23,608 matches
-
fie și mai șchiop, dacă este chior, să fie și mai chior, dacă este nevolnic, să fie și mai și... Nu, asta nu vreau. Dacă el este prost eu nu vreau să... Este prost? Atunci să fie și mai prost. Zîmbesc, apoi rîd în hohote, apoi îmi dau lacrimile de atîta rîs și babalawó este complet derutat. Da, asta da. Să fie mai prost decît este, cad eu de acord. Atunci îi facem nganga. Dar nu cumva cu... alte pedepse, babalawó
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ambasador acolo? Hopa, îmi zic. Am descoperit, finul a fost cam cîinos cu mine și uite, îmi vrea răul. Deci, ăsta va ieși primar. Nu pot dormi. A doua zi alerg la omul meu, foarte agitat și aproape gîfîind. Îmi zîmbește amical. Ai aflat? Da. Dar este o nenorocire. Cum pot să împiedic să se îndeplinească oracolul? O, este foarte greu. Am mai încercat de două ori însă n-am reușit. Vă rog, acum o să reușiți, aveți experiență, invocați-l pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de toate celelalte spirite Orishas. Dar Ochún? Am auzit că este sfînta patroană, protectoarea Cubei. Este mulatră și foarte frumoasă, simbolul senzualității, al feminității și al dragostei. Este nevasta lui Orula și amanta lui Chongo... și a multor altora, adaugă zîmbind. Cine este Orula? Încornoratul ăsta fericit prezice viitorul. Este disimulat în Sfîntul François d'Assise. De altfel, cum v-am mai spus, toate divinitățile culturii africane sînt disimulate în sfinți catolici. -Deci, divinitățile africane sînt... aș spune cît se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
permite să merg în continuare. Sunt foarte multe de spus, pentru a fi cunoscute de generațiile ce ne urmează, a se ști cât mai multe, despre aceste locuri. Red.: - Aveți această datorie. Sigur, în cadrul Academiei Libere „Păstorel”. Iași Ș.B.P. :(zâmbind) : - Da... mulțumesc! Red.: - Eu vă mulțumesc încă odată, și într-un fel de respect și față de dumneavoastră domnule Ștefan Boboc-Pungeșteanu și față de oamenii din Pungești-Vaslui și față de toți ascultătorii noștri, din sat sau cu rădăcini la sat, aș oferi un
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
își zice Săndel. - Săru‟mâna tanti Emilia. Mi-era dor de matale. Am auzit că te-ai căsătorit, domnul e soțul? - Da, Săndele. Bună seara, faceți cunoștință ! Soțul, și fratele meu, mezinul, cum îi mai zicem noi. - Gheorghiu Sandu, apoi zâmbind, cum îmi spun ai casei : Săndel ! - Gruia Gheorghe, ai mei îmi spuneau Gică, ca să fiu și eu pe-aceeași lungime de undă, zise zâmbind interlocutorul. Am auzit de tine, de năzbâtiile tale. Te-ai comportat ca orice copil la vârsta
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
seara, faceți cunoștință ! Soțul, și fratele meu, mezinul, cum îi mai zicem noi. - Gheorghiu Sandu, apoi zâmbind, cum îmi spun ai casei : Săndel ! - Gruia Gheorghe, ai mei îmi spuneau Gică, ca să fiu și eu pe-aceeași lungime de undă, zise zâmbind interlocutorul. Am auzit de tine, de năzbâtiile tale. Te-ai comportat ca orice copil la vârsta copilăriei, dar acum ești soldățel am înțeles. - Sunt elev la o școală militară.... - Știu, știu ! Nu mai e nevoie să-mi dai detalii. Mi-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ne-a dat la timp textele sale. Erau scrise cu talent și unele cu anumite subînțelesuri. Îmi amintesc și azi, după mai mult de o jumătate de secol, cateva versuri, pe care țin să le redau, convins fiind că va zâmbi și Tăvi, în lumea în care se află. Se referea la elevii „de azi”, adică la modelul nostru de viață de atunci, în comparație cu cei „răi” de altădată sau din alte părți: Poezia era intitulată „În veselul vieții pas” și a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală Cred că profesoara mea de română, nimeni alta decât domnișoara Pop, se răsucește acum În groapă la auzul noului meu proiect: nici mai mult nici mai puțin decât un dicționar moldoviniesc-român. Ați zâmbit? Foarte bine. Eu fac aproape zilnic haz pe această temă cu prietenii mei basarabeni. Acum Însă râd mânzește. Căci primul articol, scris deja, e sortit coșului; și-or mai fi motive. De pildă, cuvântul pepene - tot e sezonul lui de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine, udând și teancul de hârtii și cărți din față-mi. Conu’ Aurel zâmbește de dincolo de microfon; intuiesc și răspund Înainte de a termina preambulul, căci vreau să spun cât mai multe, nu de altele, dar dacă s’o porni și conu’ Petrone... Da, suntem o secțiune de aur, adică un triunghi perfect. Iar apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la integritatea mesajului Înscris În ADN. călcați colcăie de viață. Care ființă trebuie să și aniverseze ziua. Care? Cea onomastică, precum În diverse monarhii o zi legată de monarhul În exercițiu, ori cea de naștere, precum orice republică? Prietenul Nicu zâmbește cu siguranță, cunoscând convingerile vocii pe care am Împrumutat-o, auzind că mă declar pentru ziua de naștere. Într’adevăr asta este pentru România acea zi de Întâi decembrie a anului 1918. E deci o țară tânără dar, cum eu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sale de acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai ales să-ți porți portul și să-ți vorbești vorba.” Cam așa glăsuia bunica într-o română în care tiparele etnice se amestecară profund și cuvântul parcă era alintat. Doamne, cât au suferit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să se risipească, via să se ofilească și bunicul să cadă la pat, care peste puțin timp va fi locul unde-și va da ultima suflare. Acum, din capul străzii, nu-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de casă. Asta se întâmplase cu 57 de ani în urmă...” Maria Nicolau Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani (Memoriile Anetei Murariu, tehnoredactate și finisate de nepoata ei, Maria
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ale noastre, că ne bufnea râsul văzându-i nedumerirea. Ne-a întrebat ce-i cu ea. I-am spus că este tămâie și că o ducem unei bătrâne. Iar a cercetat-o, iar a pus-o în bordul mașinii, a zâmbit, ne-a dat liber, dar tot nedumerit a rămas. Am avut ce discuta pe acest motiv. Altă dată ne întorceam spre casă. De vama sârbilor am trecut cum am trecut, dar când să trecem pe la vama noastră, pe soțul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Luăm, a fost de acord Janeta. Au fost puțin mai scumpe dar erau foarte frumoase. Am cumpărat și broșura tuirstică „Meteora”, tradusă în mai multe limbi, printre care și limba română. O blană nu-ți cumperi, mamă?m-a întrebat, zâmbind Janeta. Nici n-am bani și nici chef s-o car până în România. Gazdele au fost foarte amabile. La intrare în atelier ne-au servit rahat, un rahat foarte fin, gustos și aromat, tăvălit prin zahăr pudră. La plecare ne-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
marea mâhnire a copilului, căci lăsa în urmă Ipoteștii, în luna cea mai atrăgătoare din an. Pe drum, iarăși observații, căci nu se poate să-l fi lăsat căminarul în pace cu vorbele pe talhari. Ne închipuim cum va fi zâmbit Eminescu mai târziu, când Creangă își începea un capitol al Amintirilor în felul acesta: cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp și pruncul deslipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de un halou marial, amintind de frescele mănăstirilor din Bucovina: poetul a avut viziunea unei scări întinse de la pământ la cer, Într-a cerului mărire/ Scara de-aur se prindea, iar din ceruri, pe-un tron de nemurire,/ [...] Maica Domnului zâmbea 181. Printre imagini luminate altfel decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i l-aș spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rememorarea unei dureri ori a unui sentiment autentic, toate sunt descrise în plinătatea meandrelor sale: îmi place să trec prin lume cu ochii închiși și să trăiesc sau în trecut sau în viitor. Visez ca copilul ce vorbește prin somn, zâmbind, cu Maica Domnului, mă transport în ceri, pun aripi umerilor mei și părăsesc pământul, pentru ca să mă dau cu totul acelor umbre divine-visuri care mă poartă din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singură trăsură măiestrit le încondeie;/ Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,/ Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;/ De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,/ A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc,/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;/ Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri 106. Revin aceleași imagini ale iubitei, fie înconjurată de trandafiri roșii, fie aruncând ea însăși în apă petalele simbolicei flori pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea (unică!) a profesorului Simenschy, "Dicționarul înțelepciunii" ("Junimea", 1979) adună 6000 de cugetări, extrase din 680 de opere fundamentale, scrise în 14 limbi. Este, de departe, cea mai completă și reprezentativă operă în galeria genului. După ce treci și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
etern-acute ale condiției umane viața, omul, societatea, morala. Cartea lui Schor preferă altă tonalitate: cea ștrengărească. Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei. Ți se zâmbește complice, după care înțeapă acul seringii. Mai întâi, profilactic... A veni cu o carte de cugetări în anno domini 2009 este de-a dreptul act de curaj. Mai întâi, fiindcă intri într-un spațiu concurențial ilustrat de numele consacrate ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe aici treceam, Și mi-a dat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aici, la azil, uite în patul acesta, parcă o văd cu zâmbetul ei așa de cuceritor și molipsitor, cântat în cuvinte. Că-mi zicea ea, doamna Andreea, așa îmi spunea, nu Adriana, zâmbetul omului poate fi și o mare păcăleală. Zâmbești nu numai la bucuriile și speranțele vieții, ci și la necazuri. Eu am zâmbit și când ai mei mă vizitau tot mai rar că nu mai aveam ce le da; când veneau și-mi aduceau cele ale gurii, din ce
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de cuceritor și molipsitor, cântat în cuvinte. Că-mi zicea ea, doamna Andreea, așa îmi spunea, nu Adriana, zâmbetul omului poate fi și o mare păcăleală. Zâmbești nu numai la bucuriile și speranțele vieții, ci și la necazuri. Eu am zâmbit și când ai mei mă vizitau tot mai rar că nu mai aveam ce le da; când veneau și-mi aduceau cele ale gurii, din ce în ce tot mai puțin, dar în loc de un „bună ziua” sau o vorbă sfătoasă, de la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
hol, deși știu că nu mă pot pleca să le așez unde trebuie. Decât o bucată de pâine, că asta ți-o aduce și un străin, face mult mai mult întrebarea: ce faci mamă? Nu o primești, cum să nu zâmbești, ascunzându- ți dezamăgirea. Eu i-am învățat să fie respectuoși, să zică și să sărute mâna mamei sau bunicilor, să comunice cu ei, iar acum constat ceea ce am spus, indiferența în care poți citi și altceva - lehametea de a le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]