; agenți pentru combaterea focului de tip
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
majore în arhitectură de la sfarsitul secolului XX și începutul secolului XXI, fiind un important exponent al acestuia. Operele sale șunt ușor de recunoscut datorită structurilor neliniare, multiplu curbate și circumvolute ale tuturor clădirilor, care sînt adesea acoperite cu largi suprafețe metalice reflectorizante. Lucrarea sa cea mai celebră este fără îndoială Muzeul Fundației Guggenheim din Bilbao, Spania, care ilustrează vibrant stilul său arhitectural, clădire acoperită integral în folii de titan. Născut în Toronto, Canada, într-o familie de evrei, Gehry s-a
Frank Gehry () [Corola-website/Science/303340_a_304669]
-
un semiconductor are proprietatea de a redresa curentul alternativ. Tot el inventase și tubul catodic, dar îl folosise numai pentru a studia proprietățile fasciculelor de electroni (numite atunci „raze catodice”). Braun a introdus în tubul catodic o pereche de plăci metalice între care a generat un cîmp electric prin aplicarea unei tensiuni. Astfel, dacă tensiunea aplicată pe aceste plăci este alternativă, fasciculul de electroni este deflectat dintr-o parte în alta (înspre placa pozitivă), ceea ce se poate observa prin oscilarea punctului
Osciloscop () [Corola-website/Science/303384_a_304713]
-
ul este un instrument astronomic de măsură prevăzut cu antene speciale, metalice, folosit la recepționarea și la studierea undelor radio cuprinse între frecvențele de la câțiva kHz până la 3 GHz, emise de unele corpuri cerești. Cea mai mare antenă parabolica monolitica o deține radiotelescopul de la Arecibo, Puerto Rico, cu un diametru de 300 m.
Radiotelescop () [Corola-website/Science/302450_a_303779]